Arena Ideilor – Prima minicentrala nucleara din lume va fi pusa in functiune in Romania
Invitat: domnul prof. univ. dr. Dragoș Popa
Dialog realizat de Cecilia Caragea

Cecilia Caragea: În ultima vreme, din ce în ce mai multe țări își doresc independența energetică. În contextul actual, este firesc. În România urmează să se deschidă prima minicentrală nucleară. Ce înseamnă aceste minicentrale nucleare? Cum de în România se deschide o primă minicentrală nucleară, nu numai din România, ci din Europa? Și se pare că această minicentrală nucleară din România se va deschide chiar înaintea minicentralelor nucleare din Statele Unite ale Americii. Stăm de vorbă cu profesor universitar doctor Dragoș Popa. Înainte de toate, ce înseamnă o minicentrală nucleară?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Este o nouă generație, un nou concept, o nouă abordare. În principiu lucrurile sunt exact aceleași. Este vorba de fisiunea nucleară, toate principiile rămân aceleași, tehnologia este însă cu totul reînnoită, permițând, la o scară mai mica, să se realizeze cu o eficiență mult sporită această conversie a energiei nucleare în energie electrică. Avantajele sunt multiple. O dată, aceste centrale pot să fie realizate, eventual, chiar în fabrică, deci, ca atare, în alte condiții și transportate direct și poziționate la locul de exploatare. Indiferent unde sunt realizate, timpul de execuție este însă incomparabil mai mic decât la centralele mari, riscurile nucleare sunt mult mai mici, volumul de deșeuri este mai mic, numărul celor implicați în exploatarea centralelor e mai mic, deci e eficiență mult mai mare. Și, în același timp, nu este deloc de neglijat faptul că produci energie acolo unde ai nevoie de ea, nu într-un punct o energie foarte mare, pe care, după aceea, trebuie s-o transporți, ca s-o distribui la consumatori, ci o produci direct la consumatorul care are nevoie de ea. Deci avantajele sunt multiple, e cu totul altă filosofie, altă modalitate de a aborda problematica energetică și inclusiv exploatarea nucleară. Ca atare, putem să vorbim de deschiderea unei noi epoci a energiei nucleare. Despre aceste minicentrale se discută, se cercetează de mult timp, e vorba de decenii. Lucrurile au fost încetinite și prin spaima care a cuprins lumea față de energia nucleară, la un moment dat, inclusiv tendința de a închide centrale nucleare în loc să le deschizi. Odată cu criza energetică, evident că lucrurile s-au accelerat, iar în momentul de față suntem în pragul intrării în această nouă epocă a energiei nucleare.

Cecilia Caragea: Spuneați că aceste minicentrale nucleare sunt mai sigure.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sunt mai sigure, pentru că, încă o dată, s-a schimbat toată tehnologia de supraveghere, de control și de intervenție. Ele pot să funcționeze în mare măsură strict automat, să spunem, deci fără o supraveghere continuă din partea personalului. Sunt foarte multe lucruri… În momentul de față, amănuntele nu sunt foarte clar cunoscute, pentru că nu s-a ieșit încă cu totul din partea de cercetare-dezvoltare. Vorbim de realizarea primei centrale energetice care să fie conectată la consumator, deci lucrurile sunt foarte la început. Tocmai din acest motiv se și discută în ce măsură centrala din România va fi terminată și, cu probabilitate suficient de mare ca să fie luată în considerare, s-ar putea să fie terminată înaintea celor din America.

Cecilia Caragea: Și cum de în România se va deschide prima minicentrală nucelară?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Deschiderea acestei prime centrale din România se datorează unei bune colaborări între Statele Unite ale Americii și România, pe de o parte, relațiile foarte apropiate între cele două state, pe de altă parte, experienței în domeniul nuclear al cercetătorilor din România, ținând cont, pe de o parte, de multe decenii de cercetare în exploatarea unui reactor de cercetare de la Măgurele, a altuia de lângă Pitești și, în același timp, exploatarea celor două reactoare nucleare canadiene, care s-au realizat prin…

Cecilia Caragea: De la Cernavodă.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: De la Cernavodă… care s-au realizat printr-o colaborare strânsă, bună parte din echipamente, mai ales cele auxiliare, fiind asimilate și produse în România. Deci experiența românească permite și buna înțelegere dintre state permit această colaborare foarte importantă pe un vârf de tehnologie actuală, fiind o diferență foarte mare între ceea ce oferă producătorul american față de celelalte încercări de minireactoare care s-au realizat în diferite țări.

Cecilia Caragea: În concluzie, care sunt, pe scurt, avantajele acestor minicentrale nucleare?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Timpul de execuție. Deci din momentul contractării până în momentul în care ea livrează efectiv energie este un interval de timp mult mai scurt decât la centralele clasice. Pe de altă parte, costurile sunt mult mai mici, exploatarea este mult mai sigură, avem mult mai puține probleme legate de deșeurile care trebuie gestionate.

Cecilia Caragea: Și cred că și locurile unde pot fi amplasate asemenea minicentrale nucleare pot să fie mult mai multe, nu cred că pun asemenea condiții riguroase precum centralele nucleare.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu. Și această relaxare este atât de importantă încât pentru un mare consumator poți să dedici o centrală, pe care să și-o instaleze în arealul lui.

Cecilia Caragea: Foarte interesant.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, de aceea spuneam că este o nouă generație, o nouă epocă a energiei nucleare și noi nu putem decât să ne bucurăm și să fim mândri de faptul că participăm direct la demararea acestei noi abordări.

Cecilia Caragea: Și, pentru că tot vorbim de energia nucleară, țin minte că, mai demult, pe lângă fisiunea nucleară, s-a vorbit și de fuziunea nucleară și de energia produsă prin fuziune. Cum mai stau lucrurile în acest domeniu?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, aici e o problemă mult mai complicată, cercetarea avansează greu, pentru că este vorba de investiții imense și nici nu este nimeni sigur în cât timp se va ajunge la centrale care să poată să fie conectate la rețeaua energetică. În primul rând, să punctăm încă o dată diferența de principiu între fisiunea nucleară și fuziunea nucleară. În cadrul problematicii fisiunii, deci a reactoarelor nucleare care sunt în folosință, este un nucleu greu de uraniu, plutoniu, care se sparge. Spargerea se realizează foarte ușor, se degajă o energie pe care știm deja foarte bine cum s-o recuperăm și să o exploatăm. În cazul fuziunii nucleare, avem de-a face cu două nuclee ușoare, de hidrogen, mai exact, de izotopii lui, de exemplu, de deuterium, care trebuie să se unească. Deci, cu alte cuvinte, nucleu înseamnă particulă încărcată pozitiv, deci două particule încărcate pozitiv trebuiesc să fie aduse la contact. Să se lipească una de alta. Asta înseamnă să învingem forțele de repulsie electrostatică, care sunt foarte puternice. Asta înseamnă faptul că noi trebuie să aducem energie în așa fel încât să putem să realizăm această fuziune. Energia este foarte mare. Se poate realiza, și asta este de mult pus la punct, pe două sisteme importante sau pe diferite abordări simbiotice între cele două. Poate să fie realizată cu ajutorul energiei laserului sau în acceleratoare de particule. Problema aceasta este rezolvată de multe decenii. Problema este cum scot energia de aici și cum realizez întregul dispozitiv în așa fel încât să nu-mi consume energie, ci să am o producție netă de energie. Din punctul acesta de vedere, iarăși, de destul de mult timp, s-a ajuns ca energia produsă prin reacția de fuziune să fie mai mare decât energia consumată, care este introdusă în camera de reacție, fie în acceleratorul de particule, fie prin unda laser în camera respectivă.

Cecilia Caragea: Deci se consumă energie și se produce energie și energia produsă este mai mare.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Din punct de vedere al reacțiilor de fuziune, al reactorului de fuziune, este foarte importantă, în momentul de față, nu realizarea reacției, care este bine stăpânită, ci realizarea unui bilanț energetic pozitiv. În momentul în care discutăm de bilanțul energetic, avem trei etape, trei niveluri distincte. Unu: ce se întâmplă la nivelul camerei de reacție, deci acolo unde se găsesc nucleele de deuteriu, câtă energie am introdus în cămăruța aceea mică și câtă energie am scos. A doua chestiune este cu ce energie am alimentat, să spunem, laserul care realizează sau acceleratorul de particule și care este energia potențial recuperabilă. S-a realizat și asta cu bilanț pozitiv. Următoarea problemă este câtă energie preiau eu din rețeaua externă ca să funcționeze întregul ansamblu al reactorului și câtă energie reușesc să injectez înapoi în rețeaua energetică după ce am terminat, am parcurs toate etapele necesare, ca să ajung să mă declar producător de energie. Ei, aici lucrurile încă așteaptă să fie rezolvate.

Cecilia Caragea: Adică în această ultimă etapă nu este un bilanț energetic pozitiv, să spunem.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Exact. Deci centrala este un consumator net și nu un producător net. Aici, ce trebuie înțeles este faptul că de la energia care a ajuns să fie produsă în reactor, ea trebuie adusă sub formă de electricitate. Și aici mai avem o serie întreagă de elemente de modul în care captăm această energie și ajungem să o folosim. Aici, cum spuneam, lucrurile așteaptă încă o evoluție suplimentară, ca să ajungem să creăm, să construim reactoare de fuziune care să poată să funcționeze ca surse energetice.

Cecilia Caragea: Înseamnă, așadar, că mai este nevoie de niște etape de cercetare-dezvoltare și se va putea ajunge și la construcția unor centrale nucleare prin fuziune.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Toată lumea speră. A existat o voință politică clară acum niște decenii. În momentul de față, e greu de spus unde ne găsim din acest punct de vedere, pentru că este vorba de alocarea unor sume extrem de mari, în această etapă de dezvoltare. Și, în același timp, fiind vorba de investiții mari, etapele sunt și relativ lungi, adică nu este vorba de etape de luni în cercetare, ci de ani. Cercetări, investiții și cercetări în acest sens se desfășoară în continuare, dar, așa cum spuneam, este vorba de voința politică de a aloca resursele necesare pentru a putea să urgentăm un salt, care, dacă s-ar realiza, ar fi un pas formidabil, pentru că hidrogen, după cum, în mod normal, știe toată lumea, avem suficient pe planetă, deci nu am mai avea niciun fel de problemă. Nici probleme de risc de explozii, nici probleme de materie primă. Și lucrurile ar putea să fie considerate rezolvate. Dar, așa cum se pare, în momentul de față, lucrurile merg înainte cu motoarele la ralanti.

Cecilia Caragea: Probabil se pune accentul pe alte direcții, care pot să aducă rezultate mult mai rapide.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da. În momentul în care vorbim de energia eoliană, solară și așa mai departe, progresele se pot face cu costuri mult mai mici și deja cu eficiență, cu beneficii pentru investitori foarte mari și immediate. Deci, cu alte cuvinte, tentația este mult mai mare să se meargă pe direcția aceasta.

Cecilia Caragea: Dar în privința fuziunii la rece?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Fuziunea la rece este un concept despre care s-a vorbit foarte mult acum vreo 30 de ani, 40 de ani. Rezultatele, atât din punct de vedere al cercetării teoretice, cât și experimentale, nu au fost concludente și, în momentul de față, cercetările continuă pe bani privați. Ele sunt însă desconsiderate la nivelul investiției guvernamentale, indiferent de care guverne discutăm, și la nivelul de percepție al forurilor științifice importante și al revistelor care dau nota de trecere, ca să spun așa. Alte reviste secundare se ocupă de ea, așa cum am spus, sunt colective mai mult sau mai puțin private care se ocupă de acest domeniu. Care este problema de fond? În momentul în care discutăm despre energie nucleară, automat, ne găsim în domeniul mecanicii cuantice, atât fuziunea, cât și fisiunea fiind guvernate de această latură a fizicii. Problema este că, în afară de mecanismul pe care l-am descries, de fuziune în momentul în care nucleele sunt apropiate între ele, până când ajung în distanța de interacție nucleară și avem fuziunea, există ceea ce se numește în mecanica cuantică „efectul de tunelare”. Deci, în anumite situații, ca să spun așa, arunc o minge, în loc să treacă peste zid, trece prin zid. Efectul de tunelare este folosit de mult timp în diodele cu efect de tunelare și în multe alte dispozitive și în bună parte din tot felul de aplicații, dezvoltări tehnologice, inclusiv așa-numitele fenomene de membrane se bazează pe efectul de tunelare. Problema este că prin efect de tunelare ar trebui să putem, în principiu, să realizăm trecerea prin bariera de potențial care împiedică fuziunea, fără să avem o energie atât de mare, și să creăm acele condiții cuantice care să permită tunelarea, deci trecerea prin zid. Așa cum spuneam, rezultatele au fost considerate neconcludente și neluate mai departe în serios. În momentul de față, acești mici cercetători sau aceste mici centre de cercetare pretind că ar fi realizat prototipuri, unii folosind această interpretare a efectului de tunelare, alții discutând în diferite alte sisteme de abordare a fenomenului, că ar fi reușit să obțină agregate care să producă energie cu un randament mic. În toate cercetările de genul acesta s-a  vorbit numai de randamente mici, consumă 100 de wați, produc 120 – 140 de wați, deci în plus 20 – 40 de wați.

Cecilia Caragea: Foarte puțin.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Deci foarte puțin. Pe de altă parte, este vorba de dispozitive mici, fără probleme de radiații, ca atare, mai ușor de fabricat, mai ușor de exploatat. Singura chestiune este punerea sub semnul întrebării a bilanțului pozitiv. A produs, într-adevăr, cu 20% mai mult decât a consumat sau nu? Din cauza aceasta, cei care pretind că au rezultate sigure oferă altora astfel de dispozitive spre cercetare, ca să confirme sau nu în ce măsură se întâmplă, se realizează, într-adevăr, acest bilanț pozitiv. Deci, ca atare, aceasta este o direcție de cercetare secundară, neluată în serios de forurile acreditate.

Cecilia Caragea: Pentru că bilanțul energetic este pozitiv, dar cu rezultate foarte slabe.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu, mai mult decât atât, pentru că se contestă bilanțul pozitiv, existând anumite momente, anumite situații în care, de fapt, nu am bilanț pozitiv. Se spune: „Nu, domnule, sunt greșeli de măsură, că nu poate să fie o dată pozitiv și o dată să nu fie.”

Cecilia Caragea: Deci nu s-a ajuns la ceva standardizat, până la urmă.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu s-a ajuns la ceva standardizat și, mai mult decât atât, din punct de vedere al explicațiilor pe care le dai. Pentru că tu, când pui în evidență un anumit fenomen, să spunem, realizezi un anumit aparat, ai două lucruri de făcut. Unu, să demonstrezi că funcționează, doi la mână, să spui ce-i acolo.

Cecilia Caragea: Și întotdeauna să funcționeze la fel.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Că n-ai pus un șoricel să producă energia. Știi cum se produce acea energie.

Cecilia Caragea: Nu e ceva întâmplător.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu este ceva întâmplător. Și, aici, tocmai asta este problema, că lucrurile par să fie întâmplătoare, ca atare, nu sunt luate în serios. Din acest motiv spuneam că unii dintre cei care au reușit să facă niște dispozitive pe care le consideră că au o comportare reproductibilă oferă aceste instalații spre verificare altor colective, independente de ei, care să spună: „E adevărat sau nu e adevărat ce spune Popescu când l-a construit.”

Cecilia Caragea: Popescu?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, poate să fie și Popescu, nu e o problemă, mai ales că, deja de acum 30 și ceva de ani, am avut un colectiv la Măgurele care s-a ocupat de această problemă. În momentul în care direcția a fost dezavuată, evident că în cadrul laboratorului s-a anulat direcția de cercetare, la fel ca în toate institutele mari din lume.

Cecilia Caragea: Dar care a fost motivul pentru care s-a…?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Pentru că rezultatele nu erau reproductibile. În România, cel puțin, eu nu am cunoștință, în momentul de față, despre alte cercetări, dar ar putea să existe, pentru că, repet, nu se desfășoară nici în America, nici în Germania sau în altă parte, în marile instituții de cercetare, ci se desfășoară în diferite laboratoare mai mult sau mai puțin private, care au o sponsorizare minimă din partea unui filantrop.

Cecilia Caragea: Și, totuși, de atâtea și atâtea decenii nu s-a ajuns la o concluzie? De ce au rămas lucrurile să fie guvernate de întâmplare?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, pentru că lucrurile sunt complicate atunci când nu am un model teoretic conform căruia să știu cum trebuie să gestionez zeci de factori care, cel puțin potențial, ar putea să fie implicați în reacția respectivă. Și, atunci, fiecare merge pe alte măsuri de siguranță, de a asigura o convergență a implicării tuturor acestor factori. În momentul în care ai avea o teorie în baza căreia să acționezi, ai ști exact unde să apeși pe pedală pentru ca lucrurile să funcționeze. De altfel, explicațiile care se încearcă să se dea cu privire la acest fenomen care este studiat sunt foarte diferite, poartă denumiri diferite, se bazează pe premise teoretice diferite. Sunt și abordările strict empirice, dar care sunt și mai dificile, pentru că atunci chiar nu pot decât să încerc și să văd. Și încercările respective, dacă îmi dau rezultate 50% – 50%, practic, nu mai știi încotro să o iei. Cum spuneam, se pare că s-au făcut niște progrese și, dacă acest lucru este real, s-ar putea ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să putem să discutăm cu o implicare mai mult sau mai puțin importantă din punct de vedere al bilanțului energetic în rețeaua de exploatare, ca să spunem, a acestor cercetări.

Cecilia Caragea: Dar, în momentul de față, nu sunt investiții guvernamentale în cercetările despre fuziunea la rece.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Doar filantropice, ca să le numim între ghilimele așa.

Cecilia Caragea: Private.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Private.

Cecilia Caragea: Sunt, însă, investiții în ceea ce privește fuziunea cu ajutorul laserelor sau acceleratoarelor de particule.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Și într-o direcție, și în alta, ele există, sunt imense, dar sunt extrem de mici față de necesarul care ar putea să conducă rapid la un rezultat final.

Cecilia Caragea: Pentru că rezultatele se vor obține într-un timp mai îndelungat.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Se obțin într-un timp mai îndelungat și, pe de altă parte, repet, este vorba de sume imense. Și sumele imense se obțin mai greu. Iar, pe de altă parte, este nesigur în ce măsură aceste sume vor fi recuperate într-un timp previzibil. Și, din punct de vedere energetic, avem energia de fisiune, la care este vorba de investiții mult mai mici, și vom avea, acum inclusiv la noi, un prim reactor și, după aceea, probabil, o serie mare de astfel de reactoare. Avem, odată cu acesta, înainte sau după, aici este marele semn de întrebare care ne bucură pe noi, că poate am putea noi să fim primii, în America. Iar, în momentul în care ele își vor demonstra, în America și în România, buna funcționare, eficiența și toate avantajele pe care în momentul de față le știm din faza de dezvoltare, nu din faza de exploatare, probabil că ele ar putea să aibă o evoluție spectaculoasă.

Cecilia Caragea: Plus că, în acest moment, există și foarte mari zăcăminte care mai pot fi exploatate cu succes.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Dacă vă referiți la zăcămintele de uraniu, evident. Ținând cont de cantitatea foarte mică de uraniu necesară pentru funcționarea unui reactor, zăcămintele sunt imense.

Cecilia Caragea: Mă refeream la sursele foarte mari, imense de gaz, de petrol, care urmează să fie exploatate, chiar la noi, în Marea Neagră.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, în fiecare zi, ca să spunem așa, între ghilimele, în permanență, cu alte cuvinte, se descoperă noi și noi zăcăminte de combustibili fosili: gaze, cărbune, petrol. Problema care se pune este că exploatarea lor, de multe ori, este din ce în ce mai dificilă, deci costurile sunt mult mai mari pentru prospecție, punere în exploatare a unui zăcământ subacvatic decât a unuia terestru. Sau mult mai greu atunci când adâncimea este foarte mare. Dar, așa cum se știe, noile zăcăminte sunt descoperite într-un ritm suficient de alert încât în deceniile viitoare să nu apară un risc efectiv de epuizare a resurselor pe care ni le oferă planeta.

Cecilia Caragea: Asta voiam să spun, că mai avem timp pentru cercetare, pentru dezvoltare în privința altor surse de energie.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da. Deci, în momentul de față, noi nu suntem într-o criză energetică din criză de resurse, ci criza energetică este o criză, de fapt, de natură politică, comercială și economică. Deci este vorba de modul în care fiecare stat în parte își poate găsi sursele de aprovizionare din energia care se produce zi de zi. Problema energetică reprezintă o problemă politică și comercială, deci este vorba de prețul la care se licitează o sursă de energie și de accesul pe care-l are fiecare stat la aceste surse de energie. Evident că aici lucrurile trebuie aranjate din timp. În momentul în care pariezi greșit, la un moment dat, poți să te trezești în offside.

Cecilia Caragea: Și, pe lângă toate acestea, este vorba și de faptul că noi am început să devenim conștienți de faptul că trebuie să ne orientăm spre energia verde.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Asta este o chestiune clară. Ne-am orientat de mult timp, cu un efort financiar imens, la  nivel european, la nivel mondial. Ceea ce trebuie înțeles, însă, în același timp este că energia verde propriu-zisă, așa cum a fost ea definită inițial ca fiind energia eoliană, energia solară, eventual energia valurilor, nu rezolvă integral problema și nu are cum s-o rezolve integral, pentru că vântul bate azi, mâine nu bate sau e furtună și trebuie să oprești generatoarele, pentru că altminteri se distrug. La fel cu soarele: noaptea n-am soare, în momentul în care se pune stratul de zăpadă, am o dificultate până curăț elementele respective de producție…

Cecilia Caragea: Fotovoltaice.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa:Și, ca atare, se ridică probleme. Ca să acumulezi energia în baterii înseamnă un efort formidabil, mai ales la nivelul costurilor actuale ale bateriilor. Este evident că se vor construi, deja au început să fie realizate, la nivel de cercetare, tipuri noi de baterii, mult mai performante, mai ieftine, dar toate necesită o cercetare și oricum sunt costuri imense. În Elveția, s-a realizat un experiment industrial, ca să spun așa, foarte interesant. Au reușit ca în zona alpină să realizeze un sistem invers de pompare. Deci, noaptea, să spunem, apa curge din bazinul superior, antrenează generatoarele, turbinele care ne dau curentul electric și curge la vale într-un alt bazin, ziua, pornește energia solară, alimentează pompele și duce apa sus. În acest sistem, eu am, până la urmă, un rest de energie, care este dat în utilizare atât ziua, cât și noaptea.

Cecilia Caragea: Și se asigură continuitatea.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Și se asigură continuitatea alimentării cu energie electrică pe 24 de ore. Numai că costurile sunt imense, pentru că trebuie să realizezi barajele, trebuie să realizezi circuitul de turbine și așa mai departe. Iar, pe de altă parte, sunt foarte puține locații geografice care permit realizarea unui asemenea ansamblu.

Cecilia Caragea: În Elveția se poate, dar în altă parte…

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nici la ei nu sunt multe locuri, deci cu greu au găsit un loc unde să facă asta. Probabil că mai sunt câteva, dar nu cât să acoperi întregul bilanț energetic pe care îl ai. Și, atunci, intervine la energia verde hidrogenul verde, verde prin faptul că e vorba de procesul tehnologic prin care realizezi acest hidrogen verde, ca să nu am o poluare de producție a hidrogenului. Și, în momentul în care stochezi energia în hidrogenul pe care l-am produs, atunci pe acesta pot să-l ard și pot să intru mult mai ușor pe un bilanț pozitiv. Deci în a produce energie verde, în momentul de față, n-avem nicio dificultate, în a realiza un sistem energetic sustenabil numai pe energie verde, fără un aport din altă formă de energie, avem dificultăți majore.

Cecilia Caragea: Da, în acest moment nu este posibil, dar cercetările care urmează să sperăm că ne vor duce pe acest drum cât mai repede, cât mai departe.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În mod cert, se va realiza acest bilanț global pozitiv într-un timp nu foarte lung și, în măsura în care se va asimila energia nucleară ca energie verde, lucrurile sunt chiar foarte ușor de adus într-un bilanț general pozitiv.

Cecilia Caragea: Să sperăm că, în urma investițiilor și a cercetărilor din acest domeniu, vom avansa cât mai rapid în această direcție. Eu, însă, vă propun ca în viitor să discutăm și despre hidrogen ca energie verde, în cadrul emisiunii noastre Arena Ideilor. Vă mulțumim tare mult pentru că ne urmăriți și nu uitați că ACC Media Channel înseamnă emisiuni de calitate, emisiuni prin care încercăm să înțelegem ceva mai mult din lumea care ne înconjoară, din lumea în care trăim. Vă mulțumim tare mult și nu uitați să urmăriți canalul media online ACC Media Channel (accmediachannel.ro)!