Apifitoterapia si longevitatea
Invitat: Domnul dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumiri speciale companiei Apidava pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: Dragii nostri, in seria noastra de emisiuni Dialoguri pentru sanatate, ne-am gandit sa vorbim despre longevitate. Stam de vorba cu domnul doctor Stefan Stangaciu, presedintele societatii Romane de Apiterapie, si vrem sa aflam de ce apicultorii traiesc mai mult si cum pot apicolele sa ne ajute si pe noi sa traim mai mult.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, intr-adevar, este o tema fascinanta! Sunt studii stiintifice facute in Germania, in mai multe tari, in Malaezia, care au aratat ca apicultorii traiesc mai mult decat restul populatiei. Si sunt chiar extreme din acestea incredibile, in fosta Uniune Sovietica, ca unii apicultori ajungeau pana la 120, 130, chiar 140 de ani! S-au facut studii din acestea, statistici si bineinteles ca intrebarile care apar in permanenta sunt: „Cum se intampla? De ce se intampla?” Si asta vom incerca acum sa le explicam celor care ne urmaresc.

Cecilia Caragea: Si in Romania s-a constatat ca apicultorii traiesc mai mult decat restul populatiei?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: N-am vazut un studiu anume in Romania, un studiu din acesta stiintific… Dar se vede foarte clar, cand te duci pe la piete si vorbesti cu apicultorii sau din apicultura in familie, ca cei care ajung la varste inaintate fiind apicultori sunt foate puternici, sunt pe picioare, sunt amabili, sunt inteligenti, vorbesc frumos, sunt generosi… Adica nu sunt ca tipul acela de om in varsta care este plin de boli, de afectiuni, de reumatism, de dureri si de griji…

Cecilia Caragea: Asadar, apicultorii nu doar ca traiesc mai mult, ci sunt si mai sanatosi?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Mai sanatosi, mai fericiti, mai activi, mai utili societatii. Haideti sa facem o mica comparatie: ce se intampla cu o persoana care iese la pensie si dupa aceea are o viata, sa spunem, normala si o persoana care iese la pensie si se apuca de apicultura. Aici este interesant: omul obisnuit, cand iese la pensie, aproape fara exceptie, intra in depresie. De ce intra in depresie? Se gandeste: „Nu mai am salariu asa de mult, primesc o pensie mai mica, am imbatranit, nu mai aduc bani in casa, familia n-o sa ma aprecieze si n-o sa ma mai respecte, copiii n-o sa mai vina la mine sau o sa vina, dar, totusi, nu ma mai apreciaza ca la inceput…” Deci scade stima de sine, apare depresia, tristetea, melancolia, aceasta reduce respiratia, reduce cantitatea de oxigen care intra in corp si, prin aceasta, scade si sistemul imunitar, apar tot felul de boli posibile si imposibile… Dar apicultorul care a iesit sau orice persoana, indiferent de profesie, care iese la pensie, dar a auzit ca apicultorii traiesc mai mult si mai bine se apuca de apicultura… Comparatia aici este exact invers: creste stima de sine, pentru ca familia zice: „Wow! Ce puternic esti ca ai curajul sa lucrezi cu albinele, dar nu te inteapa!” Si, asa, odata ca este mai curajos, apoi aduce miere in familie, aduce sanatate, aduce hrana, iar daca are  o productie un pic mai maricica, asa, sau medie, mai mare, poate sa aduca si bani. Deci toate motivele de depresie care erau anterior dispar! Pe langa aceasta, sunt multe alte efecte, pe care o sa le detaliem acum in emisiune, care explica de ce produsele apicole cresc longevitatea, cresc sanatatea, starea de bine.

Cecilia Caragea: Asadar, consumul de produse apicole este cel care ajuta foarte mult la cresterea longevitatii…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, asa este, consumul de produse apicole, mediul, activitatea si intepaturile de albine, ca sa le dam pe toate, asa, frumos…

Cecilia Caragea: Si intepaturile de albine?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Si intepaturile de albine! Mai este un element, totusi, interesant, ca sa fim foarte corecti: este elementul genetic. In general, cei care se apuca de apicultura sunt oameni mai puternici, totusi. Adica nu orice persoana are curajul sa intre intr-o stupina, sa lucreze cu 50.000 de albine odata si sa se supuna la riscul acesta! Sunt oameni care se preselectioneaza, cumva. Dar nu ajunge doar elementul acesta, pentru ca exista oameni curajosi care, totusi, nu traiesc asa de mult, fac greseli sau… alte probleme…

Cecilia Caragea: Totusi, ca sa revenim la consumul de produse apicole, pentru ca acesta este elementul interesant pentru publicul larg, pentru ca toti vrem sa traim mai mult si, chiar daca nu vrem sa ne apucam de apicultura, am vrea sa consumam produse apicole, ca sa traim mai mult…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Incerc sa dau intai niste mecanisme de actiune… Cum se explica faptul ca apicultorii traiesc mai mult? In primul rand, este nevoie… viata, orice celula, orice fiinta vie are nevoie de energie… Atentie: de o energie curata! Energie curata, daca intrebam orice biochimist, se obtine predominant din carbohidrati, din glucoza, fructoza si derivate si mai putin din grasimi si mult mai putin din proteine, in sensul ca poti obtine energie si din proteine si din grasimi, dar apar multe reziduuri. Deci: daca am glucoza, cand se arde glucoza in corp, ca reziduuri, intre ghilimele, sunt molecule de apa si de dioxid de carbon, care se expira. Deci, practic, nu este niciun fel de poluare cand consum mierea de albine. Deci mierea de albine da… apropo: la 10 grame de miere de albine apar 6 grame de apa in corp, deci se obtine si hidratare, si o energie foarte curata. Acesta este primul lucru.

Dupa aceea, foarte multa lume moare mai devreme decat este cazul – prin infectii, infectii virale, bacteriene, micotice, parazitare… Or, apicultorii lupta contra acestor lucruri foarte bine (la fel ca albinele, de altfel) cu propolis! Deci au propolisul la indemana, in tot felul de extracte, tinctura si asa mai departe, care se pot administra pe cai anatomice.

Dupa aceea, mai este un element, legat de respiratie. Spuneam inainte ca cei care sunt mai deprimati respira mai putin, plang mai mult, au raceli, bronsite si asa mai departe. Propolisul deschide caile respiratori si, impreuna cu intepaturile de albina, care mai apar din cand in cand, se face o bronhodilatatie, deci oxigenarea corpului este mult mai buna. Nu numai asta, dar si transportul oxigenului de la plamani pana la celule, care se face cu acele globule rosii (prin hemoglobina), este ajutat de faptul ca laptisorul de matca, polenul, pastura ajuta de la structurare, la crearea a mai multe globule rosii, suficiente globule rosii. Pentru ca degeaba am plamanii deschisi daca am o anemie, pentru ca nu poate fi transportat oxigenul. Si, in fine, chiar la nivel de celula, pentru cei care sunt interesati de partea stiintifica, la nivel de mitocondrii, in celule, folosirea oxigenului este mai buna daca se consuma propolis si laptisor de matca.

Mai este, dupa aceea, o alta categorie de lucruri care explica de ce apicultorii traiesc mai mult: faptul ca diviziunile celulare se fac mai bine la apicultori, pentru ca ei au toate substantele necesare, au suficienta energie, suficient oxigen care sa permita realizarea unor diviziuni celulare corecte, nu cu diviziune care poate sa treaca spre tumori. Apicultorii au mai putin risc la tumori decat populatia obisnuita, inclusiv prin faptul ca la capetele cromozonilor (tot pentru cei interesati de stiinta!) exista niste componente care se cheama telomeri, iar acesti telomeri sunt cum ar fi capsele de la un siret, de la tenisi… Acea capsa de la capatul siretului care mentine firul, siretul intact. Daca se rupe capsa aceea, se distruge, usor-usor, siretul se dezorganizeaza. Acesti telomeri trebuie sa fie lungi, iar apicultorii au telomerii lungi.

Cecilia Caragea: Dar stiam ca lungimea telomerilor este data genetic, adica te nasti cu o lungime a telomerilor mai mare sau mai mica.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, asa este… Si mai este si un cromozom anume care este legat de longevitate, cromozonul 8. Dar ce este foarte important este ca aceasta rata a reducerii telomerilor depinde foarte mult de stilul de viata pe care il am si de alimentatie. Daca am o viata foarte stresanta, consum foarte multe alimente nocive, ma radiez, sunt foarte multi radicali liberi din diverse surse, atunci acesti telomeri se distrug mai repede si nu se regenereaza cum trebuie. Multa vreme s-a crezut… geneticienii au crezut ca ne nastem cu o anumita lungime a telomerilor si ca acestia se reduc, usor-usor, la fiecare diviziune celulara…

Cecilia Caragea: Sau pe masura ce trece timpul, pe masura ce imbatranim…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, ideea era ca se reduc inexorabil, adica n-ai cum sa influentezi acest lucru. Dar au vazut cercetatorii, in ultimii ani, ca, totusi, se pot regenera. Si aceasta in conditii de maxima relaxare, meditatie, de liniste, somn foarte bun, iesit intr-un mediu placut. De exemplu, cei care se duc in statiune, la balneoterapie sau se duc in concediu pe munte, la mare, se relaxeaza foarte bine… Daca au si o alimentatie foarte buna si respira foarte bine, s-a vazut la modul clar, genetic, ca recresc acesti telomeri.

Cecilia Caragea: Asadar, putem sa avem grija sa nu scada prea mult odata cu varsta.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Sa se regenereze, exact. Si conceptul acela de intinerire biologica este adevarat! Multi erau sceptici, dar intinerirea biologica (nu cea cronologica) este posibila, categoric. Si asta vad in fiecare zi pe pacientii care respecta tratamentele pe care le dau. Si nu numai eu vad asta, ci si familiile lor, prietenii lor spun: „Arati cu cinci ani mai tanar decat acum 6 luni!”

Cecilia Caragea: Dar s-au facut studii care sa ateste clar ca o persoana care a avut un asemenea consum de produse apicole gandit special pentru cresterea longevitatii si pentru regenerarea telomerilor a obtinut rezultate in acest sens?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Este facut un studiu foarte, foarte serios, in Malaezia… Am fost acolo in 2010, am tinut niste cursuri, timp de o luna, la universitate, pentru medicii, profesorii, farmacistii care erau acolo. Si unul dintre participanti era un profesor de genetica. La unul dintre cursuri, am explicat faptul ca apicultorii traiesc mai mult decat restul populatiei si i-am spus, ca ipoteza, ca sunt convins ca apicultorii au telomerii mai lungi decat restul populatiei. Si i-am propus sa faca un studiu in acest sens. A reusit sa obtina fonduri, finantare pentru acest studiu, cativa ani mai tarziu, si a facut studiul respectiv. Rezultatul, publicat in revista de top, stiintifica, a confirmat ca apicultorii au telomerii mai lungi, in medie, fata de restul populatiei. Dar surpriza care a fost foarte buna si care vine exact ca raspus la intrebarea pe care mi-ati spus-o a fost aceea ca acei apicultori din grupul care a fost testat care consumau mai multe produse apicole aveau telomerii si mai lungi decat colegii lor. Deci, intr-adevar, produsele apicole pot sa ajute la regenerare. Si, ca sa mai intram un pic in mecanismele de actiune, exista o enzima speciala care regenereaza acesti telomeri, care se cheama telomeraza. Telomeraza, fiind o enzima, este sensibila la caldura. Deci, atentie, nu trebuie sa consumam ciorbe, alimente foarte calde sau sa nu fie 90% alimente fierte, pentru ca se distruge aceasta telomeraza si toate celelalte enzime utile. Dar exista telomeraza din abundenta in polen. Este un studiu facut in Polonia care a confirmat acest lucru. Or, polenul, si la noi in tara, se consuma polenul crud. Sau polenul uscat, dar nu cu temperaturi mari. Si, atunci, daca o persoana consuma polen la modul constant si manaca si miere, care are polen in ea, acest polen patrunde pe tubul digestiv, nu este atacat de sucurile digestive din stomac sau din pancreas, pentru ca telomeraza este in interiorul graunciorului de polen si, atunci, scapa si ajunge la capat, in intestinul subtire si in intestinul gros, iar acolo se deschide si patrunde in sange.

Cecilia Caragea: Asadar, mierea impreuna cu polenul si aceasta combinatie de miere cu polen pot sa ajute longevitatea, adica pot sa ne ajute ca telomerii sa nu se reduca foarte mult pe masura ce inaintam in varsta.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, si asta, iar, pe de alta parte, propolisul este foarte bun blocator al radicalilor liberi. Exista teoria care spune ca radiatiile din radicalii liberi vin si distrug componente din cromozomi, efectiv. Ca un glonte care intra la nivel microscopic. Or, s-a vazut ca propolisul, prin polifenolii pe care ii contine, prin acei bioflavonoizi, prin acei antioxidanti, poate sa blocheze acesti radicali liberi si, atunci, sa permita regenerarea cromozomilor.

Cecilia Caragea: Deci propolisul are si un rol antioxidant… ca si-asa sunt la moda antioxidantii! Asadar, putem sa luam si propolis pentru acest efect.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Si nu numai ca este antioxidant, dar pot sa spun, fara niciun fel de dubiu, ca este cel mai puternic antioxidant. Sunt studii comparative facute cu alte tipuri de alimente care sunt cu efect antioxidant, iar propolisul e… Va dau un exemplu: cel mai comun antioxidant, ca aliment, sunt afinele, care au o valoare a puterii antioxidante in jur de 60, pe o anumita metodologie. Cand se face in aceeasi testare la propolis, ajunge la 11.200 si ceva… Deci este foarte, foarte puternic. Trebuie luat in permanenta… doze usoare, administrate pe cai anatomice diferite, cum am spus. Deci toate produsele apicole ajuta la longevitate!

Cecilia Caragea: Dar spuneati ca si laptisorul de matca poate sa ajute… sau aceasta combinatie de miere cu laptisor de matca, pentru ca stim ca foarte multa lume prefera mierea cu laptisor de matca pentru ca are un gust placut, dulce…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Cu siguranta, si laptisorul de matca are telomeraza. Nu am vazut studii care sa confirme acest lucru, dar sunt sigur ca are, pentru ca albinele care fac laptisorul de matca se hranesc, practic, doar cu miere si cu polen. Deci ele preiau telomeraza din polen, iar dupa aceea o dau, o transmit in laptisorul de matca. Si explicatia cea mai clara din punct de vedere biologic este ca matca, regina din stup, toata viata manaca, practic, doar laptisor de matca (cu cateva foarte mici exceptii – cand roieste stupul sau dupa o iarna mai lunga). Si ea, mancand numai laptisor de matca, traieste de 40 de ori pana la 60 de ori mai mult decat albinele lucratoare. Deci este o longevitate extraordinara… Iar aceasta este pusa inclusiv pe seama telomerazei… si sunt si alte substante acolo care ajuta la o diviziune celulara perfecta, practic. Si au o longevitate foarte mare, in conditiile in care matca in stup munceste foarte mult, pentru ca ea trebuie sa depuna in jur de 2.000 – 3.000 de oua pe zi. Un ou care trebuie sa creasca, de acolo, de la nivel genetic, foarte micut, dupa aceea primeste si el laptisor si hrana, creste in marime, dupa aceea, ea il depune… 2.000 – 3.000 de oua pe zi, ceea ce inseamna cam jumatate din greutate corporala sau chiar pana la greutatea corporala a matcii.

Cecilia Caragea: Dar cred ca mai trebuie sa precizam ceva, faptul ca aceste efecte ale apicolelor se vad in timp, daca tu consumi mult timp, zi de zi, produse apicole… Adica sa nu se astepte cineva ca… am mancat 3 zile apicole si, gata, mi-am rezolvat toate problemele de sanatate!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, asa este. Este necesar timp, pentru ca celulele vechi, mai batrane, sa spunem, sa fie inlocuite de celule tinere, puternice, care au primit produse apicole mai multe. Este foarte adevarat. Dar mai exista si efectul spectaculos, si anume acela care face tratamentul ridurilor cu microintepaturi de albina. Este o metoda care se practica de mult in Asia si care s-a extins pe tot globul. Ridurile, cand apar, apar din cauza ca este o deshidratare acolo, nu este apa destula, nu e sange destul si, atunci, fibrele de colagen si de elastina se deterioreaza, iar cu microintepaturi se creste circulatia, se stimuleaza celulele stem locale. Daca mai pui si laptisor de matca si un pic de miere, e… tut! Si asta se vede intr-o saptamana, doua.

Cecilia Caragea: Asadar, exista si situatii in care se vad efecte rapide, dar, in mod normal, efectele se vad pe termen lung. Si ati constatat, din practica dumneavoastra dupa cat timp, dupa o cura de cat timp cu apicole se simt efectele?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Cam dupa 6 luni, cu conditia sa fie si alimentatia foarte bine pusa la punct. Adica eu asa le mai dau ca exemplu pacientilor, le mai spun ca produsele apicole sunt ca aurul. Daca le amestec in noroi – iar noroiul, pentru mine, inseamna alimente din acestea vechi, batrane, conserve, carne de porc, de vita, lactate de la vaca, dulciuri cu zahar sau alimente procesate, sa spunem… deci alimente invechite prin natura lor sau prin modul de procesare… Trebuie evitate aceste alimente. In schimb, pentru longevitate (aceasta explica de ce apicultorii traiesc asa de mult, pentru ca ei mananca acest polen, care este extrem de proaspat), ideea este sa mancam alimente foarte proaspete, foarte tinere, cat mai aproape de nivelul de celula, acela initial, nu alimente care sunt batrane. De exemplu, galbenusul de ou crud este la prima faza posibila, in timp ce carnea de pui sau carnea de porc este deja un tesut foarte batran, care are erori genetice, pe care le pot prelua si eu. Deci e bine sa mancam seminte pe care sa le punem la inmuiat sau seminte care ajung spre germinare, multe fructe, multe legume, nuci, oleaginoase si asa mai departe… si acest polen, care este formidabil!

Cecilia Caragea: Da, dar conservele, stim cu totii: le mancam cand nu avem o alta varianta la indemana, adica am plecat intr-o drumetie in varf de munte sau mai stiu eu unde… Dar, in mod normal, trebuie sa mancam alimente cat mai proaspete, aproape de starea lor naturala.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, este aici o mica discutie. Daca, intr-adevar, suntem intr-o situatie mai deosebita si nu avem alimente mai bune si ne e foarte foame, nu e o mare tragedie daca mancam o conserva de peste, de exemplu. Dar conditia este sa ne fie foame si sa mancam putin din acel aliment „rau”. Daca este consumat in cantitate mica, sucurile digestive, enzimele si celelalte pot sa distruga acele componente nocive si nu mai este efectul nociv atat de puternic.

Cecilia Caragea: Da, adica organismul nostru face fata.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, face fata. Daca mancam normal cantitativ plus conserva, s-a dat totul peste cap…

Cecilia Caragea: Dar, dincolo de aceasta alimentatie recomandata, in care e bine sa includem apicolele, spuneati ca un factor il constituie si intepaturile cu venin de albine, in cazul apicultorilor sau in cazul tratamentelor pentru frumusete. Dar, in rest, cum ne pot ajuta intepaturile cu venin de albine?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: In primul rand, s-a dovedit si pe cale stiintifica faptul ca longevivii au o temperatura generala a corpului, inclusiv maini si picioare, mai crescuta decat restul populatiei (populatiei in varsta). Deci cei care sunt frigurosi, care au mainile reci, picioarele reci, corpul rece, care racesc usor si sunt mai greoi, asa, nu traiesc, in general, foarte mult.

Cecilia Caragea: Asta este foarte ingrijorator! Deci persoanele care au mainile reci, picioarele reci trebuie sa ia masuri cat mai repede, ca sa isi imbunatateasca aceasta stare.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Hipetermia, asa, ca termen stiintific, a fost corelata cu longevitatea. In momentul in care apicultorul lucreaza in stupina si este intepat de albinute, automat orice intepatura de albina activeaza stistemul nervos local si activeaza foarte puternic circulatia, deci creste temperatura corpului. Desigur, nu se ajunge la febra, la febra patologica, ci este o crestere usoara, cu cateva unitati de grade in plus, dar care da aceasta foarte buna circulatie. In felul acesta, se evita complicatiile, pentru ca, daca am o circulatie redusa intr-o anumita zona, acolo nu mai apare nici oxigenarea, nici hranirea, dar nici spalarea acelei zone de reziduurile care apar in urma metabolismului functionarii normale celulare… Iar aceasta acumulare de reziduuri, incet-incet, duce la un fel de intoxicare a corpului, iar de aici apar multe afectiuni.

Cecilia Caragea: Deci o circulatie buna este esentiala pentru longevitate. Si presupun ca acesta este si mecanismul prin care veninul de albine actioneaza asupra frumusetii. Pentru ca actioneaza asupra circulatiei, imbunatateste circulatia locala si, atunci, trezeste, cumva, la viata acele capilare din zona respectiva, care oxigeneaza tesutul respectiv si, automat, se atenueaza ridurile.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Si mai este o explicatie, foarte frumoasa, care merge la multe alte afectiuni. Nu numai ca stimuleaza circulatia locala (asta este clar – oricine este intepat de o albina vede ca se inroseste, deci creste circulatia locala, automat, pentru ca organismul vrea sa neutralizeze acel venin), dar se intampla alt lucru mai important, pe termen lung, si anume se stimuleaza nervii locali, acele fibre nervoase locale, care sunt activate, sunt trezite, sunt dinamizate, in situatia in care, de multe ori, inainte, erau lenese, erau puturoase, nu lucrau cum trebuie. Si de ce zic asta? Pentru ca, daca, de exemplu, mainile sunt reci, in mod normal, sistemul nervos local trebuie sa simta ca am ajuns la o temperatura prea joasa, sa informeze creierul si sa se dea comanda de incalzire: frec mainile, iau manusi sau pur si simplu nervul deschide arterele care iriga zona aceasta care era rece anterior. Dar se intampla, din pacate, la foarte multe persoane, din multe cauze, ca nervii locali sau pe o anumita sectiune sa nu functioneze cum trebuie, sa fie mai lenesi, mai insuficienti… ei nu mai simt ca in zona aceea este rece si nu dau comanda de incalzire.Or, apicultorii care primesc intepaturi de albine permanent sunt stimulati, ii inteapa peste tot albinutele, de la picioare pana la varful urechilor. Deci au o stimulare foarte buna si, cat sistemul nervos lucreaza bine, tot timpul mentine circulatia buna, inclusiv la nivelul pielii, si, atunci, se reduc riscurile de imbatranire precoce.

Cecilia Caragea: Dar s-au elaborat, cumva, tratamente pe baza de venin de albine fara sa trebuiasca sa fii supus acestor intepaturi?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, exista multe forme cu venin de albine care sunt forme blande, sa le spunem. Exista remedii, solutii injectabile, creme cu venin de albine, linimente, multe preparate… La mecanismele de actiune care explica de ce produsele apicole duc la o viata mai lunga mai este o componenta foarte interesanta, aceea legata de faptul ca produsele apicole, in special laptisorul de matca, apilarnilul, polenul si pastura, ajuta foarte mult la regenerarea ficatului. Or, ficatul este un organ imens, extrem de vital, ca sa exageram un pic aici, ca denumire, pentru ca el filtreaza tot sangele, el preia hrana de la tubul digestiv, o prelucreaza si dupa aceea o transmite mai departe. Are un ritm de functionare foarte inalt. El este si soba corpului, cum ar veni, pentru ca acolo sangele se incalzeste pana aproape de 40 de grade Celsius, dupa aceea se inclazeste tot corpul. Or, daca ficatul nu functioneaza bine, pentru ca mancam prea multe grasimi, prea multe dulciuri, se ingrasa, devine un ficat steatozic… sau sunt probleme virale si asa mai departe, atunci tot restul organismului nu mai functioneaza cum trebuie. Deci este principiul regenerarii permanente si foarte rapide, imediate, care trebuie sa apara. Si nu numai polenul este bun pentru treaba aceasta, dar sa ne imaginam ca, daca este o problema la nivelul pielii, o taietura, o leziune, si folosesc produse apicole, in cazul de fata, miere si propolis, foarte rapid, voi regenera foarte repede aceasta zona care este afectata si nu ajung la compicatii. Daca persoanele care au o anumita afectiune, o anumita problema nu se duc imediat la medic, nu fac imediat tratament, aceea problema devine din ce in ce mai profunda, sa spunem, si da complicatii din ce in ce mai mari.

Cecilia Caragea: Asadar, apicolele ne pot ajuta sanatatea generala a organismului si, binenteles, daca suntem sanatosi, vom trai si mai mult. Dar, pentru ca vorbeati de persoanele cu un ficat gras – sunt foarte numeroase persoanele care se gasesc in aceasta situatie… putem sa venim cu o reteta de ajutor pentru aceste persoane?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, cea mai buna metoda naturista de dizolvare a grasimilor este cu acizi organici blanzi. Acizi organici inseamna acidul citric, acidul malic… acidul citric din lamaie, acidul malic din mere si asa mai departe… sau acidul acetic din otetul de mere si miere, care dizolva, usor-usor, grasimile si se poate elimina mai usor. La noi, in apiterapie, noi mergem cu miere sau cu otet de miere…

Cecilia Caragea: Otet de miere?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da! Procedura este: se ia mierea, se pune in apa, se lasa sa fermenteze, usor-usor, dupa vreo doua saptamani devine hidromel (care este un alcool foarte delicios, asa, parfumat si dulce), dar, daca nu se opreste procesul aici si se lasa mai departe, acest hidromel trece in otet, in otetul de miere, care are ca acizi organici specifici mierii si fermentarii. Deci un consum de miere in fiecare zi, ideal, cel mai simplu ar fi miere pusa in suc de lamaie diluat cu apa sau, si mai bine, in suc de grapefruit. Grapefruitul este si acrisor si amar, amarul ajuta la eliminarea mai rapida, peristaltica si face si spalarea ficatului foarte bine.

Cecilia Caragea: Asadar, chiar si o simpla limonada, vara, ne poate ajuta daca ne confruntam cu aceasta problema, ficatul gras.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, dar trebuie luat pe termen lung, si el, pentru ca ficatul care a inceput sa fie gras a adunat la dulciuri si la grasimi de-a lungul, poate, a ani de zile… Deci trebuie persistat pe aceasta idee si atunci se pot face… in permanenta ar trebui sa fie consumate alimente dulci acrisoare, sa fie acrisorul permanent, la orice masa. Si, daca fac asta pe termen lung, atunci, binenteles, ficatul se va limpezi… Cu conditia, desigur, sa nu mai mananc grasimi de origine animala, dulciuri cu zahar si asa mai departe.

Cecilia Caragea: Asadar, sa tinem grasimile deoparte…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Pe cele saturate, cele groaie si vascoase, dar cele vegetale, cum sunt uleiul de masline, uleiul de floarea-soarelui presat la rece, sunt foarte bune…

Cecilia Caragea: Si, in plus, presupun ca trebuie sa fim atenti si la numarul de kilograme, adica sa nu ne ingrasam prea mult daca vrem sa fim sanatosi si sa traim mult. Si aici apare urmatoarea problema: apicolele ne pot ajuta in curele de slabire? Ne pot ajuta sa ne mentinem greutatea? Pentru ca foarte multa lume care isi propoune sa tina o cura de slabire incepe sa renunte la orice dulce, inclusiv la miere!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: E o greseala sa se renunte la miere, pentru ca mierea ajuta la arderea, la dizolvarea grasimilor prin acel efect de emulsionare, de care spuneam inainte. Intr-adevar, obezitatea este un factor foarte, foarte periculos pentru mortile premature, pentru imbatranirea prematura… Trebuie sa avem o greutate a corpului cat mai aproape de ideal si chiar mai mica decat idealul, daca ar fi idealul acesta care este acceptat acum. Longevivii, in general, sunt slabuti, foarte rar gasim longevivi care sa fie obezi, unul la o suta… Apicultorii, pentru ca sunt intepati de albine, ei au acest metabolism mai intens, ard gasimile mai repede, consuma si mierea, iau si din polen… si extrem de rar o sa vedeti un apicultor obez. Eu am avut norocul sa calatoresc in foarte multe tari, datorita albinelor, si daca am vazut din o mie de apicultori doi sau trei care sa fie obezi. Deci ne ajuta produsele apicole si in acest sens. Conditia este, bineinteles, sa nu mananc 100 sau 200 de grame de produse apicole si dupa aceea sa ma duc la un restaurant de fast-food si mananc doua kilograme de ceva rau…

Cecilia Caragea: Si, oricum, aceste apicole dulci sunt de un dulce foarte satios! Eu, de exemplu (spun din experienta personala), atunci cand am nevoie de ceva dulce, iau o lingurita de miere sau aceasta combinatie de miere cu polen si ma satur imediat, adica imediat imi trece pofta de dulce! Altfel, ar fi trebuit sa mananc un tort intreg!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! E modelul pe care il dau in general pacientilor mei. Cand vor sa manance ceva dulce si au la indemana o ciocolata, initial isi propun sa ia doar numai un pic din ciocolata, pentru ca stiu ca ciocolata are zahar, ingrasa si face atatea probleme… Rup o bucatica din ciocolata, peste doua, trei minute mai iau un pic de ciocolata… si asa mai departe.

Cecilia Caragea: Da… si nu te lasi pana ce nu  mananci toata tableta de ciocolata!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! La fel se intampla si la cei care beau bauturi racoritoare, care sunt foarte concentrate in zahar (nu dam nume comerciale, dar cred ca toata lumea intelege la ce ma refer)… Acestea sunt indesate cu dulce, ca sa creeze dependenta – exact cum este dependenta de alcool, de fumat, asa apare dependenta, la copii, la adolescenti, de acest zahar… Si se adauga acolo niste acizi si acizii respectivi neutralizeaza senzatia de dulce – altfel nu s-ar putea bea acele lichide! Dar, revenind la miere, intr-adevar, mierea este foarte satioasa. Si, in timp ce, daca iau ciocolata sau bauturi pe baza pe zahar, nu ma satur de dulce, pentru ca (asa, pentru explicatia stiintifica), atunci cand iau ceva foarte dulce, imi creste repede glicemia, iar cand ajunge glicemia foarte sus, pancreasul intra in panica, se sperie si se produce foarte multa insulina (pentru ca, daca glicemia e prea mare, poti sa mori prin coma hiperglicemica!). Se ridica insulina mult, apoi scade glicemia sub nivelul normal, iar atunci cand ajunge glucoza sub nivelul normal, creierul intra in panica si spune: „Fara glucoza nu mai pot sa functionez! Mi-e foame! Da-mi din nou dulce!” Si, atunci, iarasi se ia ciocolata sau paharul acela de suc…

Cecilia Caragea: Deci e un cerc vicios din care nu mai poti sa scapi!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, un cerc vicios… in forma de dinti de fierastrau! Foarte agresiv pentru metabolismul pentru functionarea noastra… La miere… avand o cantitate mai mare de fructoza, combinata cu celelalte oligoelemente, minerale si asa mai departe, cresterea este foarte usoara, foarte blanda, lenta si dupa aceea se duce in jos, fara variatiile acestea mari.

Cecilia Caragea: Deci e o sinusoida blanda.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Si, exact cum ati remarcat, daca iau o lingurita de miere deja imi trece 90% din pofta de dulce. A doua as mai lua-o, dar, asa, fortat, fortat, deci foarte greu o mai iau, iar pe a treia e deja imposibil s-o mai iau… La consumul normal. In timp ce, la lichidele bazate pe zahar, pot sa iau si doi litri de lichid si intr-o ora l-am terminat…

Cecilia Caragea: Asadar, dulciuri sanatoare, alimentatie sanatoasa si avem sanse sa fim sanatosi si sa traim mai mult, pentru ca in acest fel avem toate sansele sa ne mentinem la greutatea potrivita, la greutatea adecvata. Dar spuneati ca este indicat chiar sa fim putin mai slabuti decat greutatea recomandata pentru inaltimea si varsta pe care o avem. De ce anume? Faptul ca suntem mai slabuti cum ne ajuta sa traim mai mult?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: In primul rand, daca suntem mai slabuti (greutatea corpului per total, pe sistemul osos, sa spunem), munca inimii se reduce. Inima consuma si ea foarte multa energie, ca sa pompeze sangele. Daca suntem greoi si avem un volum mai mare, inima o sa ponpeze mai mult sange si atunci pierdem mai multa energie. Deci economisim multa energie chiar prin acest lucru. Pe de alta parte, cand suntem mai slabuti… si chiar cu o foame usoara, asa, cronica, sa spunem, pe termen lung, intra in actiune mecanismele de supravietuire ale corpului de optimizare a tuturor functiilor: respiram mai bine, mai usor, dormim mai bine si asa mai departe, lucru care nu se intampla cand avem rezerve multe.

Cecilia Caragea: Deci, daca ne infometam putin, asta ne ajuta sanatatea! Aici, sa imi explicati putin mecanismele.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, este mai greu… dar au vazut cercetatorii ca, daca se scade, de exemplu, nivelul de calorii cu 30%, se traieste mai mult cu 30%! Si sunt facute studii si pe animale, in laborator, si pe oameni care s-au izolat si care duc la acest lucru… Adevarul este ca, totusi, este foarte greu sa traiesti, a la longue, sa-ti fie foame… Dar, oricum, ca sa revenim si la ce spun cei din Ayurveda, din medicina traditionala indiana, nu trebuie sa ne imbuibam – este cea mai mare greseala. Se ajunge la situatia cu alimente nedigerate complet, iar acestea dau foarte multe afectiuni… Deci ar trebui, practic, sa respectam macar regula care este cunoscuta si la noi, in traditia romaneasca, de ani de zile: „Ma asez la masa doar daca imi e foame!”

Cecilia Caragea: … si nu ma ridic de la masa atunci cand simt ca nu mai pot! Nu! Ma ridic de la masa atunci cand simt ca parca as mai manca…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, da… Chiar si Leonardo da Vinci a fost intrebat cum de-a reusit sa ajunga la o varsta foarte inaintata si sa fie extrem de creativ, iar el spunea ca intotdeauna se ridica de la masa cand avea senzatia ca poate sa mai manance inca o data pe atat cat a mancat. Deci ideea este sa umpli stomacul cel mult la jumatate. Trebuie lasata minim o treime din stomac libera, pentru partea de aer, pentru ca stomacul sa poata sa lucreze… Daca am manca mai putin si mai des ar fi mai bine!

Cecilia Caragea: Asadar, sa nu mancam niciodata chiar atat cat am putea. Sa mai lasam loc acolo, cum se spune. Dar asta stim inca de la scoala – profesorii ne spuneau, inainte de examen: „Nu mancati prea mult! Se duce sangele la digestie si n-o sa mai dati randament intelectual maxim! Deci nu inainte de examen mancati!”

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Inainte de examen, este bine sa luam miere cu noi sau niste tablete cu polen, pentru ca dau energie foarte rapida si ajuta sistemul nervos si partea intelectuala, sa spunem. Apropo de partea intelectuala: s-a observat faptul ca cei care au activitate intelectuala diversa, complexa traiesc mai mult decat cei care au o viata monotona. Tipul clasic, care in fiecare zi serviciu, casa, serviciu, casa, serviciu, casa si in ambele locuri face activitati monotone, nu traieste mult. Americanii explica fapul acesta prin aceea ca acele zone din creier care sunt implicate in coordonarea acelor activitati monotone raman verzi, raman active, dar celelalte zone, care nu sunt utilizate, se pierd. In engleza este si formula calsica: „Use it or lose it!” – „Foloseste-o sau pierde-o!” Deci trebuie sa folosesti toate zonele creierului. Si este foarte interesant… o alta explicatie pentru faptul ca apicultorii traiesc mai mult decat restul populatiei: pentru ca ei trebuie sa invete foarte multe lucruri noi. Ei invata biologia albinei, cum functioneaza albina, fiziologia ei, de ce are nevoie, care sunt inamicii ei, care sunt bolile ei.. Apoi invata meteorologie – stie ca, daca e ploaie sau intunecat sau bate vantul, nu trebuie sa lucreze la albine, ca il inteapa albinele mai mult! Are nevoie sa stie chimie, un picut, cum actioneaza mierea, laptisorul de matca… Partea de medicina, pentru ca trebuie sa isi promoveze produsele… Sunt multe, multe lucruri pe care le invata noi si, atunci, creierul lor este activ. Este, cum spun amercanii, ca un copac care are foarte multe crengi care raman verzi. Deci ideea este sa invat tot timpul ceva nou, sa fac tot timpul ceva nou. Ei mai spuneau, in acest studiu, ca este bine sa trecem la dans. Chiar daca suntem in varsta, ne aducem aminte de acum 20-30 de ani, cand ne-am indragostit de sotie si ne-am dus la dans… Deci dansul inseamna ritm, miscare, dar si muzica si iti stimuleaza foarte bine creierul. Mai bine decat muzica si dans, lucrat in stup cu albinele!

Cecilia Caragea: Asadar, daca vrem sa traim mai mult, avem grija sa invatam lucruri noi, sa ne provocam, sa ne autoprovocam intotdeauna, la orice varsta, si la varste inaintate, si sa consumam produse apicole. Dar cum pot apicolele sa ne sustina actvitatea intelectuala, sa ne sutina memoria?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Creierul este un organ care este foarte sensibil, foarte pretentios. El vrea doar mancare buna. Exista o bariera – hematoencefalica se cheama – care nu permite decat trecerea moleculelor de buna calitate, in general. Produsele apicole, avand molecule foarte mici, foarte fine, foarte proaspete, trec usor de aceasta bariera hematoencefalica si ajuta creierul sa se mentina foarte bine, sa se spele, sa se regenereze, sa functioneze la parametri foarte buni. E bine sa luam. Si chiar se spune ca polenul este cea mai buna hrana pentru creier, pentru ca… numai faptul ca contine foarte multi aminoacizi esentiali, vitamine, enzime, minerale, oligoelemente si asa mai departe, care sunt utile structurii creierului, dar, spun neurofiziologii, memoria in sine inseamna sa am suficienti aminoacizi care sa ajunga la nivel de neuroni, in celula, acolo, in citoplasma si sa ajute ribozomii. Memoria, informatia se structureaza exact cum se structureaza pe un disc, pe un CD cand se vine cu acel laser si se schimba structura fizica a discului. Asa si in creier, in neuroni. Daca nu am aminoacizi esentiali, nu pot sa am o memorie buna. Si, atunci, cand iau polen si am si celelalte produse apicole, care ajuta si circulatia sangelui, am aport bun de aminoacizi, atunci si memoria poate sa fie mai buna…

Cecilia Caragea: Intelesesem chiar ca anumite apicole (in anumite cantitati, bineinteles) sunt recomandate pentru ameliorarea bolilor regenerative.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da. De exemplu, Alzhaimer, scleroza multipla, Parkinson si asa mai departe… Conditia este sa se ia din vreme, nu cand boala este deja instalata, avansata… Sunt studii facute la japonezi, de exemplu – laptisorul de matca poate sa previna Alzhaimer-ul. Este acea destructurare a creierului care este foarte periculoasa si, practic, nu se mai poate reveni inapoi… Dar, daca se iau produse apicole, se poate preveni!

Cecilia Caragea: Asadar, apicolele ne ajuta pe mai multe fronturi: in privinta telomerilor – sa nu se distruga foarte repede, in privinta energiei, a imunitatii, a sanatatii generale, a unei bune digestii, a unei bune activitati intelectuale, a unei bune memorii…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Ati concluzionat foarte foarte frumos! Daca luam fiecare produs apicol in parte si il studiem – biochimie, compozitie, farmacologie, o sa vedem ca au, per total, peste 100 de proprietati utile. Si sunt proprietati pe care poate inca nu le-am descoperit, nu ne dam seama de ele, dar ele actioneaza asupra noastra. Si de aceea este bine sa fie prezente in viata noastra de zi cu zi.

Cecilia Caragea: Asadar, daca ne dorim viata lunga si sanatoasa, putem sa alegem miere cu polen cu propolis, miere cu laptisor de matca si, pentru cei mai curajosi, chiar sa aleaga tratamente cu venin de albine.

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! E bine sa luam toate produsele apicole. Exista chiar si preparate care au un fel de cocktailuri, amestecuri din toate produsele. Ideea de baza este sa le luam pe toate… si pe termen lung si bine proportionate si dupa gust si dupa cum cere organismul… Apropo, am un sfat aici pe care il dau pacientilor: sunt multe tipuri de miere, multe tipuri de polen… trebuie sa aiba rabdare, sa verifice, sa vada care tip de miere, care tip de polen le face cel mai bine.

Cecilia Caragea: Si presupun ca acest tip de polen si de miere care ne place cel mai mult si care ne face cel mai bine se poate schimba, in timp, in functie de cum se schimba si organismul nostru…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Foarte bine ati spus. In timp, se poate schimba metabolismul, se schimba sezoanele, se schimba poate activitatile si, atunci, e bine de verificat din nou toata lista de produse…

Cecilia Caragea: Oricum, apicolele trebuie sa ramana in casa noastra, in camara noastra, in viata noastra de zi cu zi!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este!

Cecilia Caragea: Noi va multumim tare mult pentru toate aceste sfaturi sanatoase!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Multumesc si eu!

Cecilia Caragea: Multumim!