Apiterapia, sperante si limite
Invitata: Doamna dr. Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare, presedinta comisiei stiintifice APIMONDIA.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumim companiei APIDAVA pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: La Sarbatoarea Mierii de la Blaj, am avut bucuria reintalnirii cu doamna doctor Cristina Mateescu, care, in cadrul conferintelor, a prezentat o lucrare extrem de interesanta: Apiterapia, sperante si limite. Bineinteles, dorim sa aflati si dumneavoastra mai multe despre toate acestea! Stimata doamna doctor Cristina Mateescu, am fost surprinsa sa constat, chiar din titlul lucrarii dumneavoastra, Apiterapia, sperante si limite, ca vorbiti si despre limitele apiterapiei!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: La orice exista o limita si nici apiterapia nu face exceptie… la fel cum nici medicina clasica, pe care o cunoastem, nu face exceptie! Sunt momente pana la care putem sa o folosim si momente in care devine absolut fara rost. Acelasi lucru se poate spune si despre o terapie, cu atat mai mult cu cat e vorba despre o terapie naturala in care se folosesc produse ale caror molecule nu sunt atat de puternice ca moleculele chimice folosite in tratamentele clasice.

Cecilia Caragea: Si stim ca orice terapie naturala trebuie sa o urmam mai mult timp ca sa vedem efecte intr-adevar semnificative!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Desigur! Functionalitatea se face prin acceptarea de catre organism a unor compusi care refunctionalizeaza, refiziologizeaza de fapt, au un efect fiziologic marcant asupra organismului nostru, care se reechilibreaza si isi regaseste starea de sanatate. Pana la urma, despre asta vorbim!

Cecilia Caragea: Si toate aceste produse apicole… la ce le-ati recomanda pe fiecare in parte?

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Spectrul este foarte larg! Asa cum imi place mie sa definesc, stupul este cea mai veche farmacie si nu fac exceptie in stup nici produsele care provin din natura si sunt prelucrate de albina, acele produse colectate de albina. Este vorba de nectarul florilor sau secretiile dulci care produc mierea! Este vorba de polen, dar nu polenul pe care il vedem pe floare, ci acel polen pe care albina il colecteaza cu piciorusele ei si il aduce in stup, polenul recoltat de albine… Si este vorba de propolis, un alt pretios produs al stupului, care este un cumul de secretii rasinoase de pe muguri, lastari ai unor arbori si arbusti, pe care, iarasi, albina il aduce cu un scop foarte bine definit in stup! Apoi… cu o foarte mare valoare din punct de vedere nutritiv, ma refer aici la laptisorul de matca… E vorba de produsele secretate de albine, ca urmare a consumului acestor produse din natura, a nectarului si a polenului, si de celelalte produse de secretie foarte valoroase, este vorba de veninul de albine (o speranta, o sa vedem, pentru foarte multe afectiuni) si de ceara de albine, binecunoscuta de mii de ani, as putea spune, si folosita in preparate cosmetice si nu numai, in diferite tratamente… Asta este panoplia stupului! Si, aici, sigur, sunt si derivate, iar, in dorinta noastra de a avea o paleta cat mai larga, mai gasim si alte solutii, cum ar fi aerul stupului, care ar fi un alt produs. Dar un produs sigur este pastura – pe acela chiar il gasim in stup si sigur ca putem merge mai departe, tine un pic si de imaginatia fiecarui pasionat de apiterapie… Apiterapia inseamna, prin definitie, folosirea produselor stupului (tuturor produselor stupului!) pentru sanatate. Deci terapie prin produse ale stupului! Exista diferite intelesuri ale acestei definitii. De exemplu, in Statele Unite, unde este foarte in voga tratamentul cu intepaturi de albine, prin apiterapie se intelege terapia cu albine vii care inteapa… si obtii un rezultat terapeutic pe care il cauti! In Europa, s-a dezvoltat foarte mult utilizarea produselor stupului… si aici as mentiona mai ales tarile din sud-estul Europei. Romania a facut chiar pionierat in acest domeniu – primul centru medical de acest gen! Deci cercetarea a fost remarcabila in acest domeniu. Ucraina sau fostele Republici Sovietice, care, la randul lor, au dezvoltat foarte mult aceasta stiinta. Au urmat apoi polonezii, prietenii nostri din Slovenia si asa mai departe… Deci zona aceasta are o traditie mult mai bogata decat Europa Occidentala, care, de fiecare data, a fost surprinsa sa descopere ca in aceste tari produsele stupului sunt valorificate mult mai bine decat se intampla cu mierea sau laptisorul de matca, pe care ei le valorifica mai mult. Sigur ca fiecare produs are o destinatie anume… si vorbeam de speranta! Exista maladii ale civilizatiei (si nu vin cu o definitie noua, dar ne confruntam cu tulburari ale metabolismului glucozei) care se definesc prin acel diabet. Sunt apoi boli neurologice, care au incidenta din ce in ce mai mare… si este vorba de boala Parkinson, de boala Alzheimer… Apoi sunt alte boli degenerative, care duc la multiplicari necontrolate ale tesuturilor si care au ca rezultat tumori. Sunt apoi boli infectioase, cu care ne confruntam cu totii. Si este o problema care se pune din ce in ce mai acut nu numai la noi, ci sunt cazuri chiar si in marile spitale ale lumii, unde se pastreaza o igiena extraordinara: rezistenta unor microorganisme la actiunea antibioticelor si crearea unor anumiti supermicrobi, cum este cazul stafilococului auriu, rezistent la meticilina. S-a dovedit ca, din toata panoplia de produse (de aia le-am numit produse ale unei farmacii naturale), putem beneficia de foarte multe lucruri. Spre exemplu, mierea cruda, neprocesata poate fi un superantibiotic. V-ati explicat vreodata de ce niciodata mierea nu a facut rau? Pentru ca mierea contine in ea o paleta extrem de larga de lactobacili, or, lactobacilii sunt cei care ii creeaza albinei rezistenta la nectarul pe care il culege de la plante si care ar putea sa-i faca rau. Iata cum aceasta protectie se transmite la nivel de miere. Iar mierea vindeca de la afectiuni gastrointestinale pana la arsuri, pana la plagi infectate… este aceasta miere care ajuta prin lactobacili la vindecare. Un antibiotic al viitorului! Nu numai acesti compusi din clasa lactobacililor sunt importanti, dar sunt superimportanti cei din clasa polifenolilor, flavonoizi, flavone care se regasesc nu numai in miere, ci si in propolis – si aici vedem cat de larga este paleta bolilor infectiose in care propolisul poate avea rezultate remarcabile. Si aici vorbesc de infectii respiratorii, de infectii ale tubului digestiv, de arsuri de gradul I si II, de diferite plagi… chiar si anumite eczeme pot beneficia de asta. Dar poate ca ceea ce este cel mai promitator pentru viitor este utilizarea acestui produs natural in tratamentul bolilor degenerative. Si aici ma refer la acele boli care au ca rezultat crearea unor tumori in organism si in care se poate modula prin actiunea asupra sistemului imunitar, cresterea rezistentei organismului in lupta impotriva acestor forme degenerative!

Cecilia Caragea: Asta este foarte interesant, pentru ca de propolis stiam ca ne ajuta la raceli, la gripe, la tuse, la o taietura, dar nu stiam de studii pentru asemenea afectiuni!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: S-au facut foarte multe studii! Cand folosim termenul general de propolis, incumba asta, dar exista anumite sortimente de propolis. Si studii mai multe s-au facut, pe eficienta pe acest tip de afectiuni, pe propolisul verde brazilian, cu rezultate remarcabile. Dar nu lipsit de interes este si propolisul european, printr-un compus foarte bine cunoscut si testat in medicina clasica: e vorba de acel cape sau esterul fenetilic al acidului cafeic, foarte bine reprezentat in propolisul european.

Cecilia Caragea: Aici ar trebui sa discutam putin ce inseamna propolisul verde brazilian, prin ce se diferentiaza de propolisul european!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Vorbeam de diferite sortimente de propolis! Sigur ca vegetatia lumii este foarte diferita, or, pe acele paralele ale globului sunt alte specii de plante, care ofera acesti compusi rasinosi provenind de la speciile de eucalipt, de Baccharis, care produc propolisul verde. In Europa, propolisul provine mai ales din specii de fag, de mesteacan, de la plop – plopul negru mai ales. La fel si in Statele Unite, tot acest tip de propolis e gasit… o standardizare, daca vreti, o chemotipare a propolisului putand sa se faca dupa originea lui vulcanica. Or, zona Americii Latine ofera acest tip de propolis verde sau propolisul rosu din Cuba, paradoxal, dar care nu prea au nimic in comun cu ceea ce inseamna, ca compozitie, propolisul european, destinatia lui sau actiunea lui biologica pentru colonia de albine fiind aceeasi. Este un univers cu totul si cu totul special, pentru ca, pana la urma, albina aduna acest propolis ca sa isi protejeze familia de infectii, de frig, de curenti. Or, spuneam, nu stiu daca ma insel sau sau nu, daca as face o comparatie plastica, sa ne gandim la un mic orasel – iata Blajul! Asta ar insemna, in echivalent, un stup, o familie de albine de doua kilograme, vreo 20.000 de locuitori. Deci 20.000 de indivizi inseamna cam doua kilograme de albine! Imaginati-va ca in acest orasel nu am avea absolut niciun mijloc de sanitatie! Ce s-ar intampla?

Cecilia Caragea: Nu am avea gunoieri, nu am avea oameni care sa curete strazile, nu am avea canalizare, nu am avea nimic…

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Imaginati-va ce ar insemna acest lucru! Molima! Epidemii de toate bolile! Exact acelasi lucru s-ar intampla cu o familie de albine in care multitudinea de indivizi, care isi au rostul si rolul lor, nu ar avea acest propolis! Propolisul este folosit sa „vopseasca“ peretii stupului, fagurele inainte ca matca sa isi depuna oul, fagurele inainte sa se depuna mierea sau polenul si, iata, deci, ca asepsia in stup este asigurata de acest propolis.

Cecilia Caragea: Deci este un dezinfectatnt!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Absolut! Plecand de aici, ne putem imagina, extrapoland, ca, daca pentru albina asigura aceasta asepsie la o asemenea populatie… cercetatorii au incercat si au vazut ce efecte minunate are si asupra omului.

Cecilia Caragea: Vorbeati de propolisul verde brazilian, de propolisul rosu de Cuba, de propolisul european… si toate au acelasi efect in familia de albine. Dar pentru noi, oamenii, s-au facut studii?

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Asta face putin diferenta! S-au facut studii, se doreste acum o standardizare la nivelul comisiei de apiterapie… Imi doresc, pentru ca este singurul argument de a sta in fata autoritatilor in medicina clasica, este… sa dovedim printr-o standardizare ca acest propolis poate fi bun. Or, in medicina clasica, totul se cuantifica in cifre. In medicina clasica, pentru a fi credibil, trebuie sa lucrezi cu acelasi tip de protocoale. Iata, deci, ca si in apiterapie, pentru a deveni credibili cu minunatele rezultate ce pot fi obtinute, trebuie sa punem la punct niste studii, niste joint ventures intre specialisti care sa lucreze independent cu acelasi material, cu acelasi lot de pacienti, cu aceiasi martori. In general, se merge pe ideea de studiu dublu orb, aleatoriu si abia in aceste conditii putem trage niste concluzii si fundamenta o idee prin care produsul respectiv sa capete, intr-adevar, denumirea nobila de medicament.

Cecilia Caragea: Si, in acest moment, in lume cam unde, in ce tari au inceput asemenea studii?

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Studiile au inceput cam peste tot! Din pacate, ele sunt doar la nivel izolat, al unor laboratoare particulare, private sau al unor mari companii. Cel putin deocamdata, in lume, propolisul este folosit ca ingredient in suplimente alimentare. La noi in tara, avem marea sansa ca propolisul sa fi fost avizat ca medicament, pentru ca produse-medicament cu propolis au fost inca dinaintea perioadei in care traim acum… sa fi fost avizate ca medicamente.

Cecilia Caragea: Deci inainte de 1990 era avizat ca medicament!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Da, au fost medicamente si au fost supuse procedurii de reautorizare pe procedura nationala pentru produse traditionale si au capatat acest statut de medicament. Vorbim de propolis! Din pacate, in lume, medicina clasica fiind foarte puternica, inca are mari rezerve in privinta terapiilor alternative. Sigur ca si din punct de vedere financiar se poate discuta aici, dar nu asta este problema noastra! Problema noastra este sa incercam sa promovam ceea ce este real, ceea ce este sustenabil din punct de vedere al adevarului clinic si asta este misiunea noastra in apiterapie!

Cecilia Caragea: Spuneati ca propolisul este recunoscut la noi ca medicament! In alte tari nu este recunoscut ca medicament, speram ca va fi, in urma unor studii care vor putea fi prezentate autoritatilor abilitate. Dar propolisul este inclus intr-o serie de suplimente alimentare care se promoveaza puternic, din cate am vazut – suplimente pentru raceala, pentru gat, pentru tuse! Care sunt efectele propolisului inclus in aceste suplimente?

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Cand vorbim de medicament, vorbim de o doza terapeutica, in timp ce, in momentul in care vorbim despre un supliment alimentar, vorbim de un efect fiziologic. Asta face diferente intre efectul unui supliment alimentar si un medicament. E adevarat: piata este din ce in ce mai bogata in suplimente alimentare care au la baza produse ale stupului, inclusiv propolisul. Intr-adevar, in cazurile in care avem de-a face cu raceli, chiar cu cazuri de gripa, in care stimuleaza puternic sistemul imunitar, nemiavorbind de actiunea directa prin compusii volatili din propolis si prin polifenoli asupra arborelui respirator… Este vorba apoi de infectii, dar nu avem voie sa spunem infectii cand vorbim de un supliment, ci tulburari, sa spunem, la nivelul tubului digestiv care pot fi ajutate cu acest tip de produs. De asemenea, putem vorbi, intr-o componenta mai larga, de o actiune antioxidanta, desi Agentia europeana pentru securitatea alimentului nu a acceptat mentiunile legate de actiunea antioxidanta, nici de actiunea pe sistem respirator, nici de actiunea imunomodulatoare a propolisului… Din pacate, suferim din cauza asta. Nu ne ramane de facut decat sa demosntram, noi, medicii, sau toti cei care lucram in acest domeniu… si e, poate, si misiunea mea sa strangem randurile si sa dovedim, intr-adevar, care este diferenta intre efectul terapeutic si efectul fiziologic si sa demostram ca propolisul poate beneficia de purtarea unei mentiuni de sanatate!

Cecilia Caragea: Pentru publicul obisnuit, pentru publicul normal, este extrem de ciudat! Adica toti am luat propolis cand am fost raciti, chiar si acele drajeuri si bomboane cu propolis ne-au ajutat foarte mult! Deci nu intelegem, sincer!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Nici noi nu intelegem! Este vorba de o legislatie si, din pacate, exista un panel de specialisti… Eu nu vreau sa intru in niste detalii, dar foarte greu… tot ce a insemnat produse botanice inca sunt in asteptare spre a fi evaluate. Au fost evaluate vitaminele si mineralele, care sunt cunoscute de cand lumea, si sunt suplimentele acestea. Totusi, acceptiunea populatiei si acceptarea unor terapii naturale si a unor compusi naturali este din ce in ce mai mare. Cred ca este o chestiune care nu ii lasa foarte linistiti pe cei care practica medicina clasica, pentru ca, pana la urma, noi, creati din natura, am avut din natura si leacurile! Si tot ca sa ajunga la marea industrie farmaceutica, sa nu uitam, s-a inceput de la dezvoltarea chimiei farmaceutice, care a plecat tot de la plante!

Cecilia Caragea: Corect! Sa luam chiar acidul acetilsalicilic!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Da! Salicina din salcie, dar nu avem voie sa scriem despre ea ca are actiune antiinflamatorie!

Cecilia Caragea: Extrem de ciudat!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Da, sunt niste ciudatenii… Trebuie, totusi, sa ne conformam, sa respectam legislatia si sa asteptam, pentru ca exista speranta ca aceste mentiuni de sanatate, fiind inca in asteptare, pot fi evaluate si cu raspuns pozitiv! Trebuie sa fim optimisti! Pana la urma, speranta moare ultima!

Cecilia Caragea: Multumesc tare mult!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice Apimondia: Si eu va multumesc!