Despre apicultura naturala
Invitat: Domnul Etienne Bruneau, Presedintele Comisiei Stiintifice de Tehnologie si Calitate in Apicultura din cadrul Apimondia.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumiri speciale companiei Apidava pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: La Sarbatoarea Mierii de la Blaj, din aceasta primavara, am stat de vorba cu domnul Etienne Bruneau, Presedintele Comisiei Stiintifice de Tehnologie si Calitate in Apicultura din cadrul Apimondia, despre un subiect extrem de interesant – apicultura naturala! Am aflat un aspect curios: coloniile naturale de albine rezista mult mai bine in fata parazitilor! Concluzia? Mai avem multe de invatat de la albine si poate ca ar trebui realizat un nou ghid al apicultorilor, un nou mod de a face apicultura – mai apropiat de natura!

Etienne Bruneau, Presedintele Comisiei Stiintifice de Tehnologie si Calitate in Apicultura din cadrul Apimondia: Astazi, în domeniul sanatatii albinelor, constatam un lucru cu totul surprinzator. Coloniile care traiesc in natura (pe care le gasim inca in padurile din Romania, exista apicultori care recolteaza de la ele)… aceste colonii supravietuiesc in mod natural. Intr-un mediu mai… agricol, ca sa zic asa, apicultorii stiu ca, daca nu trateaza stupii, toate coloniile mor. Cum putem explica acest fenomen? Este cu adevarat interesant… In natura, colonille supravietuiesc fara probleme, iar in stup coloniile mor. Ne punem intrebari: Oare ce facem gresit? Exista cercetători care s-au ocupat de asta, sunt tot mai multi care se ocupa de asta. Ei au constatat ca, atunci cand lasam coloniile sa functioneze de la sine, au o intreaga serie de sisteme care le permit sa lupte foarte bine impotriva agentilor patogeni. Acest „foarte bine” nu inseamna, insa, intotdeauna binele apicultorului… Evident, cand colonia este lasata in starea ei naturala, ea va roi. Va face putina miere, pentru ca va face miere doar pentru ea. Si, odata ce va avea destula miere, va face alte lucruri. Deci suntem confruntati, aici, cu o problema. Ne intrebam cum sa gasim o solutie! Stim ca, in stare naturala, coloniile pot rezista parazitului Varroa. In patru-cinci ani, ele devin rezistente. Deci merge foarte repede! De 30 de ani luptam impotriva Varroa in Europa, dar gradul de mortalitate cauzată de Varroa e la fel de mare. E foarte ciudat! Adica… albinele lasate singure au, in cinci ani, toate solutiile, iar noi am cheltuit cel putin o suta de milioane de euro, la nivel european, pentru a gasi solutii de a lupta impotriva parazitului Varroa si inca nu am gasit o solutie! Si nu cred ca cercetatorii sunt slab pregătiti… Poate nu cauta suficient, pot spune si asa… Dar nu vreau sa fiu rautacios! Si eu sunt in legatura cu partea de laborator… deci nu ma pot vorbi singur de rau…

Prin urmare, acest aspect intriga! Iar una din pistele de urmat este ceea ce numim apicultura naturala, adica revenirea la tehnici apicole mai apropiate de respectul fata de albine. Cum putem intelege mai bine albinele? De ce anume au nevoie albinele cu adevarat pentru a se apara singure, fara ca noi sa mai utilizam produse chimice? Aceasta este o tendinta care se dezvolta in prezent. Acum intelegem mai bine mecanismele interne pe care le au albinele. Cand analizam aceste mecanisme, ne spunem: Da, e adevarat ca, atunci cand lucram in stup, nu facem, de fapt, bine, ci deranjam, perturbam albinele in interesul nostru personal! In niciun caz in interesul albinelor! Eu cred ca, astazi, una dintre provocarile reale ale apiculturii este sa rescriem un nou ghid apicol, noi practici apicole, care să fie mult mai atente fata de albine si care sa permita, astfel, gasirea unui echilibru intre interesul albinelor si interesul apicultorilor… Gasirea, deci, a unei noi sinergii. E ceea ce trebuie sa facem la nivelul apiculturii, ceea ce trebuie sa facem la nivelul agriculturii… La urma urmei, este vorba de gasirea acestui echilibru fata de natura… Sa intelegem ca natura este bogata, este generoasa atunci cand o ascultam, cand o respectam… Natura nu mai este insa deloc generoasa atunci cand nu o mai respectam…. Iar cu albinele este exact la fel. Respectati-va albinele, iar ele se vor imbolnavi mai putin, vor munci mai mult… Se castiga pe toate planurile. Vom obtine mai putina miere, dar calitatea mierii va fi superioara. Cantitatea produselor recoltate va fi mai mica, dar ele vor fi mult mai bune… Este la fel cu toate produsele. La nivel de agricultura, cand folosim produse chimice, ce obtinem? Cantitati uriase de produse, dar fara gust, pline de pesticide… Ne omoram singuri… Asta vrem? Evident, pentru cel care vinde doar cantitati, este perfect. Bingo! A castigat! Dar cel care merge pe calitate, cel care vrea sanatatea clientului…  a pierdut totul. Vedeți logica? Astazi, vedem o transformare, atat la nivelul agriculturii, cat si al apiculturii sau al altor sectoare. Este o schimbare de mentalitate! Fundamentala! Din fericire, aceasta schimbare are loc. Si sper sa se intample cat mai repede! Va fi ca un fel de reactie in lant, daca putem spune asa…

Eu cred ca, in apicultura, suntem acolo unde eram la sfarsit de secol XVIII, cand s-a inventat stupul cu rame mobile. Am spus, la un moment dat, ca aceste cadre mobile nu sunt bune… Am facut o greseala. Cand deschidem un stup, cand il vizitam, facem totul pentru a veni in intampinarea nevoilor albinelor. Practic, facem manipulari care sunt la limita supravietuirii stupului. Este ca si cum am face o operatie si ni s-ar introduce in corp cate un lucru, aici, dincolo… Ar fi foarte rau! Este ceea ce se intampla in apicultura tot timpul. Desigur, depinde si de apicultor. Eu exagerez acum un pic… Dar, astazi, trebuie cu adevarat sa regandim totul, sa gasim solutii mult mai armonioase si, atunci, vom putea ajunge sa scriem cartea noii apiculturi. Este o provocare minunata! Uriasa!

Oamenii sunt normali… Astazi, belgienii se revolta. Tinerii ies ies in strada si spun: „Atentie! Clima! Voi nu faceti nimic! Este viitorul nostru!” Este exact aceeasi gandire pe care o avem azi. Oferim produse alimentare care nu au nicio valoare. Cu noi s-a terminat… Vrem sa supravietuim, vrem ca copiii nostri sa fie fericiti – acesta este mesajul! Iar climatul… trebuie sa luptam cu aceste schimbari. Climatul va perturba totul. Va schimba toate domeniile. Cine stie cum vom trai maine?… Am primit acum un mesaj, un vecin imi spune ca sunt 28 de grade in sudul Frantei (in martie). Cu totul anormal. In acest moment, toate insectele, toate ciclurile sunt perturbate. Totul e perturbat. Ce vom face? Ce le vom oferi maine copiilor nostri? Produse fara nicio calitate, o clima ingrozitoare, un mediu inconjurator care va fi complet distrus… Asta vrem?

Deci eu cred ca e normal ca oamenii sa devina constienti de aceste lucruri. Pentru mine, este urgent. Este viata noastra! Avem, totusi, puterea! Avem puterea de cumparare. Putem spune: „Asta cumpar, asta nu cumpar!” Putem spune: „Gata cu prostiile astea!” Maine, oamenii se vor revolta. Astazi, schimbarile climaterice inca nu ne afecteaza viata. Dar lucrurile se vor intampla tot mai rapid… In urmă cu 15 zile, am sustinut in China o conferinta despre schimbarile climaterice. Este inspaimantator! Vorbim despre cresterea temperaturii, spunem ca nu poate depasi 1,4 grade. Stiti ca in ultimii ani am avut o crestere de 1,4 grade? 1,4 grade! Si ni se spune de schimbari climaterice… Cand temperatura ar creste cu 3 grade, ar fi o catastrofa! S-a spus ca 1,5 grade este un maximum. Dar in anii trecuti a crescut cu 1,4 grade in emisfera nordica… Si vedem: nimic nu mai functioneaza! Imaginati-va ca totul este exponential! Cand vedem curba, ea creste așa. Unde vom ajunge?…