Despre viata albinelor si beneficiile produselor apicole
Invitat: Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumiri speciale companiei Apidava pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: Dragii nostri, suntem din nou la Mereni, in vizita la domnul doctor Stefan Stangaciu, iar astazi va invitam sa aflati mai multe despre viata albinelor, despre viata acestor minunate fapturi atat de inteligente si atat de bine organizate!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, sunt foarte, foarte bine organizate… si asta… de milioane si milioane de ani. Sunt cercetatori care spun ca sunt mai batrane decat dinozaurii! Deci de o suta de milioane de ani sunt pe Pamant! Au trecut prin toate glaciatiunile, prin toate pericolele posibile si au supravietuit. Sunt foarte rezistente, foarte inteligente, se pot adapta foarte bine!

Cecilia Caragea: Si un stup de albine cam cate albine are?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: La inceput poate sa aiba 5.000. Bine, inceput insemnand primavara, dupa ce au trecut de iarna… Dar, cand sunt la maxim, in timpul verii, dupa ce au trecut… dupa salcam, tei, asa cum spun stuparii, pe la mijlocul verii, pot sa ajunga pe la 50.000 sau 80.000 de albine.

Cecilia Caragea: Intr-un stup?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Intr-un stup!

Cecilia Caragea: Este un numar foarte, foarte mare!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele: Foarte, foarte mare si, de aici, un prim miracol, legat foarte bine de medicina, de sanatatea umana. Imaginati-va ca intr-un spatiu foarte mic am pune 80.000 de oameni, intr-o cladire… in Sala Palatului bagam 80.000 de oameni si ii tinem toata iarna, trei, patru, cinci, sase luni! Va dati seama… daca unul dintre ei ar stranuta si ar avea un virus, cum s-ar duce! Albinele sunt in acest spatiu foarte, foarte mic, foarte inghesuite, este temperatura mare, 35-36 de grade, este umiditate destula, deci conditii perfecte. Hrana foarte multa – polen, pastura, miere… deci bacteriile ar trebui sa se inmulteasca acolo teribil. Dar nu se inmultesc, pentru ca albinele au gasit secretul de a le tine sub control.

Cecilia Caragea: Si care este acest secret?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Secretul este pe mai multe niveluri! In primul rand, ele sunt foarte bune cercetase, pentru ca de milioane de ani sunt in legatura cu plantele, le polenizeaza, le studiaza… Si sunt acele albine-vraci sau albine-doctor, care merg in natura tintit si se uita sa vada unde gasesc, in ce copac, pe ce floare gasesc acele substante care pot sa distruga bacteriile sau sa le tina sub control.

Cecilia Caragea: Si, din toate aceste albine care sunt intr-un stup, unele anume au rolul de cercetase?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Cele care sunt pentru partea medicala sunt cele mai batrane, cele mai cu experienta. Exact cum se spune si la noi in popor: „Du-te la baba Rada, ca stie sa te faca bine, sa iti puna oasele la loc!”. Deci batranii sunt cei care acumuleaza experienta unei vieti intregi si care stiu ce metode sunt mai bune pentru vindecare. Asa e si la albine. Albinele care sunt cele mai in varsta, care au fost deja la cules de polen, de nectar, stiu foarte bine zona, ele miros si simt unde sunt acele substante care sunt bune contra bacteriilor si ele sunt acelea care culeg acele substante mai mult decat cele tinere.

Cecilia Caragea: Si cine le spune albinutelor sau cine le arata unde anume sa mearga ele?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asta e o intrebare de premiul Nobel! Poate este instinct, poate este contact direct… Dar ele, pentru ca sunt, cum spuneam, 50.000 de albine intr-un stup, studiaza foarte bine tot ce este in jur si probabil ca vad anumite plante care nu au bacterii, care sunt foarte curate, nu sunt atacate de bacterii, de virusuri… si acolo isi dau seama, simt ca acolo sunt substante care pot sa tina sub control bacteriile. De exemplu, la mugurii de plop, care sunt la fel ca orice muguri de plante, partea cea mai sensibila a unei plante. Tot copacul acela, care este imens, are radacinile puternice in pamant – sunt protejate, trunchiul este protejat, scoarta e foarte dura, ramurile, la fel, dar mugurii sunt cei mai fragili. Or tocmai acolo este zona cea mai sensibila si tocmai de aceea toata inteligenta copacului este dusa acolo in mugure, ca sa protejeze. Si noi, Homo sapiens, protejam cel mai mult bebelusii. Avem foarte mare grija 2-3 ani pe protectie; asa fac si plantele, iar albinele probabil si-au dat seama ca acolo sunt substantele cele mai utile. Deci acolo se duc si tocmai pe alea le iau. Le aduc in stup, le imprastie in tot stupul, pe faguri, in interior, pe celule, in zonele cele mai importante… tocmai acolo baga acele substante. Si nu numai asta, dar, culegandu-le cu mandibulele si trecandu-le de la albinuta la albinuta, aceste substante se imprastie in tot stupul, si in miere, si in ceara, si in celelalte produse de acolo.

Cecilia Caragea: Deci, din mugurii si din ramulele tinere, albinele culeg niste substante, niste rasini, mai adauga si de la ele ceva si produc propolisul?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact!

Cecilia Caragea: Aceasta substanta cu care ele isi tapeteaza stupul este propolisul!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, chiar asa! Daca ar fi sa o luam etimologic, adica sa traducem propolis, pro inseamna „inainte“ si polis, „cetate“. Este o substanta care protejeaza cetatea albinelor, nu numai de bacterii, virusuri, dar si de mici mamifere – soparle, soricei, care vor sa intre acolo. Deci, la modul mecanic, albinele, de multe ori, isi inchid urdinisul, acea poarta de intrare, cu acest propolis.

Cecilia Caragea: Ca sa stea in fata cetatii, in fata stupului si sa il protejeze! Si spuneati ca la intrarea in stup trebuie sa fie toate albinele foarte atente, ca sa existe o protectie puternica. Daca vine, de exemplu, un soricel?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Aici este, iarasi, foarte interesant: la fel ca intr-o societate umana, albinele, in interior, s-au specializat pe diverse profesii. De exemplu, la intrare sunt sodatii, niste paznici foarte puternici, care au cea mare cantitate de venin in perioada respectiva. Si… e interesant: asa cum sunt soldatii la noi, care sunt in perioada intre adolescenta si adult, asa e si la ele. Deci albinele, cand ajung la varsta de adult, preiau functie de protectie nu numai la urdinis, dar si in alte zone al stupului. De exemplu, daca deschizi stupul pe deasupra, si acolo vor fi niste soldati si, daca il deschizi prea brusc si esti agresiv, te vor intepa.

Cecilia Caragea: Deci sunt mai vigilente?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact cum sunt adolescentii la noi, sunt la maximum de forta! De aia si sportivii de performanta cei mai buni sunt pana in 20-25 de ani. Asta este partea de gardieni, dar sunt multe alte profesii in interiorul stupului.

Cecilia Caragea: Ce alte profesii?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: De exemplu, doicile, care au grija de primele albinute care ies… Mai sunt si moasele, care asista cand iese albina din celula, dupa ce s-a metamorfozat, dupa aceea doicile, care le dau de mancare, dupa aceea sunt maturatoarele, care matura stupul tot timpul si au grija sa fie curat, curat… Interesant e ca toate trec prin toate meseriile!

Cecilia Caragea: In functie de varsta pe care o au?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: In functie de varsta pe care o au! Mergand pe ideea de business, in Statele Unite este modelul acesta ca, pentru a ajunge directorul unui mare hotel, trebuie sa treci prin toate meseriile, incepand cu meseria de la subsol, de spalator de vase.

Cecilia Caragea: Si camerista, si receptionera…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Asa e si la albine, sa stie tot! Dupa aceea, ele trec la meseria de a crea ceara. Practic, ele, cu corpul lor, isi creeaza casa, fagurele propriu-zis. Imaginati-va ca e un pic ciudat… daca s-ar putea face o modificare genetica la oameni sa poata sa-si produca caramizi si, dupa aceea, din caramizi sa-si faca omul casa… E o modificare genetica extraordinara! Dupa aceea, bineinteles, sunt albinele-doici, acestea care produc laptisorul de matca, care hranesc larvele, acestea care fac ceara si, dupa aceea, incet-incet, se specializeaza pe producerea mierii. Sunt acele albinute care preiau nectarul de la cele care vin din exterior, il trec prin gusulita lor, il imbogatesc in lactobacili, acei lactobacili care sunt utili si la noi, in flora intestinala, si adauga niste enzime speciale care cresc efectul antibacterian al mierii. Preiau si apa – fenomenul acesta se cheama trofolaxie, adica flexibilitate in transmiterea hranei. Un cercetator foarte curios a vrut sa vada… o picatura de nectar care vine cu o albina din exterior, ajunge in stup, in cate alte albine se duce? Si a facut cu technetiu radioactiv o mica poza la inceput, a aparut acel punct albicios, iar dupa 24 de ore a facut din nou poza peste stup si a vazut ca acea picatura se impartise in 144 de albine!

Cecilia Caragea: 144? 12 ori 12!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: S-a intamplat! Nu stiu daca e legat de numerologie, dar ideea este ca s-a imprastiat foarte mult. Albina, practic, ia acea picatura de nectar si o da la urmatoarea albina si asa mai departe. Deci toate albinele din stup, chiar inainte de a iesi la zbor, stiu aroma florilor din jur, stiu ce se intampla in exterior la nivel biochimic.

Cecilia Caragea: Asadar, ele isi impart si mancarea intre ele, si informatia intre ele si, in acest fel, vad unde sa se duca sa culeaga nectar si polen!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, totul este la comun – mancarea, informatia, energia, caldura, tot, tot este la comun. Albinele sunt o societate foarte dezvoltata. Chiar sunt unele persoane (poate exagereaza!) care spun ca albina este un fel de civilizatie. Poate exagerat spus civilizatie, dar sunt foarte bine adaptate si stiu sa isi ia din natura tot ce se poate mai bun si cat mai rapid cu putinta.

Cecilia Caragea: Si am inteles ca, intr-adevar, sunt si foarte eficiente, adica zboara doar pana unde e nevoie!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa e! Pot sa zboare, in extremis, pana la 10 kilometri distanta, dar nu le convine sa zboare atat de departe, pentru ca, pe parcurs, consuma mult „carburant“, adica miere, si, atunci, e mult mai util sa zboare pana in 2-3 kilometri. Daca au hrana aproape, bineinteles ca se duc acolo.

Cecilia Caragea: Si, atunci, apicultorii merg cu stupii din loc in loc, unde sunt zone cu o anumita cultura, ca sa obtina miere de salcam, miere de tei…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Mierile de tip monoflorale, specifice pe o anumita floare si care sunt foarte interesante in apiterapie, pentru ca o miere care are predominant o sursa dintr-o anumita floare… De exemplu, mierea de tei – stim cu totii ca ceaiul din flori de tei este foarte bun la tuse, la tusea uscata, dar foarte, foarte bun si pentru insomnii. Si, atunci, daca o problema de tip insomnie sau… sunt mai agitat, mai nervos, sunt stresat, am examene de dat, orice lucru care ma streseaza, atunci este bine sa iau miere de tei.

Cecilia Caragea: Sau, daca am alte probleme, miere de salcam!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Si mierea de salcam este foarte buna ca sedativ, nu asa de buna sedativa ca mierea de tei, dar mierea de salcam are o alta proprietate foarte interesanta: are mai multa fructoza decat glucoza, ramane lichida cam doi ani de zile si, avand mai multa fructoza, da energie mai buna, mai intensa.

Cecilia Caragea: Poate si de asta ne place atat de mult!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da! Si, pentru ca are mai multa fructoza decat glucoza, merge si la pacientii cu diabet!

Cecilia Caragea: Da, si asta este o intrebare pe care o auzim destul de des! Ce dulce pot sa consume persoanele care se confrunta cu aceasta afectiune?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Pe scurt (ca aici ar fi o descriere mult mai larga), ideea este ca pacientul cu diabet sa nu aiba glucoza multa in alimentatie, sa nu fie alimente bogate in glucoza. Dar fructoza este un pic diferita de glucoza, nu este asa de rea fata de glucoza. Pe scurt, pacientii cu diabet beneficiaza foarte mult de miere. Si aici trebuie sa demolam un mit, anume ca diabeticii nu pot sa manance miere! Este o mare greseala! Sunt studii stiintifice care arata ca diabeticii care iau miere au mult mai putine complicatii. Nu orbesc, nu au retinita, nu au probleme cu picioarele, sa aiba plagi, nu au probleme neurologice, nu fac obezitate, nu fac boli cardiovasculare… De ce? Pentru ca in miere… lumea se gandeste doar la elementul de dulce – glucoza, fructoza, dar mierea contine mult mai multe substante care sunt utile intregului corp. Si, atunci, daca intreg corpul este mai bine sustinut, tine mai bine sub control si nu permite sa apara complicatiile.

Cecilia Caragea: Am inteles ca pentru diabetici sunt mierea de salcam si mierea de castan!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Salcamul, castanul, care e amar, intr-adevar, mierea de mana, care are si ea mai multa fructoza… merge mai bine decat celelalte! Ca sa linistim pacientii care au diabet si medicii diabetologi care poate nu s-au specializat in terapie, cum se procedeaza pentru a avea efect maxim si a nu avea riscuri? Pur si simplu, se face o negociere in alimentatia pacientului. Ii spun: Ia o lingurita de miere de 2-3 ori pe zi, dar scoate din alimentatia ta 2-3 felii de paine. Per total, in 24 de ore, pacientul ingera acelasi numar de glucide si nu are ce probleme sa aiba. In schimb, ia beneficiile mierii, care sunt pe partea digestivă si multe altele si nu are probleme, pentru ca este acelasi numar de glucide.

Cecilia Caragea: Asadar, toate sortimentele de miere monoflorala au anumite indicatii, dar, in rest, cea mai cunoscuta si cea mai consumata miere este mierea poliflora, pe care albinele o produc dintr-o multitudine de flori. Si am inteles ca mierea poliflora romaneasca este una dintre cele mai bune mieri poliflore, pentru ca noi, in Romania, avem zone, intr-adevar, cu foarte multe plante si foarte multe flori pe metrul patrat!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Aici este un pic amuzant, este principiul salatei de boeuf. De ce salata de boeuf se vinde in toata lumea? Pentru ca are cate putin din multe alimente diferite. Sau, la fel, la cursuri mai dau exemplul acesta cu berea. Intreb mai intai care este cea mai vanduta bautura din lume, se gandesc cursantii si apoi spun: „Berea e cea mai vanduta!” Dupa aceea, explicam de ce: pentru ca berea are gust amarui, acrisor, dulceag, pentru ca are glucide, are alcool, deci este si picanta si, ca sa fie un aliment perfect, conform medicinei traditionale chineze, trebuie sa aiba cinci gusturi, sa aiba si saratul. Berea care se vinde nu are sare in ea, dar poate ati observat, pe la berarii: cei care sunt experti in bere isi adauga sarea sau iau alune sarate langa si compleateaza si atunci sunt toate gusturile. Deci acelasi principiu este: ca un aliment care este foarte bun corpului trebuie sa faca fericite toate celulele din corp sau cat mai multe celule din corp. Or, fiecare celula din corp are nevoile ei – una vrea acrisor, una vrea amarui, una vrea substantele acestea si, asa cum ati spus, mierea poliflora are foarte multe substante diferite si poate sa suplineasca multe necesitati.

Cecilia Caragea: Mierea este si un aliment extrem de complex si poti sa traiesti doar cu miere, anumite perioade de timp. Stim din istorie ca au fost sfinti, asceti care au trait doar cu miere ani si ani de zile!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Cu miere si cu polen! Mierea are si putin polen. Da, se poate trai multa vreme, pana la sase luni de zile, cu miere, dar trebuie sa fie si un pic de aminoacizi, pentru ca mierea nu are aminoacizi destui. Are foarte multe diferite vitamine diferite, dar, cantitativ, totusi, nu e o cantitate suficienta. Daca persoana respectiva mananca miere de dimineata pana seara, dar seara mananca o masa de cereale, muguri de plante, seminte puse la inmuiat, un fruct, doua consumate in timpul zilei, atunci poate sa traiasca multa vreme. La noi, in apiterapie, la conferinte, acum mai multi ani, am primit o informatie din Canada despre trupele speciale din Ucraina, care au facut un experiment. Trupele acestea sunt de elita si trebuie sa supravietuiasca in orice conditii. Au facut un experiment de sase luni la o grupa de zece soldati: i-au hranit numai cu polen. Deci sase luni numai polen, nu au mancat nimic altceva si au rezistat bine mersi. Am dat informatia aceasta la una dintre conferinte si toata lumea a exclamat ca nu se poate sa traiesti cu polen, ca polenul nu ar fi alimentatia perfecta. Si cineva a zis sa verificam! Un domn din Portugalia s-a hotarat sa faca experimentul, sa manace si el sase luni numai polen si a reusit. S-a dus la medic, si-a facut toate analizele, in timpul experimentului, iar la sfarsit totul a fost perfect. Consuma 250 de grame de polen pe zi. Deci o doza mai mare. Polenul este alimentul complet, pentru ca este o celula vie si, din acea celula vie, dupa ce se face fertilizarea ovulului, apare o planta, un tei, care traieste 500 de ani.

Cecilia Caragea: Sa explicam si ce inseamna polenul! Adica este vorba, de fapt, de organele sexuale ale plantelor!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Mai precis de celulele sexuale vegetale masculine din lumea plantelor. Ar fi echivalentul icrelor de la peste, echivalentul oualor, celule care trebuie sa trebuie sa aiba in interior informatia transmisa genetic de cromozomi de la planta respectiva care traieste 500 sau 20 de ani, dar si toata hrana necesara pentru dezvoltare. Este exact ce se intampla intr-un ou de gaina, in care am albusul, albumina cu proteine, si galbenusul, cu grasimi si cu proteine, si embrionul. In interiorul unui ou, cand se dezvolta un puiut acolo, embrionul incepe sa manance din galbenus, usor-usor, mananca din albumina, ocupa tot spatiul acela, s-a metamorfozat si, dupa 21 de zile, iese un pui de gaina. Asa se intampla si la polen! Polenul trebuie sa aiba in interior toata hrana ca acel nucleu din interior, care are toata informatia genetica, sa poata cupla cu nucleul feminin si sa dea dupa aceea o planta care va creste si va trai multi ani. Aici este partea interesanta la mierea poliflora, pentru ca polenul este cel care are toata baza de date, toate informatiile care-i permit, dupa aceea, plantei (cum am dat exemplul cu teiul) sa reziste la toate probleme climaterice meteo – vant, furtuna, frig, radiatii. Inseamna ca acela trebuie sa fie „softul”, programul genetic, inteligenta care ii permite plantei sa traiasca in orice conditii, sa se adapteze. Deci este enorm de multa inteligenta acumulata in acel grauncior. Si, ca sa vorbim tot de polen, sa mai dam un element care este extraordinar. Eu am avut o reactie de tip „Evrika!” atunci cand am citit. Pentru ca se stie de 20-30 de ani ca, la nivelul cromozomilor, capetele cromozomilor se cheama telomeri si s-a constatat ca, daca telomerii acestia sunt cat mai lungi si cat mai perfecti, acea celula poate sa traiasca mai mult timp si, per total, fiinta care are telomerii mai lungi traieste mai mult. Responsabila de regenerarea telomerilor este enzima care se numeste telomeraza. Am gasit un articol, publicat acum cativa ani in Polonia, de niste cercetatori… au analizat sa vada unde se gaseste telomeraza in plante, la ce parte anatomica si au gasit in capatul radacinilor din pamant, unde sunt acele radacinute foarte mici, albicioase, unde incepe, de fapt, cresterea. Iar radacina, ulterior, se intareste, face scoarta si nu mai are telomeraza. La fel, frunzele nu au telomeraza, crengile nu au, dar mugurii, acolo, sus, unde se inmultesc, iarasi au telomeraza. Asta a fost surpriza si bucuria imensa, cand am vazut ca au scris negru pe alb „polenul contine telomeraza“. Telomeraza este substanta-cheie, enigmatica, ce permite o viata lunga.

Cecilia Caragea: Si, atunci, albinutele care culeg polen si aduc polenul la stup, iar noi mancam polen… avem sanse sa traim mai mult, sa fim mai longevivi?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Asa este! Aici am doua argumente foarte bune. Odata, s-a facut un studiu in Germania, pe 430 de apicultori, si s-a vazut ca traiesc in medie mai mult decat restul populatiei. Si in 2010 am fost in Malaezia, am tinut niste cursuri la Universitate acolo, iar unul dintre „studenti“ a fost un profesor de genetica. Am reusit sa il conving sa faca un studiu pe cromozomii malaezienilor si a luat un grup de apicultori, le-a analizat telomerii si a vazut ca apicultorii din Malaezia, fata de restul populatiei, au telomerii mai lungi.

Cecilia Caragea: Se si spune ca, oriunde in lume, apicultorii traiesc mai mult decat ceilalti oameni!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Suta la suta traiesc mai mult, in medie. Desigur ca sunt si exceptii, accidente, dar ei traiesc categoric mai mult. Si eu ma asteptam la studiul din Malaezia sa aiba telomerii mai lungi, dar surpriza foarte faina a fost ca, in chestionarul pe care l-a dat cercetatorul pentru toti apicultorii care au semnat acel chestionar, era o intrebare: „Cata miere consumati pe zi, cate produse apicole consumati pe zi?“ Paradoxal, sunt apicultori care nu mananca miere, se mai intampla ca vor sa dea mierea la copii, la nepoti, sa o vanda… Dar ce au constatat cei de acolo, ca acei apicultori care consuma mai multa miere si produse apicole au telomerii si mai lungi decat colegii lor. De ce este corelatie facuta statistic, stiintific? Cu cat mananci mai multe produse apicole, cu atat poti sa ai telomerii mai lungi, atunci celulele traiesc mai mult timp in corpul tau si, automat, traiesti si tu mai mult… daca nu faci prostioare.

Cecilia Caragea: Deci noi ne putem bucura de acest polen, adus de albine la stup, dar cum? Pentru ca stiam ca polenul poate sa reziste doar daca este tinut in anumite conditii, ca sa nu fie uscat! Putem sa-l dizolvam, de exemplu, in miere si atunci putem sa avem si un gust bun dulce si sa fie si pastrate calitatile polenului mult mai mult timp, pentru ca mierea este si un conservant!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Corect! Asa este! Cel mai bun polen, de departe, este polenul proaspat sau proaspat congelat sau polenul crud, cum se mai numeste. De ce este foarte bun? Pentru ca el ramane viu. Daca il usuc, automat am scos toata apa din el – fara apa nicio fiinta nu poate sa traiasca. Exista acum, mai modern, o metoda de semiuscare care permite sa ramana viu polenul si sa nu aiba, totusi, apa destula, pentru ca e o problema! Apa care este pe polen atrage bacterii, orice fiinta vie vrea sa manance polenul, pentru ca stie ca e o „prajitura” buna acolo si atunci vin foarte multe fiinte din acestea microscopice si trebuie redusa putin apa daca vreau sa tin polenul la temperatura camerei. Dar cea buna metoda, pe care o recomand telespectatorilor, este sa apeleze la apicultorii din zona. Sa faca o inspectie si sa vada care sunt cei mai buni apicultori din zona si sa-i intrebe pe fiecare daca culeg polen. Daca culeg polen, atunci sa faca comanda si sa-si ia polen proaspat! Apicultorul culege polen in fiecare seara si imediat il baga la congelator. Acolo trebuie mentinut, ideal in vase cat mai mici, pe principiul iaurtului, in paharele micute.

Cecilia Caragea: Da, o doza!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: O doza! L-am deschis, il mananc intr-o zi. La fel si polenul: daca deschid borcanelul, trebuie sa il mananc in 2-3 zile. Nu prea sunt bune cutiile mai mari, pentru ca il deschid de mai mlte ori si il expun oxidarii.

Cecilia Caragea: Corect!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Si, cum ati spus foarte bine, cealalta varianta mai simpla, chiar daca e o cutie mai mare, sa-l amestecam in miere. Am cumparat produsul, ajung acasa, imi iau si o miere buna, sanatoasa, de tei, de salcam, amestec… Pot face amestecul cum vreau. Poate sa fie 5%, 20%, 50%, 60%, cat vreau de mult polen pot sa pun in miere, nu mai mult, totusi, de 50-60%. E greu de amestecat. Si, apoi, din acel amestec pot sa iau in fiecare zi de 4-5 ori, de cate ori am nevoie. Daca sunt un student, un intelectual si am un examen foarte, foarte greu, pot sa iau si 100 de grame pe zi din amestec, chiar si mai mult. Secretul este (l-am invatat de la un profesor din Egipt)… pot sa iau cantitati masive de miere, secretul este sa iau cu multa apa! Daca iau mierea cu apa, tot timpul se dilueaza carbohidratii din sange si, practic, ajung la aceeasi concentratie a lichidelor din corpul meu, se duc din sange si nu ma deranjeaza. Daca iau fara apa, atunci poate sa duca la niste reactii adverse.

Cecilia Caragea: Da, pentru ca poti sa iei, pur si simplu, din comert un borcan de miere cu polen si nu poti sa mananci prea mult!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! E foarte concentrat, dar secretul este… daca sunt foarte ocupat, stresat, alerg de dimineata pana seara si nu am timp sa iau, pot sa fac de dimineata amestecul intr-un litru de apa. Calculez 2-3 lingurite la cana de 250 de ml, deci imi trebuie cam 8 lingurite de miere cu opt lingurite de polen, amestecate bine in apa si beau amestecul pe timpul zilei.

Cecilia Caragea: E un energizant natural!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Un energizant natural. Pot sa adaug si vitamina de origine naturala, coaja de macese sau un smoothie din fructe, la care adaug si mierea cu polen. Sunt multe variante…

Cecilia Caragea: Dar, ca sa revenim la dragile noastre albinute, ele aduc polenul la stup, aduc nectar… Ce rol au acest polen si nectarul in stup?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Foarte buna intrebarea! Scopul major, primordial al oricarei fiinte vii este sa se inmulteasca, ca sa se poata mentine specia! Ca sa pot sa creez o noua fiinta, am nevoie in primul rand de stuctura, de materiale de constructie, iar cele mai importante sunt proteinele. La fel ca intr-o cladire, in care am nevoie de pereti, de acoperis… Pe interiorul acelei case vin cu multe alte elemente, cu mobila… In cazul celulelor, vin cu minerale, flavonoide, minerale, enzime, dar primul lucru este structura. Structura nu pot sa o fac daca nu am proteine. Albinele gasesc proteinele in polen, nu in miere. In miere sunt foarte mici urme de proteine. Maximum de proteine sunt in polen. Deci ele aduna polenul de la flori, il aduc in stup, il baga in fagure, il preseaza cu capsorul in acele celule, adauga putina miere, iar mierea aceasta in cateva luni fermenteaza si transforma acel polen, care initial era mai alcalin, in acrisor. Acrisor, aciditate – nu permite bacteriilor sa atace si sa consume polenul. Deci e forma prin care albinele isi conserva polenul pe timpul iernii, cand trebuie sa aiba acel polen conservat, care se cheama pastura, 3-6 luni pe timpul iernii.

Cecilia Caragea: Si noi putem alege sa mancam si pastura!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Pastura, care este un polen usor fermentat, usor deschis, are membrana externa un pic mai moale si, atunci, se poate sparge mult mai usor in tubul digestiv.

Cecilia Caragea: Apropo de ce mai putem manca noi de la albinute: foarte multa lume prefera miere cu fagure!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: E foarte buna decizia celor care gandesc asa! E mult mai buna mierea in fagure decat mierea centrifugata, mierea care este la borcan.

Cecilia Caragea: Si sa mananci un fagure… ai si acolo ceara, mesteci mult fagurele acela, ai si o guma de mestecat!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este, dar se mai intampla ceva! Chiar daca o sa ma critice apicultorii, ei stiu ca cea mai buna miere este cea care ramane in fagure, pentru ca albinuta face asta de milioane si milioane de ani,.. Dupa ce s-a maturizat mierea, adica nu mai are asa de multa apa (de la 80% cat era in nectar ajunge la sub 20% apa), deci e foarte concentrata, in schimb, are multe substante care sunt antibacteriene, albina considera ca este perfecta pentru conservat pe timp de iarna si o inchide. Pune acea ceara de care spuneati, acea capaceala. Fiecare celula este inchisa si pusa la conservare pentru 3, 6, 9 luni. Cand are nevoie de energie, deschide fiecare celula si isi ia de acolo. Asta e forma perfecta, pe care albinele o fac de milioane de ani. De fapt, se si spune ca ceea ce face albina in stup este perfect si orice procesare pe care o facem noi ulterior duce, mai mult sau mai putin, la scaderea calitatii. Ce se intampla la centrifugare? Aici chiar vreau sa lansez un semnal catre apicultori si mai ales catre telespectatori, sa solicite mai mult faguri de miere. De ce? Pentru ca la centrifugare este o cantitate foarte mica de miere care este, practic, plesnita de acei pereti in vasul acela mare de inox cu o viteza foarte mare, cu presiune foarte mare, iar acea bucatica mica de miere se intinde pe o suprafata foarte mare. Suprafata de contact cu aerul creste, acea picatura de miere pierde din arome si, daca o sa intrati vreodata intr-o camera unde apicultorul face centrifugare, e un parfum divin acolo, ceva extraordinar, dar, cum a deschis usa sau geamul, a zburat. Deci se pierd acele arome. Stim de aromoterapie ca este foarte utila in prevenirea si tratamentul bolilor. Deci se pierd aromele, dupa aceea este un efect de oxidare, pentru ca oxigenul din aer, care intra brutal in miere, va oxida o parte din substantele care sunt antioxidante. Si e pacat! De ca sa le pierdem? Al treilea lucru care se intampla: nu exista aer care sa fie perfect steril. Daca iau un metru cub de aer, gasesc, conform specialistilor, intre 200 si 400 de mii de particule de praf care plutesc in aer si pe fiecare a doua, a treia particula de praf gasesc un virus, un spor care poate sa fie daunator. Deci, prin centrifugare, mierea se contamineaza cu virusuri, cu substante care nu sunt utile. E adevarat ca mierea are o fantastica putere antibacteriana si este extraordinara de milioane de ani si se dovedeste prin studii clinice, stiintifice ca mierea la borcan este foarte buna in tratamentul plagii, indubitabil asta, dar, daca vreau sa fie si mai bine decat asta, sa trec de la 95% la 99%, atunci iau mierea in fagure. Decupez fagurele asa cum este de pe rama si iau, cum am vazut in Turcia, la hotel de cinci stele (oamenii foarte bine informati stiu lucrurile astea, cei care nu sunt informati nu stiu): ei decupeaza din fagure exact cat au nevoie. Mesteca, inghit mierea si, exact cum spuneati,  ceara o folosesc ca pe o guma de mestecat si activeaza circulatia sangelui in gingii, previn parodontoze si tot felul de boli la nivelul gingiei. Si, daca ceara este noua, este usor galbuie, curata, in cazul in care stupina este intr-o zona nepoluata, atunci acea ceara se poate si inghiti. Se marunteste usor, usor cu incisivii sau se dizolva in gura in mai putin de un minut, o metoda pe care am descoperit-o si eu, a fost tot un „Evrika!” din asta mare. Daca se ia echivalentul de cinci ori mai mare in volum decat ceara, orice samanta oleaginoasa (nuci, alune, arahide, seminte de dovleac, floarea-soarelui, macadamia, fistic…) are grasimi vegetale si, impreuna cu grasimea din ceara, cu ajutorul dintilor, se topeste, practic, in mai putin de un minut. Se topeste, efectiv.

Cecilia Caragea: Foarte interesant! Nu stiam!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Sau se mai poate si cu polen! Daca iau de cinci ori mai mult polen decat ceara, mestecam polenul, care si el are grasimi vegetale, si partea microscopica, mecanica, la fel, dizolva ceara in gura. Se intampla acelasi lucru si cu propolisul.

Cecilia Caragea: Am aflat foarte multe si despre miere, si despre polen, si despre pastura, si despre propolis! Dar mai exista niste produse ale stupului de care trebuie sa vorbim neaparat, daca tot vorbim de viata albinelor si de aceasta complexitate – stupul: laptisorul de matca, care, iarasi, a inceput sa fie cunoscut si foarte apeciat!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Laptisorul de matca este iarasi un produs extraordinar! Mai intai, sa spunem ca laptisorul de matca permite matcii, regina stupului, sa traiasca de 60 pana la 80 de ori mai mult decat albina lucratoare din timpul verii. Imaginati-va daca am face o extrapolare in comparatie cu viata omului! Speranta de viata este pana la 80 de ani si ai putea sa traiesti de 60-80 de ori mai mult. Sa zicem 80 ori 80, ar fi 6400 de ani, in conditii de sanatate perfecta. Deci matca traieste in conditii de sanatate perfecta de 80 de ori mai mult decat lucratoarea…

Cecilia Caragea: Pentru ca se hraneste cu laptisor de matca!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Doar cu laptisor de matca! Exact! Doar cu laptisor de matca. Sunt doar cateva exceptii cand matca nu mai mananca doar laptisor de matca: atunci cand trebuie sa roiasca, de exemplu, ca trebuie sa slabeasca un pic, iar atunci albinele din jur nu ii mai dau laptisor, o pun pe miere si polen si slabeste… Dar acestea sunt exceptii de la regula. Laptisorul de matca este un produs, sunt autori care spun chiar ca este alimentul perfect al Mamei Naturi, pentru ca are absolut orice. Matca mananca numai laptisor de matca si, practic, nu are reziduuri. Totul se foloseste aproape suta la suta. Aproape 0,1% elimina si are tot ce ii trebuie matcii ca sa functioneze.

Cecilia Caragea: Cine produce acest laptisor de matca si cum?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Albinele-doici, acele albinele tinere care au genetica aproape perfecta. Nu au apucat sa fie oxidate de soare sau de alte lucruri – ele mananca polen si miere si in corpul lor creeaza laptisorul. Sunt albine care pot sa scoata cele mai importante substante din polen si din miere si creeaza acel laptisor de matca, care are absolut orice.

Cecilia Caragea: Spuneati ca, in stup, albinele au mai multe roluri, in functie de varsta! Doicile sunt primele?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Printre primele, sunt cele care sunt intre 4 si 12 zile de viata. Atunci, foarte, foarte devreme, ar fi echivalentul unui copil intre 10 si 16 ani, sa spunem.

Cecilia Caragea: Deci aceste albine foarte tinere produc laptisorul de matca!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, asta este regula generala! Sunt si exceptii de aici, si aici se vede flexibilitatea extraordinara a albinelor: cand un stup care e matur deja si vrea sa roiasca si se duce in alta zona, atunci toate albinele pot sa faca laptisor de matca din nou… Sau: au trecut prin toata iarna, cateva luni, nu mai sunt albine tinere si, totusi, primavara ele pot sa faca laptisor de matca din nou, ca sa ajute matca sa depuna mai multe oua si sa se regenereze.

Cecilia Caragea: Matca depune oua in functie de cat laptisor de matca mananca?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da! Daca nu primeste laptisor de matca, nu mai depune oua sau se reduce foarte mult ponta. Aici e iarasi un miracol biologic! Matca poate sa depuna in 24 de ore intre doua si patru mii de oua. Cei care au cantarit aceste patru mii de ousoare, au vazut ca pot sa fie chiar dublul greutatii matcii!

Cecilia Caragea: Incredibil!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Este incredibil! Si, daca ar fi sa facem o comparatie bizara si ultraexagerata, ganditi-va la o femeie care ar face 80 de copii pe zi. Nu e chiar copil, sunt oua, dar este un efort metabolic urias si matca face asta timp de 5-6 ani, din primavara pana in toamna, in fiecare an si, practic, fiind fericita, linistita, bucuroasa, este harnica. Metabolic vorbind, este un efort imens si nu imbatraneste. O femeie, dupa ce a nascut 5-6 copii, deja biologic are anumite probleme, pentru ca oboseste foarte mult, a pierdut multi nutrienti. Matca traieste tot timpul fericita tocmai din acel laptisor de matca, care este realmente magic.

Cecilia Caragea: Si noi putem sa consumam acest laptisor de matca. Bineinteles, nu speram asemenea efecte, dar speram sa ni se imbunatateasca sanatatea, sa ne creasca imunitatea… Si este aceeasi problema ca si in cazul polenului, adica laptisorul de matca trebuie consumat crud, repede, daca este tinut la rece sau tot asa inglobat in miere! Si putem sa cumparam miere cu laptisor de matca, in care laptisorul de matca este dizolvat in miere si atunci putem sa ne bucuram si noi de toate efectele lui!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este!

Cecilia Caragea: Dar, ca sa revenim la stup si la acest miracol, mai exista niste personaje aici: trantorii!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, trantorii sunt niste personaje foarte importante, ei sunt Cassanova dintr-un stup. Daca nu i-am avea pe ei, nu am avea nici albine, pentru ca ei sunt partea masculina. Intr-un stup sunt intre 200 si 400 de trantori, in comparatie cu 10.000 pana la 80.000 de albine, deci mult mai putini ca numar, dar foarte importanti.

Cecilia Caragea: Ce fac ei?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Ce fac ei… Aici putem sa demontam niste mituri. Ei au fost denumiti cumva pe nedrept trantori, pentru ca au si ei roluri interesante in stup. O data, avand corp mai mare, au caldura mai mare si permit ca in interiorul stupului sa fie caldura mai mare. Deci un stup care are suficienti trantori are caldura mai mare si poata sa creasca si bebelusii mai bine. Exact cum e o closca care sta pe oua, la fel si trantorul care sta pe un fagure, daca este si puiet in zona respectiva, genereaza mai multa caldura. Deci asta este este util o data. Cand se hotaraste colonia sa roiasca, adica sa emigreze, sa plece intr-o alta zona mai buna, pentru ca nu mai au spatiu, fiindca s-au umplut toti fagurii cu miere, cu polen si atunci trebuie sa isi gaseasca alta casa…

Cecilia Caragea: Adica sa se imparta stupul!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: In general, se imparte in doua, se poate imparti si in patru, de fapt, este matca batrana care pleaca cu o parte din alai, din albinele mai batrane, se duc in alta parte si isi fac casa.

Cecilia Caragea: Asta, iarasi, e foarte interesant! De ce pleaca matca mai in varsta?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Pentru ca ea are experienta, stie impreuna cu albinele care sunt cu experienta unde se pot duce. Si aici este o istorie fascinanta, cum decid ele unde se vor duce, unde va fi urmatoarea casa! Va fi intr-un copac, intr-o scorbura, va fi intr-o casa parasita, sub o galeata care e gura in jos, va fi intr-o teava sau pe un stalp de electricitate? Este o carte intreaga, scrisa de un canadian, daca nu ma insel, care analiza foarte bine ce se intampla la nivel biologic. Si explicatia este foarte scurta: atunci cand ele s-au hotarat sa roiasca, trantorii dau alarma, se duc la urdinis si stau acolo si intra si ies cu viteza foarte mare si, in felul asta, dinamizeaza toate albinele, care stiu ca sunt gata, trebuie sa se pregateasca sa roiasca. Trimit cercetasi in toate zarile si stau in roiul acela sub o creanga pana cand cercetasii se intorc si anunta colonia. Fiecare cercetas vine si spune: „Eu am gasit o galeata superba, are volum destul, e in directia asta si va sfatuiesc sa mergem acolo!” Alta vine si spune: „Eu am gasit o scorbura intr-un stejar batran, care are dimensiunile asa si acolo trebuie sa mergem!” Alta spune: „Eu am gasit intr-un stalp!” Si fiecare vine cu parerea ei si, dupa ce vine aceasta prima cercetasa, recruteaza un numar de albine, care se duc si ele sa verifice daca acea galeata este O.K., daca acea scorbura este O.K. sau daca acel stalp este O.K.!

Cecilia Caragea: Este foarte interesant!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: E democratie! Pentru ca, pana la urma, se voteaza. Si, daca acele albine care s-au dus sa verifice, de exemplu, galeata se intorc foarte entuziaste si spun ca este o galeata foarte mare, perfect pozitionata, stabila, are volum mare, nu sunt in jur soareci sau oameni sau cai sau ursi care sa atace, atunci recruteaza din ce in ce mai multe albine si, timp de 3-4 ore, foarte multe albine se duc sa vada acea locatie. Si, dupa aceea, democratic, se ia decizia. Matca aproba si zice: „Da, acolo vom merge!” Si acolo incep o noua viata. Dar, inainte de a pleca (si aici e foarte interesant!), ca un om batran care zice: „Ma duc in alta parte si va las casa voua, copiilor, cu tot ce e mai bun acolo”, nu isi iau decat strictul necesar – lasa toata averea copiilor sau nepotilor si se duc in alte zari!

Cecilia Caragea: Si mai este un lucru interesant! Atunci cand se hotarasc sa plece, spuneati ca trimit cercetasii, se intorc cercetasii si fiecare spune… Asta e iar foarte interesant, cum spun mai multi cercetasi anumite lucruri? Cum isi transfera ele asemenea informatii, atat de precise?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, este cunoscut ca „dansul albinelor“! Cand gasesc, de exemplu, o sursa cu flori foarte aromate, cu foarte mult nectar, cu foarte mult polen, intr-o anumita directie, vin in stup si, pe fagure, au un anumit dans, asa se numeste: „dansul albinelor“. Adica se misca ori in cerc, ori intr-un sens, ori in celalalt, ori in forma de opt… Si sensul in care se misca cel mai des este unghi pe fagure, care este unghiul fata de verticala soarelui. Ele pot sa spuna ca fata de soarele care e in momentul respectiv in zona cutare, la 15 grade catre dreapta, sa zicem, catre nord-est, acolo e sursa de hrana.

Cecilia Caragea: Adica in momentul in care ele fac acest dans, ele stiu exact directia soarelui si fata de directia soarelui din acel moment isi iau un unghi!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Soarele e un reper si in unghiul acela, in directia aceea e sursa de hrana! Acum, cum spun surioarelor din stup la ce distanta, ca directia asta poate sa fie la o suta de kilometri, la un kilometru sau la o suta de metri. Dau distanta in functie de cum vibreaza din abdomen.

Cecilia Caragea: Extraordinar!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da! Pot sa vibreze din abdomen foarte repede, mai lent sau foarte lent. Si in functie de frecventa asta, surioarele stiu ca distanta e la 100 de metri, la 200 sau la 500 de metri. Chiar e un experiment interesant pe care l-au facut niste cercetatori! Au pus hrana pe o masuta la 100 de metri de stup si au lasat sa vina albinele, au venit, au transmis, le-au facut un semn pe spate si au vazut ca s-au intors cu surioare. Dupa aceea s-au dus la 200 de metri, tot asa, cu un stimulent din asta, dupa aceea la 300 de metri si, inainte sa se duca la urmatoarea locatie, la 400 de metri, deja albinele asteptau acolo.

Cecilia Caragea: Extraordinar! Deci, au ele un limbaj al lor, stiu sa comunice! Revenind la trantori, care spuneati ca au un rol extrem de important in acest moment…

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Energie, roire, rolul lor cel mai important, bineinteles, este acela de transmitere a genelor, pentru ca ei fecundeaza matcile virgine – nu din acelasi stup, din alt stupi! Si aici iar este selectia naturala, adica asa cum se duc adolescentii in discoteci, la noi, in orase, cu ochii mari, sa gaseasca o fata frumoasa, sanatoasa, inteligenta, asa si trantorii! Se aduna niste nori de trantori din toate coloniile de albine care sunt intr-o anumita zona, se aduna acolo si stau in asteptare. Ei in fiecare zi se aduna acolo, ca baietii, cu antenutele deschise, ca sa simta daca apare vreo matca virgina care iese la zborul nuptial, ca sa poata sa fie fecundata. Matcile care sunt virgine si au deja energie, sunt suficient de mature si vor sa iasa la zborul nuptial ca sa fie fecundate emit niste feromoni, un fel de parfum care e foarte specific matcii. Si este de ajuns o singura molecula sa ajunga dusa de vant la 10 kilometri distanta si un singur trantor din acel nor sa simta parfumul matcii virgine si da semnalul ca in directia respectiva este o matca virgina. Si atunci tot norul pleaca catre acea directie!

Cecilia Caragea: De la 10 kilometri?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Poate sa fie de la 10 kilometri distanta! Si cel mai puternic, cel care are toracele cel mai puternic, muschii cei mai buni, care da din aripi mai repede, care are respiratia mai buna, are ochii mai mari si, evident, vede mai clar… Pentru ca, e foarte interesant, matca nu asta pasiv si asteapta sa vina trantorul, nu! Si ea fuge, asa cum fuge gaina cand este alergata de cocos si doar cocosul cel mai puternic reuseste sa fecundeze gaina. Si aici la fel: doar trantorii cei mai puternici reusesc sa gaseasca matca, pentru ca matca face un fel zbor evaziv printre copaci si doar cei mai puternici reusesc sa fecundeze matca. Ajung doar 8-10 trantori care resusesc. Aici iar este o alta minune a naturii: trantorul, dupa ce fecundeaza matca, inainte de a se desprinde de matca (pentru ca el face un efort foarte mare pentru a pompa spermatozoizii spre spermateca matcii), prin presiunea aceasta foarte mare care iese in exterior, el isi pierde presiunea, intra intr-un fel de hipotensiune, face un fel de colaps, isi pierde cunostinta si, cand se desprinde de matca, el e deja anesteziat complet, nu mai simte nimic, pentru ca nu mai are presiune in interior. Si, cand se desprinde, se rupe si aparatul lui genital. Practic, el isi pierde aparatul genital, dupa aceea are hemoragie si moare, dar moare fericit, pentru ca si-a indeplinit menirea. Matca apoi vine la stup, avand spermatozoizii… sa spunem si miracolul asta, pentru ca nu se gaseste in prea multe carti. Daca ne gandim la spermatozoizii umani, pot sa supravietuiasca in vaginul femeilor pana la 48-72 de ore dupa care mor. 72 de ore inseamna trei zile. Spermatozoizii de la trantor pot sa stea in abdomenul matcii pana la 6 ani. E imens! Pentru geneticieni, pentru biologi, este ceva extraordinar de misterios cum reusesc acei spermatozoizi sa traiasca 5-6 ani, sa fie perfect sanatosi si, dupa aceea, sa ajute la crearea unor albine noi.

Cecilia Caragea: Este extraordinar, spun inca o data acest lucru pentru ca, intr-adevar, este extraordinar cum este conceput tot acest stup de la natura, dupa toate aceste roluri pe care le au aceste mici fiinte, dupa produsele pe care le aduna, pe care le prelucreaza, pe care ni le ofera si noua! Este intr-adevar un miracol al naturii, dar, dincolo de asta, am vazut ca exista tot felul de incercari de face mai eficienta munca albinelor. Chiar am vazut recent anumite tehnologii, stupul, cum sa fie facut, construit s.a.m.d. Si chiar aici, la dumneavoastra, am vazut aceasta piramida pusa pe un stup. Chiar voiam sa va intreb: de unde pana unde legatura? Stim cu totii ca exista efectul de piramida, dar efectul de piramida stim ca este la o treime de baza, doua treimi de varf, de ce este pus pe stup aceasta piramida?

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da, asa este! Ideea apartine a doi ingineri din Romania, care au venit la congresele noastre si s-au gandit cum sa facem cel mai bun sistem ca sa tragem aerul din stup. Un domn inginer Martinescu, care acum lucreaza in Anglia, a venit cu ideea de a pune o cutie in forma piramidala si, dupa aceea, ideea a fost dezvoltata de domnul inginer Ionel Togan de la Constanta. Aceasta forma este pusa special ca sa poti sa scoti aerul din stup. In partea de deasupra se ataseaza un furtun, care se ataseaza la un ventilator.

Cecilia Caragea: Deci, initial, era vorba de a extrage aerul din stup si a beneficia de proprietatile acestui aer!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Corect! Si domnul inginer Togan a venit si a spus sa fie nu forma din asta mai lata, sa fie chiar cu dimensiunile piramidei, care sunt specifice, cunoscute in literatura, si s-a gandit ca poate si efectul de piramida va aparea si va influenta pozitiv albina de dedesubt.

Cecilia Caragea: Adica un efect al piramidei invers!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Exact! Stim ca efectul de piramida clasic se produce la o treime de la baza fata de doua treimi de deasupra, dar, intr-adevar, exista si un efect invers, in oglinda, jos. Si domnul inginer Togan a observat ca, la stupii care aveau deasupra piramida aceasta, maturizarea mierii se producea mult mai repede, nu in partea de sus a ramei, cum se intampla clasic, ci chiar in mijlocul ramei – acolo se usca mai repede nectarul, pentru ca unul dintre efectele piramidei este de a usca aerul si, atunci, ajuta aceasta piramida ca albina sa faca mai repede mierea. Nemaifiind nevoita sa o ventileze, ca sa se usuce nectarul, energia pe care o pierde in mod normal prin ventilare o foloseste ca sa adune mai mult nectar de afara. Deci creste si productia de miere!

Cecilia Caragea: Asadar, daca pe stup se asaza o piramida, albinutele vor fi mai eficiente!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Da! Mai eficiente, produc mai multa miere si fagurii acestia se umplu mult mai repede cu miere!

Cecilia Caragea: Este extrem de interesant… daca ai inspiratie si daca vrei sa cercetezi toate aceste legaturi intre lucruri, intre fiinte in lumea naturala!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Albinele sunt foarte sensibile la mediul ambiant. Nu le place, de exemplu, sa stai cu mobilul, unii cercetatori au pus 2-3 mobile in interior si le deranjeaza. La fel, daca stau sub un stalp de inalta tensiune foarte apropiat. Sunt foarte sensibile si la campul magnetic al planetei. O explicatie de ce fagurii… foarte repede dupa ce ai pus ramele de lemn, albinele vin si le sudeaza, ca sa fie ceva foarte stabil. Nu le plac microcutremurele, sa spunem. Noi nu simtim cutremurele sub 3 pe scara Richter, trebuie sa fim foarte atenti, dar ele simt si le deranjeaza, pentru ca, daca se misca fagurele din cauza cutremurului, exista riscul ca prin miscarea aceea sa fie omorata matca, sa fie strivita. Si, atunci, ele fixeaza fagurii foarte bine cu ajutorul propolisului.

Cecilia Caragea: Este, intr-adevar, fascinanta aceasta organizare a albinelor si fascinante sunt, pana la urma, si toate produsele apicole pe care ni le pun albinele la dispozitie daca suntem suficient de inteligenti incat sa stim pe care sa le alegem, cand, cum!

Dr. Stefan Stangaciu, presedintele Societatii Romane de Apiterapie: Asa este! Aveti perfecta dreptate!

Cecilia Caragea: Va multumim tare mult si o sa mai venim in vizita la dumneavoastra ca sa aflam si cum putem beneficia noi, la maximum, de toate produsele apicole!