Muzeul Național de Artă al României vă invită la conferința Efigiile regelui – portretistica regelui Ferdinand al României, desfășurată miercuri, 22 octombrie 2025, de la ora 16.30, în Sala cu Oglinzi (Calea Victoriei 49-53). Evenimentul este prezentat de dr. Carmen Tănăsoiu, specialist în cadrul Secției de Artă Veche Românească.

Conferința Efigiile regelui – portretistica regelui Ferdinand al României reprezintă al treilea eveniment din proiectul intitulat Efigii regale, prin care Muzeul Național de Artă al României dorește să marcheze împlinirea a 160 de ani de la nașterea regelui Ferdinand și a 150 de ani de la nașterea reginei Maria.

Desemnat moștenitor al Coroanei țării în 1881, cu ocazia proclamării Regatului, tânărul principe Ferdinand a petrecut 15 ani în România, în umbra regelui Carol I, înainte de a deveni el însuși rege, în 1914. Contemporanii l-au descris ca pe un om bun și nobil, dedicat până la sacrificiu datoriei sale, având o personalitate timidă și modestă. Mai puțin protocolar și mai apropiat de colaboratorii săi, democrat, jovial și având un delicat simț al umorului, regele Ferdinand era lipsit de etichetă, ,,nu avea gust pentru exercițiul puterii” și nu a fost neapărat interesat de imaginea sa și de impactul acesteia.

Portretistica regelui Ferdinand – de la cea filatelică și medalistică, până la cea plastică și statuară – a fost modelată de faptele domniei sale și de eroica lui loialitate pentru întregirea țării. Deși mai puțin bogată în reprezentări decât a soției sale, regina Maria, iconografia regelui Ferdinand urmează principalele evenimente din viața și domnia sa – sosirea în România, căsătoria, calitatea de rege, războiul, Încoronarea, profesiunea militară, mecenatul asupra unor instituții naționale.

Debutul domniei regelui Ferdinand în octombrie 1914 a însemnat o perioadă istorică dificilă care a reflectat atât gravitatea şi prioritatea multor altor probleme ale țării, cât și, într-un sens mai general, căutarea propriei imagini a noului rege. În fond, Primul Război Mondial a pus și problema viabilității monarhiilor constituționale; faptul că România rămăsese regat s-a datorat, în egală măsură, opțiunii oamenilor politici români și regelui Ferdinand însuși.

Ulterior, mai ales portretistica oficială a regelui (timbre, medalii) a exprimat încercarea de a reda țării și provinciilor de curând unite ideea de stabilitate, autoritate și coerența unui program politic.

Colecționar de timbre și implicat activ în designul unora dintre cele mai înalte ordine și medalii românești, totuși, regele Ferdinand nu s-a preocupat de reprezentativitatea imaginii sale și, cu atât mai puțin, s-a implicat în construirea unei propagande.