Dialoguri pentru Sănătate – Cine, când și de ce ar trebui să își testeze auzul. Despre pierderea auzului, cu Laura Mihale, audiolog Clarfon
Invitată: doamna Laura Mihale, audiolog Clarfon (www.clarfon.ro, www.facebook.com/clarfonro, 031 9111)
Dialog realizat de Cecilia Caragea

Emisiune realizată cu sprijinul Clarfon (www.clarfon.ro, www.facebook.com/clarfonro, 031 9111)

Cecilia Caragea: De foarte multe ori, ne spunem că avem tot felul de lucruri importante de făcut, iar problemele care țin de sănătatea noastră le amânăm. Spunem că vom vedea de ele într-un viitor… care devine din ce în ce mai îndepărtat. Dar ce se întâmplă în cazul sănătății auzului dacă nu luăm măsurile care ne sunt recomandate la timp? Pentru a afla la ce riscuri ne expunem, stăm de vorbă cu doamna Laura Mihale, audiolog Clarfon.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Studiile arată că o persoană cu pierdere de auz are nevoie de aproximativ cinci ani pentru a face primii pași spre protezarea auditivă.

Cecilia Caragea: Imens!

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, este o perioadă foarte lungă. Vorbim de scăderea de auz care se instalează odată cu vârsta, care se instalează progresiv și cu care te obișnuiești, ușor-ușor, și nu reacționezi la timp.

Cecilia Caragea: Adică tu începi să simți că nu mai auzi așa de bine, dar trec cinci ani, în medie, până să iei măsuri?

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, așa este.

Cecilia Caragea: Este ceva înfiorător. Sinceră să fiu, nu mă așteptam să fie un interval atât de mare din momentul în care apar primele semne de hipoacuzie până când persoana respectivă ajunge să facă efectiv ceva. Este foarte grav, cred, pentru că, așa cum bine spuneați, hipoacuzia se instalează încet-încet și noi putem să ajungem să nu mai auzim și se poate ajunge la situația să ai o pierdere mare de auz, pentru că tot ți-ai spus „lasă că o să văd mâine, lasă că o să văd mâine” și lucrurile se agravează.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Așa este. Din păcate, cele mai multe persoane refuză să recunoască… că a început să le scadă auzul. Multor persoane le este greu să accepte că nu mai aud, pentru că se gândesc totodată că îmbătrânesc. Și-atunci își tot spun că… nu a vorbit celălalt suficient de tare, că i se pare celuilalt că televizorul e prea tare, dar de fapt nu este… și așa mai departe. Și-atunci tot amână momentul.

Cecilia Caragea: Așadar, faptul că noi nu vrem să acceptăm că îmbătrânim ne poate pune în niște situații riscante.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Așa este. Și în această perioadă de care spuneam, de cinci ani, persoana în cauză gândiți-vă că începe să se izoleze, începe să aibă dificultăți din ce în ce mai mari în a înțelege vorbirea în medii cu zgomot. Nu mai vor să meargă la anumite reuniuni de grup, nu mai vor să participe la anumite întâlniri sociale și atunci încep să se izoleze. Cu cât protezarea auditivă se face mai repede, cu atât rezultatele vor fi mai bune, pentru că reabilitarea auditivă va avea beneficii mai mari. Cu cât persoana în cauză așteaptă mai mult, hipoacuzia se accentuează și, dacă ajunge spre formă severă, atunci acomodarea cu aparatele auditive se va face mult mai greu.

Cecilia Caragea: Acomodarea cu aparatele auditive… Ce înseamnă acest lucru? Cât timp ia să te acomodezi cu un aparat auditiv?

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Perioada de acomodare cu aparatele auditive poate fi între 2 săptămâni și 2-3 luni. Depinde de fiecare persoană în parte.

Cecilia Caragea: Și în ce constă această acomodare cu un aparat auditiv?

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Gândiți-vă că o persoană, dacă a stat câțiva ani fără să mai audă în limite normale, s-a obișnuit cu acel nivel de auz, pentru că creierul s-a adaptat la lipsa simulării sonore. Și-atunci, punând aparate auditive, trebuie să învețe să audă din nou la nivelul să spunem normal.

Cecilia Caragea: I se pare că aude totul mult mai tare, deranjant de tare?

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, în anumite situații, sunetele pot părea prea tari și creierul are nevoie de timp să învețe să le audă din nou.

Cecilia Caragea: Pentru că foarte mult timp… nu a auzit zgomotul frigiderului, de exemplu.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, este un exemplu bun!

Cecilia Caragea: Și-atunci creierul trebuie să reînvețe: uite, așa face frigiderul!

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Așa este. Scârțâie parchetul, ticăie ceasul… și tot felul de alte zgomote mici, pe care poate nu le-a mai auzit de ceva timp. Mulți pacienți ne spun că fâșâie aparatele auditive. De fapt, este zgomotul de fond, pe care ei nu l-au mai auzit de mult timp.

Cecilia Caragea: Și nici nu mai știu că există!

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Și nici nu mai știu că există… De fapt, este vorba de zgomotele de fond din jurul lor.

Cecilia Caragea: Și ei, cum nu mai sunt obișnuiți cu aceste zgomote de fond, consideră că fâșâie aparatul auditiv. Și vin în cabinet, la Clarfon, și spun: „Fâșâie aparatul!” Ce faceți?

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Le arătăm că este vorba de zgomotul produs de aparatul de aer condiționat sau de unitatea de la calculator sau de alte zgomote ușoare de fond.

Cecilia Caragea: Și cum le arătați că este vorba de un zgomot de fond, nu de un fâșâit al aparatului auditiv? Cum?

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Spre exemplu, ne putem folosi de o cabină insonoră, pe care o avem în cabinet, în care nu există niciun zgomot de fond și acolo se poate observa că aparatul nu fâșâie, pentru că de fapt nu mai este niciun zgomot în jur.

Cecilia Caragea: Deci ei, când intră cu aparatul auditiv în cabina insonoră, nu mai aud nici un fâșâit al aparatului auditiv. Și spun: „În cabina insonoră, aparatul meu auditiv nu fâșâie!” Și în acest fel se conving că de fapt nu este vorba de un fâșâit al aparatului auditiv, ci este vorba de zgomotul de fond.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Este foarte importantă și setarea așteptărilor pacienților noștri, pentru că ei trebuie să înțeleagă că au nevoie de timp să se acomodeze cu aceste sunete. Pentru că… cu aparatele auditive aud și ce vor și ce nu vor!

Cecilia Caragea: Într-adevăr, după ce ai stat foarte mult timp fără să auzi nici lucruri pe care ai fi vrut să le auzi, nici lucruri pe care nu ai fi vrut să le auzi și începi să auzi tot felul de lucruri, și pe care le vrei, și pe care nu le-ai vrea, este destul de dificil să te acomodezi.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, dar toată lumea se acomodează, până la urmă.

Cecilia Caragea: Important este să auzi și apoi faci tu selecția ce vrei…

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Așa este! Vine și auzul selectiv. Așadar, pacienții care primesc indicație de protezare auditivă e bine să nu amâne prea mult momentul, pentru că, cu cât intervenim mai repede, cu atât acomodarea cu aparatele auditive se va face mai repede și mai ușor și beneficiile vor fi mai mari.

Cecilia Caragea: Așadar, pacienții care știu că trebuie să se protezeze auditiv, dar nu fac acest lucru, pentru că amână și iar amână, ar trebui să înțeleagă că lor își fac rău, că lor le va fi dificil.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Așa este. Cu cât așteaptă mai mult și hipoacuzia se accentuează, cu atât perioada de acomodare va fi mai lungă, se va face mai greoi… Și, în anumite situații, dacă se agravează atât de mult, nu vor mai fi disponibile aparatele auditive micuțe, discrete.

Cecilia Caragea: Și, dacă se protezează la timp, înțelegem că nu se vor agrava lucrurile în așa manieră cum se agravează dacă ei nu se protezează.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Așa este, este adevărat.

Cecilia Caragea: Protezarea auditivă înțeleg că stabilizează, cumva, auzul pacientului.

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, curbele auditive nu vor suferi modificări considerabile în timp.

Cecilia Caragea: Foarte interesant tot ceea ce ne-ați spus! Și sper ca… cei care ne urmăresc și au probleme cu auzul să înțeleagă că trebuie să ia măsuri la timp!

Laura Mihale, audiolog Clarfon: Da, pentru că în acest fel au grijă de sănătatea auzului lor și se pot bucura de viață!

Cecilia Caragea: Corect!