Despre moartea albinelor si apicultura romaneasca
Invitata: Doamna dr. Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare si presedinta comisiei stiintifice din cadrul organizatiei mondiale Apimondia.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumim companiei APIDAVA (www.apidava.ro) pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: In ultima vreme, se vorbeste din ce in ce mai mult (si pe buna dreptate!) despre moartea albinelor. Este un fenomen pe care sa il luam si noi in discutie, mai ales ca folosirea intensiva a insecticidelor si in special a neonicotinoidelor poate provoca adevarate dezastre in privinta famiilor de albine! Din fericire, in Romania exista inca zone curate, nepoluate, cu o flora diversa, ceea ce face ca mierea romaneasca sa fie apreciata peste tot. Acestea au fost subiectele Dialogului pentru Sanatate  pe care l-am avut cu doamna Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare si, in acelasi timp, presedinta Comisiei Stiintifice a Organizatiei Mondiale Apimondia!

Apicultura romaneasca este recunoscuta peste tot in lume si ar trebui, pe buna dreptate, sa o luam in considerare ca pe o posibila directie pentru brandul nostru de tara!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Mierea noastra este inca foarte buna si este foarte cautata si ar trebui chiar sa incurajam apicultura din tara asta, pentru ca trebuie sa va spun ca apicultorii sunt ingroziti in lume! Exista acel fenomen ingrozitor care se numeste colapsul coloniilor de albine – Colony Collapse Disorder, disparitia, practic, a albinelor. Si, daca pierdem albinele, o treime din ceea ce mancam dispare! Vorbesc de fructe si legume, care sunt polenizate in exclusivitate prin aportul albinelor si a altor polenizatori, pentru ca, daca dispare albina, desigur ca si alti polenizatori vor disparea.

Organizatia Mondiala Apimondia incearca, prin diferite mijloace, sa atraga atentia asupra acestor probleme!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Este vorba de o carte care a fost prezentata la Congresul al 45-lea de Apicultura al Federatiei Internationale a Asociatiilor de Apicultura Apimondia, care chiar asa se numeste: No Bees, No Life! Deci: fara albine nu avem viata! Este, de fapt, o carte care este o culegere a unor ganduri asternute pe hartie de specialisti si oameni importanti in aceasta lume a apiculturii, in care se doreste a se trage un semnal de alarma foarte puternic asupra faptului ca, prin ceea ce facem noi, printr-o agricultura intesiva, prin utilizarea pesticidelor, prin utilizarea mijloacelor de comunicatie, a undelor, a medicamentelor, aceste albine, care sunt atat de dragi si care ar trebui sa reprezinte un lucru sfant, din pacate, incep sa dispara. Si nu este numai la nivelul nostru, este la nivel global acest fenomen!

Din fericire, Romania se prezinta, in domeniul apiculturii, mult mai bine decat alte tari!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Apicultura, in Romania, este una din cele mai reprezentate ramuri ale zootehniei si, daca stau sa ma gandesc foarte bine, practic, pentru fondurile europene, sa stiti ca programele pe apicultura, Programul National Apicol, au fost, cel putin din 2009, 2010, au fost accesate cu sume foarte mari! As putea sa va spun ca la nivel european ocupam, ca fonduri, locul 2, locul 1 pana in locul 3 ca accesare de fonduri europene pe probleme de apicultura. Apicultura s-a si dezvoltat foarte mult. Noi am avut o cadere, o pierdere mare a numarului de familii de albine dupa ce s-a intamplat cu Cernobalul. Au fost niste viroze atunci, dar, treptat, prin aplicarea unor tehnici corecte, apicultorii au reusit sa refaca septelul si, la ora actuala, suntem la un nivel aproximativ egal cu al Frantei, desi Franta este de doua ori mai mare decat noi!

Iata si de ce apicultura romaneasca are un asemenea succes!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Noi avem niste conditii climatice si conditii de flora! O diversitate de flora extraordinara si asta este, iarasi, un argument pentru faptul ca mierea romaneasca este foarte cautata. Chiar as putea spuna ca in 2016, daca nu ma insel, am fost pe primul loc in comunitatea europeana din punct de vedere al exportului de miere. Asta este un lucru foarte, foarte bun, dar ceea ce ma doare mai mult si mai mult este ca plecam cu tot ce este mai bun la export, iar consumul in tara este foarte mic. Acest consum de miere cu greu a ajuns, in 27 de ani, la 500 de grame pe cap de locuitor, el plecand de la circa 50 de grame. Atat aveam in 1989, in 1990, consumul pe cap de locuitor! Cred ca, odata cu introducerea noilor concepte de alimentatie sanatoasa, de alimentatie organica sau bio sau cum se spune, si in constiinta sau in noastre obiceiurile alimentare a intrat si consumul de alimente mai naturale!

Insa apicultura romaneasac a devenit un model peste tot in lume!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Trebuie sa va spun, pentru ca am lucrat foarte multa vreme in domeniul acesta, mai ales in apiterapie, ca valorificam tot ce insemna produs al stupului. Si, la noi, in Romania, s-a nascut scoala stiintifica de apiterapie… si Romania a fost un exemplu pentru toate statele din jur, chiar si  atunci cand nu era membra a Uniunii Europene (pentru ca am devenit destul de recent membri ai Uniunii Europene). Era un exemplu pentru valorificarea a tot ce inseamna productie din apicultura. Dar era o valorificare pe baze stiintifice, pentru ca aici au fost echipe… oamenii – specialisti, farmacisti, medici, biochimisti, biologi – au studiat aceste produse ale stupului. E vorba de miere, propolis, polen, laptisor de matca, pastura, tot ceea ce inseamna produs al stupului… Si au reusit sa conceapa diferite formule cu destinatie terapeutica bine definita in diferite boli ale organismului uman.

Iar acest model a fost preluat si de alte state, pentru ca lucrurile valoroase sunt recunoscute, apreciate si aplicate!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Tocmai am primit o invitatie de a face niste cursuri de specialitate pentru personalul medical si pentru oameni cu studii superioare de medici. Pentru ca dansii (turcii, de fapt) au facut un progres extraordinar, in sensul ca, la nivel guvernamental, de Parlament al Turciei, s-a aprobat o lege privind tratamentele alternative si complementare, intre care se gaseste si apiterapia. Si au foarte mare nevoie de training, de instruire, ca sa poata sa aplice astfel de tratamente. Trebuie sa va spun, apropo de exemplul Romaniei: suntem prima tara din lume care a creat primul centru medical de apiterapie din lume, iar asta este un motiv de mandrie, gratie profesorului Harnaj, pe care anul trecut l-am comemorat, pentru ca s-au implinit 100 de ani de la nastere. Din pacate, ne-a parasit mult prea devreme! A fost un om care a trait pentru apicultura si pentru albine si a daruit tot ce a putut pentru a valorifica aceasta pretioasa insecta si produsele ei. Asa ca Romania este, inca, un exemplu pentru apiterapie, scoala noastra este recunoscuta! Cu toata modestia, intotdeauna au existat reprezentanti ai apiterapiei romanesti in forurile internationale, vorbesc de aceasta federatie a Asociatiei de Apicultura. Si, cu toata modestia, ma bucur sa reprezint Romania in acest forum al apicultorilor din lume.

In plus, in ultima vreme, remediile apifitoterapeutice au devenit din ce in ce mai apreciate peste tot in lume!

Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare: Sa stiti ca sunt multe tari care acum se reorienteaza si, pe baza faptului ca orientarea pana in 2023 a Organizatiei Mondiale a Sanatatii este chiar de intoarcere catre tipul de tratament traditional, complementar, in medicina alternativa se incurajeaza acest lucru. Si sunt foarte multe tari… vorbesc si de tarile asiatice, unde exista traditie si unde se impleteste, de exemplu, tehnica de medicina traditionala chineza, respectiv acupunctura, cu tratamentul apiterapic, se face apipunctura, folosindu-se intepaturile cu venin cu albine pe punctele clasice de acupunctura… Apoi, Japonia si Coreea de Sud au foarte buna traditie in astfel de tratamente. Exista mai multe forme de aplicare a tratamentului cu venin de albine, fie pe de o parte folosind albina vie si lasand-o sa intepe printr-o grila in care dimensiunea ochiurilor, astfel incat… forma de ac e ca o sageata, sa nu intre total, pentru ca atunci se rupe intreg sistemul digestiv al albinei si albina moare. Asta este o forma de aplicare! Apoi scot camera acului si folosesc numai camera acului, pentru ca oamenilor le e frica de insecta, sa nu o vada ca inteapa! Exista chestia asta chiar in Germania – nu le place sa pui poze cu albine, pentru ca le e frica de alergii!

Merita, asadar, sa le includem in alimentatia noastra zilnica si in tratamentele complementare pe care le alegem si sa nu uitam ca apicultura romaneasca poate fi o sansa pentru noi si o buna directie pentru brandul nostru de tara!