De Anul Nou, va spunem si noi LA MULTI ANI CU SANATATE SI CU BUCURII, va uram un An Nou dulce ca mierea si, din Cetatea Albinelor Apidava, va invitam, asa cum v-am obisnuit, sa aflam mai multe despre traditiile legate de trecerea in Noul An. Si nu uitam sa le uram LA MULTI ANI si celor care isi sarbatoresc onomastica chiar in 1 ianuarie, de Sfantul Vasile cel Mare! Si nu uitati sa le faceti cadouri dulci si delicioase! Si, de fapt, tuturor sa le faceti un mic cadou dulce si bun, pentru ca anul care incepe sa le fie dulce si bun!

TRADITII

Iubim traditiile stramosesti si le purtam intotdeauna in suflete, ca parte a propriei identitati. Fiecare sarbatoare are farmecul ei si semnificatiile ei, insa sarbatorile de sfarsit de an si de inceput de an sunt, parca, mai aparte, sunt mai aproape de inimile noastre… Sa nu uitam ca Liviu Rebreanu spunea ca traditiile sunt merinde sufletesti, iar noi, romanii, simtim asta si insotim fiecare sarbatoare religioasa de traditii si ritualuri care isi pastreaza farmecul si astazi.

Trecerea in noul an este insotita de o serie intreaga de traditii. In ajun de An Nou, fetele nemaritate pun intr-un bol cu apa neinceputa un ban si o crenguta de busuioc si se spala pe fata cu aceasta apa, iar atunci cand vor merge la culcare il vor visa pe alesul lor.

Pentru copii, ajunul Anului Nou este un moment cu adevarat special. Ei incep sa se pregateasca dis-de-dimineata, repetand uraturile si pregatind cele mai frumoase costume. Copiii sunt cei care dau startul uraturilor, iar cei care nu isi deschid portile vor avea un an lipsit de noroc.

Plugusorul este prima uratura care se aude pe ulitele satului, urmat apoi de uraturi specifice copiilor mai mari, precum Capra, pentru ca, mai apoi, spre lasarea intunericului, sa vina Ursul si mascatii, cu zarva lor specifica, cu galagia si freamatul de sarbatoare care tin pana cand se face ziua.

In casele unde sunt fete de maritat, acestea aseaza mesele cat mai frumos, pregatesc cele mai bune bucate si asteapta sa vina petitorii. Acestia fac urarile in curte, iar apoi sunt invitati in casa de catre parintii fetei, sunt cinstiti cu un pahar de tuica sau palinca si sunt pusi la masa, ca sa guste din merindele pregatite de fata.

La miezul noptii, la cumpana dintre ani, fiecare trebuie sa aiba in minte o dorinta sau mai multe dorinte. Fie ca sunt scrise pe o foaie de hartie, fie ca sunt purtate doar in suflete, important este sa credem ca acestea se vor implini, dar se vor implini doar daca exista credinta in suflet si doar daca vom munci pentru implinirea acestor dorinte.

Se spune ca in noaptea de Anul Nou exista multe duhuri care se plimba printre cei vii, iar cine are o caciulie de usturoi in buzunar va fi ferit de influenta acestora. Tot de bun augur este sa se tina bani in buzunar, pentru ca intreg anul sa fie unul bogat. Se mai spune ca cine scoate gunoiul din casa in seara de ajun sau in prima zi din noul an isi compromite sansa la noroc. Se spune ca, aruncand gunoiul sau orice obiect din casa, iti arunci, de fapt, norocul. Tot in aceste zile, nu se imprumuta nimic, pentru ca, altfel, intreg anul vei depinde de altii. Pana in seara de ajun, este bine sa dai inapoi toate datoriile, sa dai inapoi tot ceea ce ai luat cu imprumut, pentru ca noul an sa se inceapa curat, in plina forta, fara datorii in urma.

O alta superstitie spune ca cine va deschide usa la miezul noptii va lasa anul vechi sa isi ia zborul si ii va permite celui nou sa intre in casa. Se mai spune ca pe masa festiva de Anul Nou nu trebuie sa lipseasca pestele, intrucat acesta este aducator de noroc.

Prima dimineata din noul an incepe cu urarile copiilor de bine. Sorcovirea incepe in zorii zilei, insa exista unele zone din tara unde se asteapta terminarea slujbei de Sfantul Vasile, la biserica. Copiii mici merg din casa in casa, cu crengute frumos ornate de ei. Fiecare casa este sorcovita, ca sa aiba parte de noroc si de bunastare intregul an.

Acestea, dar si multe altele sunt traditiile pe care noi, romanii, inca le mai respectam si le purtam in suflete, le ducem dorul ori de cate ori suntem departe.

NUMELE VASILE

Asa cum spuneam, cu aceasta ocazie nu uitam sa le spunem LA MULTI ANI CU SANATATE tuturor celor care poarta numele Sfantului Vasile si isi sarbatoresc onomastica chiar in 1 ianuarie!

La noi, numele Vasile este un nume vechi si frecvent! Provine de la numele grecesc Basileios. Grecii foloseau si adjectivul basileios, care insemna „regal”, un derivat de la Basileus – „rege, conducator”. In Antichitate, Basileul era conducatorul gintii sau al tribului, apoi cuvantul a fost folosit pentru a desemna suveranul, iar in Imperiul Bizantin, pe imparat.

Prin originea si semnificatia sa initiala, numele de VASILE este strans legat de cuvantul BISERICA. Cuvantul grecesc Basilike (in latina, Basilica), la origine, un adjectiv ce insemna „regal”, era folosit in arhitectura greco-romana pentru a desemna un edificiu public ridicat pe cheltuiala imperiala, dupa un plan bine stabilit, nume pastrat in primele secole ale crestinismului si pentru unele lacasuri de cult. Asadar, biserica este un cuvant care continua latinescul basilica.

Este interesant insa de amintit ca grecii foloseau un alt cuvant pentru casa domnului – kyriakon, de la kyrios, care insemna „domn, stapan”. De aici deriva numele de biserica in limbile germanice – in germana, Kirche, in engleza, church, si in unele limbi slave – in rusa, terkovi.

Numele de Basileios se raspandeste insa puternic odata cu noua religie – crestinismul. Desi in Europa Occidentala numele masculin de Basilius si numele feminin de Basilia au atestari foarte vechi, acestea nu s-au bucurat de o mare popularitate, iar astazi au ajus sa fie foarte putin folosite. Cu totul altfel au stat lucrurile in Europa Rasariteana, unde, probabil si datorita popularitatii Sfantului Vasile cel Mare, aceste nume au ajuns sa fie foarte frecvente!

La noi sunt foarte populare numele de Vasile, Vasalie, Vasilie, Sile, Vasilas, Vasilica, Vasilache, Vasilicu, Vasilca. Iar la femei, numele de Vasilica, Vasilina, Vasilena, Vasilisa, Vasilia, Vasila, Vasilisa – pentru ca toate vin de la Basilissa, care la origine a fost un nume comun cu sensul de „regina”. Si la noi s-a mai folosit, sub influenta occidentala, varianta de Bazil / Bazilia, dar destul de rar…

In cultura noastra, personalitati de seama care au purtat acest nume au fost: Vasile Lupu, domn al Moldovei si ctitor al Bisericii Trei Ierahi din Iasi si intemeietor al Academiei Vasiliene, Vasile din Scheii Brasovului, primul cronicar de limba romana din Transilvania, filosoful Vasile Conta, istoricul Vasile Parvan, scriitorii Vasile Aaron, Vasile Cirlova, Vasile Alecsandri, Vasile Voiculescu si atatia altii.

SFANTUL VASILE CEL MARE

Anual, la 1 ianuarie, Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Vasile cel Mare, una dintre cele mai mari personalitati ale lumii crestine, un mare invatat, un ascet cu inalta viata duhovniceasca, un vrednic episcop si un mare filantrop. In calendarul ortodox, Sfantul Vasile cel Mare mai este praznuit si la 30 ianuarie, cu ocazia sarbatoririi Sfintilor Trei Ierarhi, alaturi de Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur.

Inca din timpul vietii sale pamantesti, Sfantul Vasile s-a bucurat de o cinstire deosebita din partea credinciosilor, bogata sa activitate pe plan teologic, pastoral si social conferindu-i supranumele de cel Mare.

Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anului 330, in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa. Parintii sai au adus pe lume zece fii (dintre care doar noua au trait) si o fiica, Macrina. Dintre acestia, cinci au devenit sfinti: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastiei, Navcratie si sora lor, Macrina. De asemenea, parintii lor, Vasile si Emilia, sunt cinstiti ca sfinti.

De la o varsta frageda, Sfantul Vasile a primit o educatie crestina aleasa. Primul dascal i-a fost chiar tatal sau, retorul Vasile, apoi si-a continuat studiile sub indrumarea filosofilor din epoca, in Cezareea natala, mai tarziu la Constantinopol si, in cele din urma, la Atena. In capitala elena l-a avut coleg si s-a imprietenit cu Sfantul Grigorie din Nazianz, care obisnuia sa spuna: „Cunosteam numai doua drumuri: unul care ducea la biserica, altul care ducea la scolile publice ce ne invatau stiintele…”

In jurul anului 355, Sfantul Vasile cel Mare s-a intors in Cezareea Capadociei, unde s-a dedicat, un timp, retoricii. Apoi s-a botezat, a renuntat la lumea laica si a intrat in monahism, impartindu-si averea celor saraci. Pentru a intelege mai bine tainele vietii monahale, Sfantul Vasile cel Mare a calatorit in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. La intoarcerea din acest pelerinaj, in anul 358, alaturi de manastirea de maici intemeiata de sora sa, Macrina, Sfantul Vasile a pus bazele unei manastiri de calugari, cu viata de obste. Din aceasta perioada dateaza si lucrarea „Regulile vietii monahale, mari si mici”, ale carei principii sunt urmate si astazi in manastirile ortodoxe. Impreuna cu prietenul sau, Grigorie din Nazianz, Sfantul Vasile cel Mare a elaborat o culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale, Filocalia. Titlul lucrarii deriva din limba greaca si se talmaceste ca „iubire de frumos”.

Sfantul Vasile cel Mare a fost hirotonit preot in anul 364, iar sase ani mai tarziu a devenit episcop al Cezareei Capadociei, functie pe care o va detine timp de noua ani, pana la trecerea sa la cele vesnice, la 1 ianuarie 379, cand a rostit cuvintele: „Doamne, in mainile Tale imi dau sufletul meu!”

De-a lungul intregii sale vieti, Sfantul Vasile cel Mare s-a remarcat prin opera sa filantropica. Dovada stau numeroasele institutii de asistenta sociala pe care le-a infiintat. Intreaga opera filantropica a Sfantului Vasile cel Mare este cunoscuta sub numele generic de Vasiliada. Sfantul Vasile cel Mare a impus ca regula ospitalitatea pentru straini in manastiri, dar cu conditia sa nu fie tulburate linistea si duhul in rugaciune. Printre faptele bineplacute lui Dumnezeu, pentru care Sfantul Vasile a fost supranumit cel Mare, se numara si aceea ca se purta cu bunatate fata de cei rataciti din calea adevarului.

Mostenirea teologica lasata de Sfantul Vasile cel Mare cuprinde si o Liturghie care-i poarta numele. Liturghia Sfantului Vasile cel Mare este savarsita de zece ori pe an, inclusiv la 1 ianuarie. Sfantul Vasile cel Mare a scris si o lucrare speciala pentru educatia tinerilor, intitulata „Catre tineri”, in care le da tinerilor sfaturi utile despre modul cum trebuie culese, apreciate si studiate frumusetile literare si filosofice scrise de necrestini si de toti acei fiolosofi ai antichitatii pe care si el i-a apreciat.

Iata, asadar, de ce numele Vasile este atat de iubit in tot spatiul rasaritean! Asa cum spuneam, si datorita vietii Sfantului Vasile cel Mare.

CONCURS

Va multumim ca sunteti alaturi de noi in toate aceste incursiuni pe care le facem impreuna in a descoperi traditiile noastre, istoriile, legendele, povestile, obiceiurile pe care le pastram cu drag si va invitam sa faceti cadouri dulci si sanatoase. Si, ca sa va invatati copiii de la inceputul noului an cu un mod de viata sanatos, va sugeram sa alegeti mierea Apidava. Si, pentru ca aceasta miere Apidava sa fie si mai atractiva pentru cei mici, o puteti alege in forma de ursulet! Si vezi vedea ca o vor prefera, de exemplu, dimineata, la micul dejun. In acelasi timp, va invitam sa alegeti si bomboanele cu miere si propolis, care, pe langa faptul ca sunt dulci, sunt foarte bune in aceasta perioada de iarna, cand de multe ori suntem raciti, gripati si avem gatul iritat. Pentru ca aceste bomboane cu miere si cu propolis ne fac foarte bine. Asadar, va invitam la concurs. Cinci dintre dumneavoastra vor putea castiga cate un pachet alcatuit dintr-un ursulet cu miere de la Apidava si dintr-o pungulita cu bomboane cu miere si propolis de la Apidava. Iata ce trebuie sa faceti ca sa participati la concursul nostru. Va invitam ca la prezenta postare sa inserati un comentariu cu textul „An dulce ca mierea Apidava!” si peste 3 zile de la prezenta postare, in data de 2 ianuarie 2019, vom extrage la sorti cei cinci castigatori. Noi va multumim inca o data si va uram un AN NOU DULCE CA MIEREA APIDAVA!