Arena Sanatatii – Joia Mare
0Cecilia Caragea: Saptamana Mare este perioada cea mai incarcata de pilde din intregul an liturgic, este momentul unor profunde trairi, momentul in care parca timpul se opreste in loc, pentru a ne face sa intelegem la modul profund formula „Si acum, si pururea, si in vecii vecilor. Amin!” Pentru ca aceasta comuniune cu Dumnezeu, pe care o descoperim prin credinta, prin rugaciune, transcede pozitia lui „aici si acum”…
In Saptamana Mare, cu fiecare cuvant evanghelic si cu fiecare moment liturgic patrundem mai profund sensurile credintei noastre si, in acelasi timp, urcam fiecare propria noastra Golgota, Golgota propriei noastre deveniri sufletesti.
Saptamana Mare este un drum initiatic menit sa ne ajute sa ne eliberam de balastul tuturor gandurilor, ispitelor, pornirilor, temerilor care ne impovareaza sufletul.
Astazi, in Joia Mare, retraim misterul profund al impartasaniei, Trupul si Sangele Mantuitorului, asa cum ne-au fost ele randuite de insusi Iisus Hristos, la Cina cea de Taina. Trecem prin cumplitele caderi ale celui capabil sa-si tradeze credinta, sa-L tradeze pe Dumnezeu, sa se lepede de El… Si ne inaltam, daca reusim sa intelegem sensul evanghelic profund… Ne inaltam la acea virtute a credintei pe care ne-o arata insusi Iisus Hristos atunci cand se roaga pentru cei ce s-au lepadat de el.
Dar trebuie sa intelegem ca aceste caderi ale noastre nu sunt osande, atata timp cat, prin credinta, le putem depasi, devenind mai buni… Iar Dumnezeu ne intelege si ne iarta, atat timp cat incercam sa ne depasim, cu umilinta, greselile si sa tinem calea cea dreapta.
In aceasta perioada, ar trebui sa ne analizam la modul profund si sa incercam sa evoluam, sa vedem mai putin paiul din ochii celorlalti si sa ne analizam noi pe noi insine. Sa ne gandim ca minciuna si tradarea parca au pus stapanire pe aceasta lume… Si-atunci ar fi bine sa ne luam un ragaz, sa ne uitam cu atentie in adancul sufletului nostru si sa vedem daca, intr-adevar, Dumnezeu mai este acolo si daca ocupa locul pe care il merita in sufletul nostru si daca nu cumva nici numai este acolo, fara ca macar sa stim acest lucru, fara ca macar sa realizam acest lucru… Si, daca acest lucru cumplit chiar s-a petrecut, ar trebui sa ne straduim sa ne redescoperim credinta, credinta adevarata, care izvoraste din adancul sufletului nostru, nu care este o vorba care zboara de pe buze foarte usor. Pentru ca in aceasta perioada ar trebui sa ne regasim adevarata credinta! Ar trebui sa gasim in noi forta de a ne redescoperi adevarata credinta!