Arena Ideilor – Ce inseamna casa inteligenta
0Arena Ideilor – Ce înseamnă casă inteligentă
Invitat: domnul prof. univ. dr. Dragoș Popa
Dialog realizat de Cecilia Caragea
Cecilia Caragea: Majoritatea ne dorim o casă inteligentă. Dar ce este o casă inteligentă? Aflăm de la profesor universitar doctor Dragoș Popa.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: O casă inteligentă este o casă cu care noi suntem în stare să interacționăm. Acum, tipul de interacție evident că se perfecționează, se diversifică, se amplifică. Mai de mult puteam să pornim un aparat electrocasnic care să desfășoare un anumit program pe care noi îl preselectam din gama de programe disponibile.
Cecilia Caragea: Sau am un boiler electric și îl programez de pe aplicația de pe telefon să facă apa caldă până când ajung acasă.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Ăsta a fost pasul următor, în momentul în care aceste device-uri au putut să fie interconectate la internet. Ca atare, eram în avion, voiam să am apă caldă când ajung acasă, înainte de a mă urca în avion, că după aia îmi e mai greu, îl programam ca să pornească încălzirea și, când ajung acasă, peste 3 ore, să spunem, să găsesc totul pregătit. În momentul de față, deja toate aceste device-uri care se găsesc în interiorul casei pot să fie conectate, să spunem, la un calculator și mai departe noi să interacționăm doar cu programele de pe calculator și să putem să comandăm întreaga casă. Lucrurile cele mai dezvoltate și care au prezentat un interes mai mare le-au reprezentat, în mod evident, sistemele de supraveghere a casei, atât la exterior, cât și la interior, astfel încât să știi exact dacă s-a întâmplat ceva în casa ta sau nu.
Cecilia Caragea: Perfect adevărat! Dar costurile?
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Costurile au variat, evident, în timp. În momentul de față, dacă vrei doar să te poți conecta de pe telefon pe un aparat electrocasnic, costul e minim, câteva sute, 1.000 de lei, în cazuri excepționale, poate să fie zeci de lei. În măsura în care vrei să ai un sistem integrat, probabil că e puțin mai mult, dar nu foarte scump. Problema este însă că, în timp, pretențiile de la o casă inteligentă au crescut foarte mult. Sunt deja mulți ani de când s-a dezvoltat, de exemplu, o folie inteligentă, care este și ecran de televiziune, este și filtru de ultraviolete, este și un sistem de obturare completă a luminii, după dorințele noastre. Deci, pot să acopăr fereastra cu asemenea folie și, dintr-odată, să văd pe geam că eu mă găsesc undeva în adâncul mării sau mă găsesc undeva pe Marte sau pe Lună.
Cecilia Caragea: Adică pun să ruleze un anume film cu mine.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Cu mine sau fără mine, dar în orice caz schimb ambientul cu totul. Pot să realizez… pereții să fie toți numai astfel de ecrane care mă aduc într-un univers total diferit. Și tavanul, și dușumeaua, și tot. Evident că, în cazul acesta, discutăm de costuri incomparabil mai mari. Deja de vreo 30 de ani au apărut colective de cercetare cu pretenția că sistemele lor de analiză a imaginii permit să analizeze fața unui individ și să constate dacă acesta este supărat, dacă e trist, dacă e obosit, dacă e vesel. Ca atare, aceste informații, în cazul în care sunt preluate de sistemul de control al casei, pot să comande o lumină ambientală, o muzică, diferiți roboței care îți prepară băutura sau pâinea prăjită, în așa fel încât să te întâmpine în modul adecvat stării tale de spirit.
Cecilia Caragea: Am înțeles că și în funcție de vocea ta se poate detecta starea ta de sănătate, nu numai starea emoțională în care te găsești. Și-atunci, și dacă dai o comandă vocală, casa poate să știe cum să se pregătească pentru a te ajuta să îți revii mult mai repede dintr-o stare proastă.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, această comunicare cu casa se poate face și verbal, și nonverbal. Ceea ce este foarte important, la fel ca un câine care îți este fidel, casa să știe exact în ce stare de spirit te găsești și ce îți este cel mai plăcut în acel moment. Lucrurile astea evident că, pe de o parte, par a fi science-fiction, dar nu sunt science-fiction, însă, pe de altă parte, evident, sunt mult mai scumpe. Pe de altă parte, posibilitatea de a interacționa verbal, vocal cu casa te aduce și în situația în care, dacă hackerii reușesc să intre în sistemul inteligent al casei, devin stăpâni ai casei și inclusiv te terorizează cu ceea ce îți spun. Nu mai trebuie să te sune la telefon să-ți spună că o să-ți omoare copilul, ți-o spune direct, prin pereții casei. Deci lucrurile sunt complicate din multe puncte de vedere. Avantajele… acum e discutabil pentru fiecare. E foarte important ca să simtă casa, „să simtă”, adică să știe din poziționarea GPS că tu vii cu mașina acasă și să-ți deschidă porțile garajului fără ca tu să reacționezi sau… nu e atât de complicat să apeși pe un buton să ți le deschizi. Aici sunt foarte multe lucruri care sunt sub semnul întrebării, până unde are sens să investești în casa inteligentă.
Cecilia Caragea: Sau poate să funcționeze recunoașterea facială, la ușă.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da, recunoașterea facială la ușă, aici, de bine, de rău, cel puțin mai e un avantaj de protecție, adică nu poate să vină hoțul și să intre în casă, pentru că fie e recunoscut facial, fie îi este recunoscută amprenta etc. Aici, evident că diferențele de costuri sunt foarte mari. Și, în același timp, lucrurile se dezvoltă foarte repede. Oricine poate să aibă așa ceva, în măsura în care este dispus să investească. Una este dacă acum, la prețurile standard, să spunem, actuale, undeva, o casă rezonabilă sau un apartament rezonabil, 100.000 de euro, tu mai ești dispus să dai 2, 3, 4.000 de euro ca să ai o securitate mai bună și să mai ai câteva facilități, altceva este să dai dublu ca să ai o serie întreagă de lucruri despre care e greu de spus ce avantaje îți aduc… față de invidia prietenilor.
Cecilia Caragea: E mai comod, dar, și când se blochează o asemenea ușă, ce faci?
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: O asemenea ușă, în momentul în care se blochează, în mod normal, ar trebui să fie asigurată, casa de asigurări respectivă să aibă o echipă specială care să se deplaseze imediat și așa mai departe. Pe de altă parte, dacă vrei să ai un companion plăcut, poți să ți-l găsești sub formă de automat, cu o piele foarte fină, cu capacități de mișcare foarte elaborate, cu o inteligență pe care ne-o dă inteligența artificială de astăzi, asemănătoare cu cea a omului, și care să-ți presteze toate serviciile pe care tu ți le poți imagina.
Cecilia Caragea: Un robot, adică.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Un robot, transgender, feminin, masculin, nu contează.
Cecilia Caragea: Umanoid.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Umanoid, exact. Cu toate caracteristicile umanoidului pe care ți le-ai dori. Deci lucrurile sunt foarte departe. Totul… depinde doar de sumele pe care vrei să ți le investești în astfel de gadgeturi și, pe de altă parte, iarăși, în ce măsură prezintă interes sau nu. Pentru că lucrurile, până la un anumit punct, îți cresc gradul de securitate al casei…
Cecilia Caragea: Gradul de confort.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Gradul de confort… Mai departe, devin, totuși, niște elemente care mai mult, presupun eu, țin de paradă decât de necesități. Lucrurile astea țin de partea aceasta care să spunem că s-ar subsuma, într-adevăr, termenului de casă inteligentă, deci cu care tu să poți să stai de vorbă, să interacționezi deschis și să primești din partea ei tot ce îți trebuie. Ceea ce se adaugă sunt roboții, pentru că, în momentul de față, dacă roboții umanozi, deci care merg în două picioare, sunt încă puțin mai stângaci și puțin mai scumpi, în măsura în care mă mulțumesc ca ei să se deplaseze și pe scări, și peste tot cu diferite sisteme, să spunem, de tip șenile sau el fiind, de fapt, un patruped, sunt deja la prețuri care, la nivelul la care miile sau zeciile de mii de euro nu reprezintă o problemă pentru tine, sunt cu totul și cu totul disponibile.
Cecilia Caragea: Și din punct de vedere energetic? Cum poate să fie o casă sustenabilă? Independentă energetic.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, problema nu se pune numai energetic, ci se pune la nivelul independenței absolute. Sigur că ceea ce se vorbește mai mult reprezintă independența energetică, care este foarte la modă. Avem subvenții destul de importante de la stat pentru panourile solare și, mai nou, și pentru sistemul de baterii pentru stocarea energiei, pentru că și-au dat seama că este o gafă imensă să investești în panouri și să supui la un stres excesiv rețeaua energetică, pentru că, în momentul în care se duce soarele, se duce la toate panourile din zona respectivă și ai probleme când consumul este mare, așa cum s-a întâmplat și în vara aceasta.
Cecilia Caragea: Și ai nevoie de baterii.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Și-atunci ai nevoie, ca să poți să stochezi măcar o parte din energie, din surplusul de energie… Dar, dincolo de energia solară, importantă este energia geotermală. Prin asta nu înțeleg neapărat că trebuie să ne găsim pe un sol geotermal și să extragem apa clocotită din sol, ci este suficient să injectăm noi apă în sol și s-o încălzim de la temperatura de -20 de grade de afară la temperatura solului de +8 grade sau să o răcim de la cele 40 de grade de afară la cele 8 grade și, ca atare, putem să construim o pompă termică, cum este aerul condiționat, dar putem să o facem la fel de bine pe agent termic fluid. Și atât răcirea, cât și încălzirea casei să le realizăm cu un consum minim de energie pe care îl realizează pompa de recirculare a agentului termic. La fel, în zonele unde avem mai tot timpul un vânt susținut, deci nu furtuni, ci un vânt susținut de 10-20 km/oră, diferitele tipuri de generatoare eoliene pot să joace un rol foarte important. Dar, dincolo de aspectul acesta energetic, care este important inclusiv la oraș, pentru că e absurd să am terasele blocurilor atâta timp cât nu sunt apartamente de lux care, sus, costă de 10 ori mai mult decât restul apartamentelor, ci sunt blocuri cum sunt majoritatea celor din București, de exemplu, normal, ar trebui să le acoperi cu panouri solare și să le transformi în generatoare, în centrale de producere a energiei electrice.
Cecilia Caragea: Dar, dincolo de independența energetică, din punctul de vedere al apei, ar putea o casă să fie independentă?
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, categoric că poate să fie independentă. Problema se pune de mult timp, inclusiv în unele zone europene, cum sunt zonele foarte aride din Spania, în mod special în zonele deșertice din America sau în zonele deșertice din Orientul Apropiat, unde apa chiar, practic, lipsește. Și-atunci, acolo unde… cum este în Spania, de exemplu, s-a pus foarte mult accentul, deja de peste 20 de ani, pe acumularea apei de ploaie, care să fie captată cât se poate de bine și folosită, pe de altă parte, pe recircularea apei. Recircularea apei înseamnă, în primul rând, capacitatea de a o purifica… unde te găsești, cum e în unele zone din Orient, pe malul mării, înseamnă să poți să realizezi cu costuri minime desalinizarea apei de mare. Curățarea apei, în general, indiferent că e vorba de sare, de reziduuri sau de orice altceva, se realizează, în primul rând, printr-un sistem de filtrare, iar în momentul în care ea este relativ curată, dar nu cum trebuie, se trece printr-o membrană, printr-un proces care se numește osmoză inversă și ea, practic, cu costuri minime, pentru că nu trebuie să o fierbi ca să o distilezi, obții tot apă distilată, tot o apă foarte curată. Dacă o mai trec și printr-un fascicul de raze ultraviolete dure, e perfect sterilă. Iar după aceea, pentru că această apă este toxică, apa distilată nu se bea, o remineralizez trecând-o printr-un filtru de mineralizare și am apa cea mai bună de băut. Iar această apă poate să fie obținută din apa menajeră pe care o aruncăm noi la canal. Astfel încât circuitul apei poate să fie un circuit perfect închis. Nu arunc nicio picătură de apă, refolosesc totul, consumând o apă mult mai curată decât pot să găsesc oriunde în jurul meu. Deci, ca atare, problema apei este o chestiune care se poate rezolva, problema este de costuri, pentru că și membranele alea pentru osmoză inversă și multe alte elemente de genul acesta au costurile lor. Dar ele sunt, din punct de vedere tehnologic, în momentul de față, în situația în care astfel de dispozitive pot să fie folosite, sunt la dispoziția noastră.
Cecilia Caragea: Dar trebuie să ai o anumită conduită, să știi ce nu ai voie să arunci în ceea ce va fi apa menajeră, adică uleiul în care ai prăjit ceva. Și acest lucru ar trebui să îl conștientizăm, nu doar pentru când vom ajunge să trăim într-o casă inteligentă, independentă energetic și din punctul de vedere al apei, ci și cum ar fi bine să nu aruncăm uleiul în care am prăjit la canal.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Aici se pune o problemă foarte serioasă. Prelucrarea apei menajere se complică în măsura în care avem diferiți poluanți, fie cum sunt uleiurile, fie diferiți poluanți toxici, care pot să ridice alte probleme. Din punctul de vedere al grăsimilor, este păcat să se arunce, pentru că ele ar trebui reciclate. Problema este că noi abia suntem la început să reciclăm sticla, plasticul și hârtia. Se discută de mult, și acum câțiva ani au fost inițiative de a realiza sisteme de colectare a uleiurilor, a materialelor grase, care să fie introduse în instalații de recuperare a acestora. Până în momentul de față, eu nu am observat să se fi făcut progrese semnificative din acest punct de vedere. Important, însă, este că, pentru o casă care este o casă-model din punctul de vedere al gestiunii tuturor resurselor, ar trebui ca noi să recuperăm tot ceea ce este util de recuperat.
Cecilia Caragea: Să avem un anumit protocol de autogospodărire, ca să spun așa.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Un protocol de autogospodărire și, în același timp, să avem la dispoziție o serie întreagă de device-uri, de instalații care să ne recupereze substanțele grase, hârtia, plasticul, cutare, cutare, cutare. Pentru că una este să te duci cu camionul de materiale, de plastice care cântăresc de fapt 2 kg și altceva este să fac o primă prelucrare a lor și după aceea să am de dus o mică sacoșă în locul camionului. Lucrurile sunt în situația în care, după părerea mea, trebuie bine regândite mai departe, dar ne găsim și foarte departe de casa care să fie autosuficientă. Deci, în momentul de față, încercăm diferite compromisuri între casa clasică, din care se aruncă tot, având în vedere că, poate cândva, în anii viitori, oricum, în deceniile viitoare, va trebui să se ajungă la gospodăria care să fie autosuficientă.
Cecilia Caragea: Deci pot să am confort și independență, dar sunt singur. Știe casa să mă ajute atunci când îmi e rău, de exemplu?
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, casa poate să știe să te ajute și asta deja de mult timp. Sunt iarăși niște zeci de ani din momentul în care, în primul rând în America, dar nu numai acolo, s-au creat cartiere pentru oameni suferinzi sau oameni în vârstă, cartierele respective bucurându-se de faptul că acestea sunt în relație continuă de transfer de informații cu un dispecerat, cu un centru de control care are la dispoziție tot arsenalul medical pentru a veni în ajutorul tău. Asta înseamnă că, inițial, tu aveai un aparat care îți spune ce puls ai, ce tensiune ai și așa mai departe. În momentul în care apare o abatere periculoasă, se dă un semnal de alarmă și imediat îți vine medicul la ușă, intră, îți face un consult și vede dacă trebuie să intervină sau nu.
Cecilia Caragea: Așadar, tu trebuie să porți un device care să transmită informații despre starea ta de sănătate. Și, dacă acele informații se constată că nu sunt în parametrii care trebuie să fie, există un echipaj gata să intervină. Dar spuneați că acest lucru se întâmpla în anumite cartiere, gândite special pentru persoanele care își doresc să trăiască acolo având siguranța că cineva intervine dacă ele nu se simt bine.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, e important de realizat aceste lucruri foarte bine localizate, pentru că, dacă vrei să asiguri un asemenea serviciu, chiar și numai la nivelul Bucureștiului, de la un dispecerat, oriunde l-ai plasa până în diferitele puncte ale Bucureștiului, s-ar putea să facă o oră și să fie prea târziu. În măsura în care acele locuințe sunt grupate, înseamnă că medicul poate să ajungă într-un minut, două la tine și, chiar dacă ai făcut un stop cardiac, te poate resuscita cu succes. Deci din acest motiv este foarte important ca aceste locuințe să fie grupate. Aceasta asigură timpul foarte scurt de intervenție.
Cecilia Caragea: Sau pot să existe mai multe centre de unde se poate interveni, dacă toți am ajunge să avem aceste device-uri inteligente.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Device-urile inteligente nu sunt o problemă, problema este că serviciul, abonamentul respectiv, este relativ scump și, în momentul în care toată lumea ar avea disponibilitatea și banii ca să realizeze astfel de contracte, sigur că va apărea interesul ca, din ce în ce mai multe zone unde se concentrează un număr suficient de astfel de abonamente, să existe și un dispecerat, un centru de unde să se poată interveni. Aici, în momentul în care discutăm oricum despre astfel de perspective, în care numărul celor care ar apela la astfel de servicii crește, trebuie avut în vedere faptul că deplasarea, în momentul în care o faci, și pe care… cu drona scurtează timpul extrem de mult, pe de altă parte, pentru multe situații, probabil că se va ajunge foarte rapid să nici nu fie nevoie de a interveni un cadru de specialitate, pentru că un roboțel calificat și cu un device adecvat probabil că, în niște ani, va putea să facă singur, să intervină singur să realizeze o…
Cecilia Caragea: O injecție.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: O injecție sau o resuscitare electrică. Deci lucrurile evoluează foarte repede și trebuie să avem în vedere că lucrurile se vor schimba de la an la an cu viteză maximă.
Cecilia Caragea: Până când să ajungă acești roboți să îți ofere remediu, să-ți facă o injecție, de exemplu, știu că există câini dresați astfel încât să simtă când stăpânului lor urmează să i se întâmple ceva, să facă o criză, acesta având o anumită afecțiune, și să-i aducă imediat medicamentul de care are nevoie. Adică simt chiar înainte de a face acesta criza, astfel încât să-i aducă medicamentul, ca să mai fie în deplinătatea capacităților ca să ia medicamentul.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Într-adevăr, dresajul câinilor a ajuns foarte departe, atât pentru a realiza capacitatea acestora de intervenție, cum spuneați, să îi dea un medicament sau, dacă nu, să dea o alarmă, sau să îi atragă atenția omului respectiv că intră într-o fază periculoasă. Singurul lucru e că un asemenea dresaj este destul de complicat. E greu de spus acum care este siguranța pe care ți-o dă câinele, care, în mod normal, ar trebui și el să mai doarmă din când în când, în timp ce roboțelul nu doarme niciodată, e tot timpul prezent. Și-atunci discutăm de mainstream, de direcția principală de dezvoltare, și care, sigur, într-un timp scurt va depăși câteva bariere importante pe direcția asta. Ceea ce mai este interesant de spus cu privire la casa inteligentă este faptul că deja de mult timp se discută, de exemplu, de toaletele inteligente care îți stabilesc tot timpul în ce măsură tu ai vreo infecție intestinală, renală etc. Ai din ce în ce mai multe device-uri pe care poți să ți le procuri și să iei o picătură de sânge, de salivă și așa mai departe și să analizezi din ce în ce mai mulți parametri importanți, analize care până acum se puteau realiza numai în laboratoare specializate. Deci lucrurile evoluează extrem de repede pe direcția aceasta de monitorizare, să spunem, a stării de sănătate și suntem doar la început. Trebuie să țineți cont, în același timp, că un robot din acesta care ar asigura diferite intervenții nu trebuie să facă mare lucru, pentru că și o operație, până la urmă, va putea să o facă foarte rapid. Pentru că problema este să ai partea robotică, iar aceasta pune pe poziție și controlul căreia poate să-l ia chirurgul de la distanță.
Cecilia Caragea: Dar trebuie să existe acea comunicare cu acel chirurg.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Trebuie să existe acea comunicare, deci casa trebuie să fie inteligentă, iar robotul trebuie să fie în stare să facă ceea ce asistentul medical, să spunem, trebuie să facă în momentul în care pune în funcțiune roboțelul de intervenție pe care îl conduce chirurgul. Sigur că, până să se ajungă la ceea ce am spus în momentul de față, cred că o să mai treacă niște ani, dar nu mulți.
Cecilia Caragea: Într-adevăr, lucrurile se vor schimba extrem de rapid. Acum avem și inteligența artificială.
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, inteligența artificială, într-adevăr, ne prezintă noi și noi surprize de la o zi la alta. Evoluția este extrem de rapidă din toate punctele de vedere și, vorbind despre case, privește și modul în care putem să realizăm mult mai eficient diferitele construcții, le putem integra mult mai bine în condițiile climatice și geografice ale locului unde vrem să construim casa respectivă, să realizăm și diferitele analize cu privire la condițiile meteo, geo și așa mai departe de la care plecăm și să administrăm cât mai bine toate resursele și, în același timp, să prevenim disconfortul care poate să apară din abuzul de interacție al inteligenței casei asupra noastră. Deci sunt foarte multe elemente în care inteligența artificială se va implica, cu riscul, evident, pe care l-am discutat întotdeauna cu privire la inteligența artificială, să nu ne considere, la un moment dat, un balast insuportabil pentru ea. Adică și noi, în momentul în care vin șerpii peste noi în casă, încercăm să scăpăm de ei. Să nu vrea și inteligența artificială, la un moment dat, să scape de noi la fel!
Cecilia Caragea: Să sperăm că vom reuși să o antrenăm astfel încât să nu facă asta!
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În mod cert, trebuie să sperăm la acest lucru, mai ales că speranța moare ultima.
Cecilia Caragea: Oricum, să sperăm că vom avea casele inteligente pe care ni le dorim!
Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În măsura în care vom avea banii necesari, în mod cert, vom avea cele mai inteligente case posibile.
Cecilia Caragea: Mulțumim!