Apicultura in Romania
Invitat: Domnul Ioan Aurelian Cozma, apicultor.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumiri speciale companiei Apidava pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: Dragii nostri, in seria noastra de emisiuni Dialoguri pentru sanatate, am stat de vorba despre apicultura, despre apicolele de calitate, despre apiterapie si chiar despre viata albinelor. Astazi, ne-am gandit sa vorbim despre cum albinele pot sa schimbe viata comunitatilor, viata satelor noastre. Asa ca astazi stam de vorba cu domnul Cosma Ioan Aurelian, apicultor din zona Salajului, care ne va vorbi despre proiectele pe care le-a derulat pe Valea Somesului si care efectiv au schimbat viata comunitatilor!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Imi face o deosebita placere sa vorbesc despre comunitatile din zona rurala! Vreau sa va spun ca am derulat multe proiecte de infrastrucutura, dar la urma am zis: „Hai sa derulam si sa ajutam comunitatile noastre!” Stam pe Valea Somesului, e o zona foarte frumoasa, o zona extraordinar de melifera, zic eu… Am derulat un proiect finantat de catre Heifer International, la care sunt voluntar din 2002. Am lucrat impreuna cu ei, deruland proiecte pentru sprijinirea comunitatilor sarace din toata Romania, dar cele mai frumoase si cred ca cele mai de suflet au fost cele care s-au derulat in zona noastra. Dupa ce am derulat mai multe proiecte cu animale – vaci, capre, oi, porci, pesti… la final, am zis „Hai sa derulam si un proiect…” L-am rugat pe directorul fundatiei: „Hai sa derulam un proiect si cu albine!” Albinele sunt sufletul meu, pur si simplu. Si am zis: „Hai sa derulam un proiect si cu albine!” La inceput, erau un pic sceptici, pentru ca albina, totusi, inteapa si le era frica sa nu se intample ceva accidente legate de alergii. Dar pana la urma l-au finantat si am derulat primul proiect, proiect-pilot in comuna Rus, judetul Salaj, un proiect initiat de Heifer International si cu finantare din Franta, de la Elevages Sans Frontières.

Cecilia Caragea: Adica este comuna dumneavoastra, in care v-ati gandit sa implementati pentru prima data acest proiect. Si in ce a constat, concret?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Proiectul se deruleaza pe principiul plasarii darului, adica ce primesti dai mai departe. Sunt principii de baza ale fundatiei Heifer. Am gandit proiectul in felul urmator: primim 5 famili de albine, le dam la fiecare familie care iubeste albinele, vrea sa creasca albinele, nu au probleme de alergii in familie si vor sa lucreze impreuna la confectionarea lazilor. Si, ce sa va spun, am cumparat scandura, am cumparat vopsea, le-am croit, le-am facut impreuna si, uite-asa, am facut prima comunitate locala de apicultori! Primul proiect a rulat avand 15 beneficiari, cei 15 beneficiari, in primul an (pentru ca in 2009 a fost proiectul, a fost un an extraordinar de bun an in apicultura), au donat mai departe fiecare cate 5 familii de albine la alte familii… Am primit, pe langa cele 5 familii, fiecare familie a primit echipamente de protectie, la 5 persoane s-a primit cate o centrifuga… Si, uite-asa, am facut sa lucreze fiecare impreuna. Deci toata lumea impreuna am lucrat, toata lumea am facut lazile, toata lumea am batut cuie, am vopsit impreuna… A fost un lucru extraordinar! Si am studiat impreuna.

Cecilia Caragea: Asadar, au fost 15 familii din comuna Rus care au fost selectate si ati facut impreuna cu ele stupii, efectiv, i-ati invatat apoi cum sa creasca albinele si au primit, fiecare familie, cate 5 stupi, cate 5 familii de albine. Dupa doi ani, inteleg, fiecare familie din comuna a dat mai departe 5 stupi altcuiva. Cui anume?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Intotdeauna am selectat persoanele care primesc. In principiu, proiectul se adreseaza persoanelor defavorizate. Sunt persoane defavorizate, sunt persoane care vor sa invete… Daca au vazut ca, initial, cei care au primit s-au descurcat, s-au dezvoltat, toata lumea a fost dornica sa primeasca albine. Acum, noi am invatat foarte multe lucruri. Pe langa faptul ca s-au dat albinele, i-am invatat sa respecte mediul (era un principiu care era obligatoriu), apoi le-am zis in felul urmator: „Daca vreti ca oamenii sa inceapa sa cumpere de la voi, in primul rand trebuie sa stie ca produceti. In al doilea rand, trebuie sa dati si voi mai departe ceva.” Deci: la vecinul du-te da-i un borcan de miere, cand storci mierea, du-te da-i o punga de polen…” Ca sa-i inveti sa consume… pentru ca sunt foarte multi oameni care n-au mancat miere adevarata niciodata. Suntem noi in secolul 21, dar, sincer, sunt si acum oameni care nu au mancat miere. Si, uite-asa, pur si simplu, a inceput sa consume comunitatea… si au avut primii clienti. Acum, cand ai familii putine, nu produci foarte mult, dar, incet-incet, te dezvolti si produci. Pe langa aceasta, intrand in Uniunea Europeana, s-au lansat proiecte cu finantare europeana, iar dupa un an 2009 extraordinar de bun, atat ca productie, cat si ca dezvoltare a famililor, toata lumea a facut plasarea in primul an, plasarea darului. Iar in 2010, pe toti care aveau potential i-am ajutat sa isi faca proiecte pe masura 141. Si, uite, persoane care in trecut erau posesoare de ajutor social au ajuns sa fie PFA-uri, sa fie deja agenti economici, ceea ce a schimbat un pic optica! Se demonstreaza ca, daca ii dai omului sa isi creeze mancarea, uite ca ajunge sa nu fie…

Cecilia Caragea: Dependent…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: … dependent de primarie, dependent de stat, sa stea intr-un venit chiar derizoriu, zic eu, pana la urma. Si, uite, le-am dat curaj… Si vedeau lucrurile altfel, pana la urma… Deci s-au schimbat oamenii!

Cecilia Caragea: Deci totul e, pana la urma, sa intinzi o mana de ajutor, pentru ca, intinzand o mana de ajutor, poti sa schimbi o familie, doua, trei, cinci si chiar tot satul, toata comuna, toata zona, pana la urma.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, pentru ca toata lumea asteapta modele. Sincer, am trecut intr-un nou regim dupa Ceausescu… Daca pe vremea lui Ceausescu erau obisnuiti oamenii sa fie manati, adunati… si cineva sa-ti ia productia, sa ti-o distribuie si asa mai departe… acum, intr-o societate capitalista, esti obligat sa te descurci singur. Trecerea aceasta nu e o trecere usoara, ati vazut, pentru ca e destul de mult timp si inca mai avem mici probleme… Dar faptul ca am avut modele… oamenii s-au orientat, s-au luat dupa ei, au prins curaj si au inceput sa mearga, sa se dezvolte din ce in ce mai bine – acesta a fost un lucru pozitiv. In 2008, am infiintat printr-un proiect PHARE (erau ultimele finanatari PHARE), am accesat un proiect privind infiintarea de asociatii, pentru ca intotdeauna am fost adeptul comunitatilor. Cu ajutorul primarilor de pe Valea Somesului, am infiintat cred ca prima si unica asociatie care s-a infiintat prin fonduri europene. Am infiintat Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Valea Somesului, cu scopul de a ne dezvolta in comun – infrastructura, social, situatii de urgenta, deseuri… Am zis ca cel mai bine ne putem descurca impreuna. Valea Somesului e caracterizata in sate mici, comune mici si am zis ca cel mai simplu e sa ne unim si sa devenim o comunitate mare, care sa aiba forta sa poate accesa si sa se dezvolte, in principiu, cu fonduri europene.

Cecilia Caragea: Da! Unde-s multi, puterea creste! Si inteleg ca acest proiect de ajutorare a familiilor defavorizate cu ajutorul albinelor l-ati extins si la alte sate, si la alte comune de pe Valea Somesului.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da. Dupa succesul primului proiect-pilot, sa zicem, pe comuna Rus, am mai fost finantati de catre Heifer cu un proiect mai mare, la care am aparticipat efectiv la scrierea lui, un proiect mai mare, care a vizat toate comunele de pe Valea Somesului – intre Dej si Jibou, comunele Asociatiei Valea Somesului… Intotdeauna inveti, si din greseli, si din lucruri bune. Am avut si anumite chestii pe care nu le-am prevazut, ca n-am stiut cum se deruleaza proiectul.

Cecilia Caragea: De exemplu?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Deci… legat de mediu: daca prima data era un principiu pe care trebuia sa-l atingem in cadrul primului proiect, prima data am facut o curatenie a vailor din comuna. Am curatat toate vaile, cu voluntari, de deseurile acestea din plastic. La al doilea proiect, am zis: „Stai! Facem altceva. Tinand cont ca noi avem cate 5 familii, dam la fiecare familie cate 5 familii…” Iar pana incepi sa te dezvolti, tu esti dependent de flora spontana din jurul casei… Am zis: „Hai sa aducem flora aproape de noi si sa protejam si mediul!” Si am zis ca cel mai bine ar fi sa plantam salcam pe zonele degradate sau pe zonele  proprietate privata. Si am cerut primariilor sa ne puna la dispozitie zonele degradate din comuna. Toata lumea a fost superincantata, pentru ca veneam cu o mana de ajutor extraordinara pentru a opri degradarile care erau zona. Plus ca erau oameni care nu mai puteau sa lucreze pamanturile de deal… au plantat salcam… si, uite-asa, ne-am adus o flora spontana langa noi. Oamenii in curand o sa beneficieze inclusiv de lemne de foc, albinele beneficiaza de floare si obtinem si oxigen, pana la urma. Deci avem castiguri in cascada, sa zic. Am avut… vreau sa va spun ca avem cel mai… cum sa spun eu… activ dintre toti un apicultor care a pus 10 hectare de salcam. Deci a cumparat o arie cu un borcan de miere, arie de pamant… bine, te costa, plina de spini… l-a costat mai mult sa o curete decat efectiv pretul pamantului – era foarte degradat. Acesta a fost un lucru foarte foarte bun. Al doilea lucru nou cu care am venit au fost cursurile. Deci, obligatoriu… nu primiti totul gratuit, de-a gata, ci aveti obligatia sa investiti intr-un curs, curs de cresterea albinelor! Am tinut foarte mult la lucrul acesta, pentru ca, cum spuneam la inceput, albina si inteapa, poate sa produca si alergii… Produsele sunt foarte bune, dar sunt una la un milion de persoane care are probleme de alergie, din alte cauze… si, atunci, am zis: „Hai sa-i scolim!”

Cecilia Caragea: Si, in plus, trebuie sa stie sa ingrijeasca albinele…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Absolut.

Cecilia Caragea: … pentru ca nu primesti ceva, ca, dupa, sa iti bati joc de acel lucru. Trebuie sa stii sa il ingrijesti.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric. Acum, daca majoritatea oamenilor stiu sa creasca o gaina, stiu sa creasca un porc, o vaca, in schimb, cu albinele e un pic mai sensibil, e mai dificil… Aici trebuie sa inveti, trebuie sa fii pregatit sa le cresti, atat psihic, cat si fizic, sincer. Albina te inteapa, cu albina trebuie sa fii foarte atent… albina nu plange, nu se vaita, nu stii… ele stau acolo in stup, nu zic nimic…

Cecilia Caragea: Trebuie sa fii tu foarte atent.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact! Ca sa le intelegi, sa le simti, ca sa le poti creste. Si, atunci, trebuie ca cineva fie sa te invete, fie sa ii furi meseria, cum se zice la noi. Si, atunci, am zis: „Voi, toata lumea, la cursuri! Invatam teorie si practica impreuna. Va invat teorie despre albine, apoi invatam sa ne facem ramele, sa ne facem baza materiala impreuna, apoi invatam sa producem, sa producem igienic, sa recoltam igienic, sa depozitam igienic…” Credeti-ma, au avut un succes deosebit! Toata lumea a fost foarte atenta la cursuri, au participat in procent de 100%, pentru ca le-am spus: „Nu veniti, absentati, nu va dam!” Vreau sa va spun ca motivatia este foarte buna, deci am avut succes deplin in cadrul proiectului. Toata lumea care a fost la cursuri a primit albine – bine, cei selectati… Au primit albinele si au plasat mai departe darul. Si am avut 110 beneficiari de albine. Si, din 110, pe toti i-am ajutat, i-am consiliat – nu le-am facut proiectele, i-am consiliat, i-am incurajat sa depuna proiectele pe masura de FEADR. Si, uite-asa, avem undeva la 100 de PFA-uri sau II-uri sau SRL-uri, care s-au dezvoltat datorita albinelor.

Cecilia Caragea: Foarte interesant! Si cred ca s-a schimbat si mentalitatea oamenilor respectivi, adica din famili defavorizate care depindeau de un ajutor social au devenit famili care sa produca ceva, sa aiba venituri… si, automat, gandesti altfel!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric! Acum, vreau sa va spun un lucru: eu cred ca avem in sange cresterea animalelor. Sunt legende ca se cresc albine de pe vremea dacilor – e posibil. Nu avem scris, dar sunt convins ca ne vine de undeva de departe darul asta de a creste albine. Si vreau sa va spun ca sunt foarte indragostiti de albine cei carora le-am dat albinele. Incepi cu una, doua, cu trei, cu cinci si nu te mai opresti. Zici: „Nu ma extind mai mult”… si te trezesti ca ai deja 50 sau 100 si faci apicultura! Pe langa cresterea altor animale, albina, daca o intelegi, o cresti relativ usor. E mai greu pana iti creezi baza materiala. Dupa ce iti creezi baza materiala, albina e relativ usor de a o creste… si de a face si altceva. Deci tu poti sa ai un serviciu de 8 ore si sa cresti si albine – undeva pana la 30-40 de famili, 50 de famili… Dar, dupa ce e le stapanesti, le duci foarte usor. Deci e un lucru foarte usor de crescut.

Cecilia Caragea: Da, deci aceste ferme mici pot fi sustenabile fara o investitie de timp foarte mare.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact. Ce ne-a surprins… am avut acum cativa ani o vizita din Belgia, un apicultor belgian – ei finanteaza, au asociatii care, o parte, finanteaza excursiile astea tematice, asociatia, si o parte pun apicultorii. Si merg in Europa sau in alta parte a lumii si viziteaza apicultori. Si am fost foarte surprins cand au fost apicultori si la noi si imi ziceau ca ei ar dori sa revina la modul nostru de viata, adica sa aiba o gospodarie cu albine, cu gaini…

Cecilia Caragea: … cu rate, cu gaste…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact! Am avut o surpriza: „Cum se poate asa ceva? Adica noi ne orientam inspre voi, sa ajungem la nivelul vostru de trai si voi va intoarceti inapoi!” Face: „Da, ne intoarcem, pentru ca, uitati, dumneavoastra faceti polen – noi nu putem sa facem…” „De ce nu puteti sa faceti?” Pentru ca foarte multe culturi la ei sunt pline, sunt erbicidate…

Cecilia Caragea: Pesticide, insecticide si asa mai departe…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact. Sunt foarte chimizate, vreau sa spun. Am si vazut o analiza a lor – aveau si 16 insecticide, pesticide in continutul polenului de la ei. Si, atunci, am zis: „Noi avem polenurile acestea curate 100%.” Am facut chiar anul trecut, la Intertek, in Germania, la Bremen, am facut analizele la polen. Si e curat, perfect, deci nu exista nimic in el, nu metale grele, nu insecticide, nu pesticide, nimic.

Cecilia Caragea: Deci este si o zona curata, de unde se pot obtine apicole de calitate, intr-adevar?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor:  Acum vreau sa va zic un lucru… la noi se zice in felul urmator: in orice rau este si un bine. Si este testata! Daca pe vremea lui Ceausescu se cultivau toate dealurile, deci tot ce era pamant cultivabil agricol mecanizat se cultiva, acum, dupa ’89, e clar ca, devenind scumpe lucrarile, devenind scumpe materialele acestea chimice…

Cecilia Caragea: Si aparand si aceasta fragmentare, adica…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact… nu se mai cultiva dealurile… Si apicultorul a beneficiat. De ce? Vreau sa va spun ca eu in fata casei am un deal plin de paducel si obtin in fiecare an productii de paducel chiar mari! E un lucru fain! Apoi avem salcalmul pitic. Iar, obtinem productii de salcam pitic chiar consistente, ceea ce e un lucru bun, beneficiaza toti. Deci nu e numai un arbust care te incurca, e si un arbust care te ajuta, cu conditia sa il exploatezi.

Cecilia Caragea: Da, pentru ca apare si aici aceasta divesitate pe care o aduce natura si o aduce flora spontana. Si aceasta diversitate, pana la urma, face ca aceste produse apicole sa fie de o asemenea calitate.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, eu sunt foarte mandru… dupa ce am facut o tura prin Europa, am trecut si in zona Emiratelor Arabe Unite, am fost acum in China si am facut o tura completa, in afara de Americi, am facu o tura si am vazut ce se intampla in lumea asta in legatura cu polenul. Polenul ne-a interesat. Si albinele. Vreau sa va spun ca suntem, de departe, cei mai complecsi producatori de polen, ma refer la complexitate de sortimente, de flori din flora spontana. Daca China, de exemplu, culege polen din culturi, majoritatea polenului este obtinut din culturi, la noi, 90% cred ca e din flora spontana.

Cecilia Caragea: Da, pentru ca la culturi este o problema: cum sa iei din rapita cand stim ca rapita e tratata?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Din 2015 am trecut in conversie bio, din 2016 suntem producatori bio… Nu poti sa mergi si sa culegi dintr-o cultura de floarea soarelui, dintr-o cultura de rapita, pentru ca sunt stropite cu pesticide sau nicotinoide, care sunt foarte periculoase si care au o remanenta inclusiv in flori si inclusiv in fructe… Si care… la primul laborator ti le-a depistat pe toate, deci nu ne pacalim noi pe noi! Si atunci am optat pentru flora spontana si nu mergem in culturi, care sunt chimizate, si obtinem un polen deosebit. Suntem foarte mandri, mai ales ca, anul acesta, la BIOFACH Nurenberg au venit apicultori din Spania (Spania e cel mai mare producator de polen din Europa), ei au venit la noi si au ramasi surprinsi de diversitate si de gust! Deci au ramas foarte surprinsi, sincer. Polenul nostru e foarte bun.

Cecilia Caragea: Da, Romania este recunoscuta ca fiind una dintre tarile principale producatoare de apicole, inclusiv de polen si spanioli stiu ca isi faceau probleme ca productia de polen din Romania poate sa influenteze pretul mondial al polenului, tocmai ca avem o productie foarte mare de polen, si si de calitate.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Vreau sa va spun ca Salajul are multi apicultori, raportat la numarul de locuitori. Salajul e un judet mic, nu e un judet mare, are industrie relativ…

Cecilia Caragea: Putina…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: … putina. In schimb, in apicultura, Salajul sta foarte bine, raportat la populatie, sta foarte bine. Iar la colectarea de polen eu zic ca suntem cei mai buni din Romania. Iar raportat la populatie si marime, cred ca cei mai buni din lume! Deci ma mandresc cu asta, e recunoscut, ne sprijina si autoritatile… la noi, toti sunt indragostiti de apicultura. Consiliul Judetean, Prefectura ne spijina foarte fain, participa la intalnirile cu apicultori, deci e deja…

Cecilia Caragea: O chimie!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, o traditie deja, la noi, legata de polen. Asa am si invatat sa culeg polen. Am facut scoala la Zalau, iar in liceu, in perioada de practica, maistrul ne-a intrebat: „Cine vine dupa-masa sa ma ajute sa culeg polenul?” Si am zis… hai sa vin, ca ma plictiseam la internat. Si am mers si atunci am ramas deosebit de surprins… cat pot sa produca albinele! Cat sunt de mici albinele si cat de mult polen pot sa adune intr-o zi. Sincer, ramai fascinat si surprins de cat pot sa fie de harnice fiintele acestea.

Cecilia Caragea: Da, deci totul este sa ai aceasta deschidere, sa observi lucruri si sa vrei sa inveti. Pentru ca, asa cum spuneati foarte bine, oamenii care au participat la cursurile pe care le-ati tinut, au invatat si cum sa creasca albinele, au invatat multe si despre produsele apicole si, atunci, automat, incep sa le consume, incep sa fie mai sanatosi, incep sa le promoveze si la vecini, dupa cum spuneati… Si, atunci, tot acest proces duce la cresterea nivelului comunitatii, pana la urma, si a sanatatii, si a intelegerii…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da! Aici e foarte important: cresterea nivelului de sanatate si de iluminare a oamenilor, pana la urma. Pentru ca este foarte important ca tu, producator, sa gusti. Am fost la un targ unde am stat 7 zile si, daca tot mergi si degusti si nu faci nimic… noi suntem obisnuiti cu munca, stam la tara. Daca tot stai 7 zile intr-un loc, mananci si nu depui efort, unu-doi vezi ca deja ai luat proportii. Si am mers la medicii nostri apifitoterapeuti si am zis: „Ce sa ma fac, ca m-am cam ingrasat? Cum sa slabesc? Dar nu prin infometare, ca eu cu astea nu le am!” Si ma intreaba: „Tu colectezi polen, da?” „Da!”„Si mananci?” „Pai, mananc, dar numai cand il recoltez, in rest, iarna, nu mai mananc.” Si zice: „Ia mananca si tu in fiecare dimineata polen pe stomacul gol si o sa vezi ca o sa slabesti fara sa faci niciun efort!” Si exact asa am si facut. Am inceput exact cand am taiat porcul, ca asta era in decembrie. Exact cand am taiat porcul am inceput cura de slabire… Nu cura de slabire, ci o cura cu polen. Si vreau sa va spun ca pana in februarie (desi au trecut sarbatorile, unde se mananca bine la noi, nu pot sa spun cat de sanatos, dar bine se mananca!), am revenit la greutatea initiala si m-am simtit foarte bine. N-am mai baut cafea, ca nu mi-a mai trebuit, m-am simtit foarte bine, foarte fresh… Esti foarte luminat la cap, deci retii bine, te simti bine… Sunt multe avantaje in urma consumarii polenului, dar pe acestea nu le poti gasi decat daca il consumi. Sunt foarte multi care zic: „A, ce bine, ca am citit despre polen, cate efecte si proprietati bune are si as vrea sa cumpar si eu!” Si ma duc si-i intreb, peste o luna: „Cum te simti dupa polen?” „A, l-am uitat, e tot in frigider!” Deci numai daca il consumi poti sa iti da seama de calitatile polenului…

Cecilia Caragea: Adica trebuie sa simti pe pielea ta, pana la urma, toate aceste efecte si apoi te convingi cu adevarat.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric! Stiti, asa ma simt… extraordinar de bine cand stiu ca, cumva indirect, ajut segmentul acesta de sanatate al oamenilor.

Cecilia Caragea: Da, pana la urma, ai cu totul si cu totul alta pozitionare in lume, alta perceptie si asupra propriei tale fiinte daca stii ca faci lucruri bune, daca stii ca ii ajuti pe ceilalti… si ajuti, pana la urma, si mediul.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, eu ma gandesc ca ajutorul acesta se intoarce intotdeauna… Bine, noi am avut norocul si poate si inspiratia sa participam la… congresele acestea pe linie de apicultura. Am fost la Apimondia, am fost la toate congresele de apiterapie, unde interactiunea aceasta cu medici apifitoterapeuti e foarte importanta, pentru ca invatam unii de la altii. Ei invata despre albina si ce fac albinele, iar noi invatam de la ei cum sa-l pastram, cum e cel mai bine, cum sa-l curatam, cum sa-l stocam, cum sa-l ambalam, cum sa-l colectam pe culori, la ce tipuri de afectiuni contribuie, la ameliorarea lor… Si, atunci, uite, am ajuns, totusi, la un nivel destul de ridicat de colectare, un nivel ridicat de curatare si asa mai departe… Sunt lucruri care, impreuna, dau un alt sens acestui tip de apicultura.

Cecilia Caragea: Da, pentru ca este foarte importanta colaborare intre medicii apifitoterapeuti si apicultori. Invata unii de la altii, dupa cum spuneati, si impreuna, de fapt, pot sa-si promoveze apicolele sanatoase. Iar medicii apifitoterapeuti in mod clar au nevoie de apicole de calitate, ca sa aiba si ei succes in clinicile lor, in centrele lor de sanatate, pentru ca, tratand pacientii cu apicole de calitate, au si efecte rapide.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric! Si au rezultatul scontat. Deci, vedeti, facem… paducelul, hai sa zicem ca paducelul este cel mai cunoscut. Paducelul actioneaza pe o directie clara. Am avut sportivi care consumau foarte multe energizante si cafea. Erau cunoscutii mei si le-am zis: „Nu mai consumati, hai sa va dau ceva, hai sa va dau un polen. Luati-l, vi-l dau gratis, numai luati-l si renuntati la prostiile acestea care va distrug ficatul… si luati un polen care iti reface ficatul si iti da energie.” Polenul are multa proteina, e o proteina vegetala, care nu ingrasa, si iti da multa energie si rezistenta. Deci, pentru energie instant, luati miere, luati o lingura, doua de miere, dupa care luati polen.

Cecilia Caragea: Pentru energie pe termen lung.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact! Pentru rezistenta. Erau antrenori de cycling, de exemplu. Eu am fost foarte incantat cand am vazut ca au renuntat la cafea si au renuntat la energizantele acestea toxice…

Cecilia Caragea: Cu tot felul de efecte secundare…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact. Si au consumat polen. De atunci, au zis: „Sunt foarte incantat, mi s-a fixat masa musculara mult mai bine si ma simt excelent, ma simt foarte vioi si pot sa duc o ora si jumatate, cat dureaza antrenamentul, la intensitate maxima, deci nu am probleme.” Am avut multe experimente din acestea… si cu sportivi care consuma in continuare polen. Deci polenul acesta de salcam pitic, acesta, are foarte multa proteina, vitamina C si iti da energie.

Cecilia Caragea: Si, asa cum spuneati, pe langa faptul ca este bun pentru masa musculara, te ajuta si daca vrei sa slabesti, pentru ca este foarte satios – iei o lingurita, doua si te-ai saturat!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Am avut experimente cu Ionut Iftimoaie, cred ca bine zic, fostul luptator K1. Ne-am intalnit intamplator, pur si simplu faceam o prezentare la Slanic Moldova… Oriunde mergem, noi ducem polenurile si le prezentam si le dam sansa multora care nu au consumat niciodata polen sa il guste, sa vada cum e, sa vada cat e de bun si cat de bine se simt dupa el. Si a venit Ionut si a ramas surprins cand a vazut acolo polenul. Face Ionut: „Dar voi de unde sunteti?” „Din Salaj!” „A, salajenii astia cu polenul!” Si a inceput sa guste. Noi eram, asa, obisnuiti sa zicem ca dupa polen slabesti. Si face el: „Oare unde slabesc?” Si am zis… ma gandeam ca principalul dusman al oamenilor este… sa nu fie grasi pe burta – cand vad ca ai burta, deja nu prea da bine… Si zic: „Pe burta!” Face: „Nu-i adevarat! Grasimea merge de pe tot corpul, deci nu merge numai de pe burta. Eu mananc inainte de competitiile acestea cate un kilogram si jumatate intr-o saptamana – imi da rezistenta si ma simt foarte bine!” Si am fost foarte incantati si foarte mandri ca, in sfarsit, avem si sportivi care mananca si ne promoveaza consumul de produsele acestea ale noastre, sanatoase!

Cecilia Caragea: Da, pentru ca sunt vectori de opinie, lideri de opinie!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, conteaza foarte mult!

Caragea Cecilia: Daca convingi pe cineva care este admirat, apreciat, atunci, automat, ai castigat foarte mult!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da! Si, cum sa zic, ne-a ridicat si noua mingi la fileu… Am zis: „Deci sunt oameni care consuma!” Nu-i cunoastem, ca e greu sa intri in contact cu foarte multa lume care consuma si sa-i vezi aproape, sa-i vezi efectiv… Dar, cand vine cineva si ne spune ca consuma, iti da, cumva, avant sa faci in continuare si sa continui munca aceasta, cum sa zic eu, si de cercetare pe linie de polen, si de promovare… Ca vezi ca, totusi, mai sunt oameni care vor sa se promoveze binele si consumul de produse sanatoase.

Caragea Cecilia: Si spuneati ca albinele care culeg polen nu mai fac atata miere.. si, atunci, apicultorii ar trebui sa fie directionati fie catre polen, fie catre miere, nu?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric!

Caragea Cecilia: Si apicultorii cu care ati lucrat dumneavoastra si pe care i-ati scolit, sa spun asa, din zona Salajului, spre ce s-au indreptat: spre polen sau spre miere?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Acum… in prima faza, intotdeauna s-au orientat inspre polen, pentru ca, pana obtii o baza materiala, pana te dezvolti sa ajungi sa poti achizitiona un pavilion… trebuie sa stai pe loc, ca nu ai cum sa te deplasezi. Nu ai forta financiara atat de mare incat sa te poti duce.

Caragea Cecilia: Deci, in mod firesc, orientarea a fost, prima, spre polen…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Spre polen. Eu am mers, intotdeauna, ne-am intalnit… „Hai, ce sa facem?” Am format comunitatea, v-am zis… suntem o comunitate de apicultori. Ei ma respecta foarte mult, au incredere in mine (asta-i un lucru foarte bun, increderea dovedita!) si, atunci, am putut sa formez o comunitate foarte disciplinata de apicultori. Si ne intelegem foarte democratic: „Ce vreti sa facem? Haide sa vedem ce optiuni avem!” Sincer, majoritatea au avut optiunea polen, pentru ca l-am valorificat in comun – nimeni nu ramane cu productia pe stoc, toata lumea vinde productia (in afara de productia pe care o lasa strict pentru consumul lor). In momentul in care au ajuns la potentialul… sa zicem, peste 200 de familii, cand te poti descurca numai din apicultura, s-au rupt si au facut si miere, si polen. Dar tot la polen au ramas, pentru ca si-au dat seama ca costurile mari de deplasare nu se justifica – mai bine sta pe loc, langa casa lui, langa familia lui, nu se duce si… face polen.

Caragea Cecilia: Deci, pentru apicultorii incepatori, polenul ar fi prima optiune…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Prima optiune. Vreau sa spun ca la noi functioneaza foarte bine, cum sa spun, modelele de succes. Daca noi facem un lucru bun si ne merge bine, influentam foarte mult comunitatea si… ei te urmeaza!

Caragea Cecilia: Se iau si altii dupa tine, normal!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Se iau dupa noi, fac… cum sa zic: ii incurajam! Pentru ca noi intotdeauna am mers si am zis in felul urmator: „Haideti sa facem ceva prin care sa fim competitivi pe piata aceasta europeana! Acum, albinei nu-i trebuie foarte multa tehnologie. Deci aici nu ne bat nici olandezii… nu e ca in alte domenii… lapte, altii care cresc porci sau altceva, care au foarte mare investitie in tehnologie… Aici, albina creste si in lada, creste si in cosnita (cosnitele sunt tipurile acelea de stupi vechi), creste oriunde… Important e sa ai baza melifera. Si curata. Si, atunci, am zis: „Hai sa facem ceva prin care noi putem sa fim nu doar competitivi, ci peste europeni!” Ideea aceasta mi-a placut foarte mult si am si promovat-o. Pentru ca, fata de altele, aici suntem chiar buni si avem inca potential de a mai creste – la calitate si la productie.

Caragea Cecilia: Deci si la productie, si la calitate… Si apicultura poate sa fie chiar o directie pentru brandul de tara!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Eu zic ca putem sa fim si acum brand de tara! Acum, nu stiu de ce nu… apicultorii sunt un pic, cum sa zic eu, nu dezbinati, dar imprastiati. Sunt destul de individualisti – vorbesc la nivel de tara. Intr-un proiect de cooperare, am fost in aproape toata tara, cu grupuri de actiune locale, si am vazut… Eu, intotdeauna, unde am mers, am zis: „Vreau sa ma intalnesc cu apicultori!” Sa vad cum gandesc, ce fac, ce probleme au… E bine sa stii, pentru ca atunci poti sa previi sau sa imbunatatesti si lucrurile pe zona noastra. Si, credeti-ma, dupa ce am vazut, am constatat ca n-au lideri. Le trebuie lideri care sa-i dirijeze spre productie OK, spre calitate OK si spre valorificare. Nu trebuie sa ai intr-o comuna 10 puncte de procesare – unul singur, la care sa vina toti, sa fie oameni seriosi, sa nu ne inselam unul pe altul si sa ne orientam spre cerintele pietei. Pentru ca am zis: daca trendul pietei mondiale e inspre bio, hai sa ne orientam spre bio! Pentru ca diferentele sunt foarte mici, credeti-ma! Diferentele dintre a ingriji o stupina bio sau una conventionala sunt relativ mici.

Caragea Cecilia: Dar asta daca esti intr-o zona in care se practica o agricultura curata, o agricultura ecologica… si ai si tu cunostintele necesare sa stii cum sa ingrijesti albinele respective, ca sa ai productie eco.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric! Am fost in zona montana, prin Agentia zonelor de munte, am fost la o dezbatere privind produsul montan. Am fost singurul apicultor in toata intalnirea aceasta, in care erau reprezentanta oierilor, reprezentanta crescatorilor de animale… vaci… si asa mai depart Si, acolo, normal, fiecare trage focul la oala lui, ca asa se zice! Daca ceilalti sustineau foarte sus si tare ca e foarte bine ca tu sa pui o stampila pe eticheta cu „produs montan”, „produs intr-o zona curata”, cand a venit vorba de albine, s-a ridicat cineva si a zis: „A, pai voi falsificati mierea!” Si am fost foarte suparat, stiti, ca noi n-am avut treaba cu vacile lor, nici cu laptele care-I produs in zona montana… Si am zis: „Dintre toate produsele pe care le-ati enumerat voi aici, dintre toate, mierea, produsa indiferent in care zona a tarii, este cea mai identificabila ca zona! Nu poti sa produci o miere in Delta si sa zici ca e din zona montana! Pentru ca mierea se identifica dupa polen. E o chestie identificabila suta la suta, dupa florile din care albinele culeg nectarul. Deci nu poti sa fentezi nicicum. Nu poti sa falsifici! Mierea, dintre toate, e cel mai usor de identificat.”

Caragea Cecilia: Da… si mierea de munte este foarte buna, si mierea de mana, mierea de padure… este fabuloasa!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Nu va puteti inchipui cata flora exista… Daca mergeti acum la munte… eu am fost acum in Sud si am venit prin munti… Credeti-ma: nu poti sa-ti dai seama cata flora este! Luna iunie, normal, este luna polenului – noi asa-i zicem, luna principala a polenului… care-ti da zeci de tipuri de polen. Daca mergi in zona montana si vezi ce abundenta de flori este… pai, nu-i pacat sa nu faci apicultura si in zona montana? Singura problema care mai apare sunt ursii, care mai strica, ici-colo, cate o stupina… Dar, acum, vine si ursul la miere, ca mierea-i buna! Stiti, noi intotdeauna ii judecam pe unii si pe altii, ce-au zis oamenii, ce-au facut animalele… Dar noi am intrat in zona lor, nu ele in zona noastra! Acum, daca vad ceva atat de bun, cum sa nu dea sa guste si ele? Cu toate stricaciunile… Sincer, niciodata n-am fost suparat pe animalele care ne mai fac stricaciuni uneori. Intr-o iarna, mi-au spart lazi ciocanitorile. Dar mi-am dat seama ca sunt niste fiinte, si ele, care vor sa supravietuiasca. Ce s-a intamplat: cand a scazut temperatura sub 25 de grade, ele si-au cautat… unde a fost cel mai simplu de cautat, caci totul ingheata la temperatura aceea… Lazile sunt cel mai usor de spart. Si au spart chiar tehnic – unde  a fost mai subtire lada, acolo au spart si au intrat si au mancat cateva albine… Nu le-au omorat, au mancat cateva… Dar, cand a revenit temperatura la normal, n-a mai fost nicio ciocanitoare pe zona noastra. Cineva zicea sa mergem sa le impuscam. Dar, o data ca e protejata, iar in al doilea rand trebuie sa traiasca si ea pe pamantul asta! Ca este abundenta de stupi in zona, este… dar trebuie sa respectam natura!

Caragea Cecilia: Din tot ce ati povestit, mie mi se pare important ca apicultorii ar trebui sa se promoveze si in fata altor bresle, si in fara oierilor, de exemplu, pentru ca, asa cum povesteati la acea intalnire, parca au spus ca mierea ar fi falsificata… Deci, daca cei care muncesc, fac si ei produse montane, dupa cum povesteati, au o asemenea perceptie, inseamna ca ceva nu e tocmai OK acolo. Si, daca tu reusesti sa-I convingi pe altii din alte bresle, pana la urma, e bine, pentru ca… mergi inainte cand breslele se sustin reciproc.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Categoric! Acum, eu cred ca a fost o slabiciune a celor care au zis… pentru ca noi nu ne concuram…

Caragea Cecilia: Nu! Nu e concurenta! Ci te poti sustine reciproc!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Sigur! Noi nu ne concuram… Ideea noastra este sa ne ajutam unii pe altii, pentru ca muntele trebuie sa ramana acolo unde e, oamenii trebuie sa ramana acolo si trebuie sa ne ajutam reciproc. Nu ne concuram, exista loc pentru fiecare, muntele-i mare… A fost, cum sa zic eu, cred ca o scapare… Oamenii de la munte sunt oameni simpli, dar foarte cinstiti, foarte faini, cum se zice la noi, sunt oameni deosebiti… Daca eu am gustat din branza lor, din laptele lor, care-i extraordinar, sincer, ei nu au avut ocazia… nu stiu daca au avut ocazia sa guste din polenurile pe care le producem  noi. Sau din tipurile de miere, dar la noi in special polenurile… Deci, daca ei toate polenurile… unul care sta in zona de munte, cu multe flori, si le vede, le simte aroma florilor, imediat ce gusta polenul simte in gura parfumul acela floral, din fiecare, pentru ca fiecare are aroma lui, gustul lui… Sunt polenuri care sunt dulci, dulci-amarui, sunt polenuri care… ai impresia ca-i o simfonie de flori in gura, pur si simplu…Sunt polenuri care… daca polenurile de primavara sunt dulci, vin apoi polenurile de vara, care sunt dulci-acrisoare, dupa care vin polenurile de vara tarzie, inceput de toamna, care sunt amare, dupa care revenim iarasi la dulce… E ceva fascinant sa simti gusturile! Mie cel mai mult imi place, legat de gusturi, cand ma duc la targuri si il intreb pe fiecare: „Cum iti place? Care-ti place mai mult?” Sunt curios sa fac, asa, o statistica a gusturilor, fiecare cum gusta. SI raman surprins ca sunt polenuri care mie imi plac cel mai mult, iar pentru persoana aceea nu sunt favorite, iar polenuri care mie nu-mi plac foarte mult lor li se par… „E extraordinar, e fantastic polenul acesta!” Si raman surprins de cat de diferit simtim gusturile unul fata de celalalt…

Caragea Cecilia: Da… sau fiecare simtim ca avem nevoie de altceva! Pentru ca si corpul nostru simte de ce are nevoie…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, aceasta-i o chestie foarte interesanta! Si stiti ce am mai remarcat legat de gusturi? Inclusiv starea ta emotionala sau psihica iti…

Caragea Cecilia: … determina gustul pe care il preferi!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact! Eu am ramas extrem de surprins – si eu sunt la fel! Tot studiez pe chestia asta – acum, nu sunt cercetator, dar mergem prin comparatie… si lasam deschisa portita aceasta a degustarii. Cel mai fain e cand, exact cum ati zis, ca interactiunea dintre noi si oamenii de la munte e foarte benefica… am avut un experiment, adica o intamplare care mie a inceput sa-mi aprinda niste beculete! La ultimul targ, in China, ne-am intalnit cu producatori de vin bio. Si erau foarte mari specialisti in degustari. Am zis: „Bine, tu iti stii vinurile toate numai dupa gust? Esti asa de specialist?” Face: „Da! Haide sa vezi la polenuri!” Si a inceput sa-mi spuna caracteristicile florale ale polenurilor. Si am ramas surprins! Si am zis… uite cum putem sa facem o combinatie, ca noi n-avem degustatori de polen profesionisti in Romania, uite cum ar fi o chestie supertare sa le imbunatatim perfomantele – de la vin sa treaca si la degustari de polen. Pentru ca ei au, totusi, un gust antrenat.

Caragea Cecilia: Da, asta este clar!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Sunt invatati sa guste, sunt invatati sa-ti exprime gustul, adica sa-ti spuna textura gustului… nu stiu cum sa ma exprim…

Caragea Cecilia: Da, si-au antrenat gustul, dupa cum ati spus. Si stiu sa faca diferente care pentru un om normal sunt aproape insesizabile! Intre vinuri… Dar exista si degustatori de apa – in functie de cum este apa, spun cat de buna este, de exemplu…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, este un lucru extraordinar… Noi am avut sansa sa-l avem aici, in Romania (nu mai stiu in ce an a fost), pe Etienne Bruneau, care e un prieten de-al nostru din Belgia… El ne-a facut o demonstratie  si o initiere in degustarea mierilor. Erau vreo 40 de tipuri de miere. Acum, sincer, eu am degustat patru tipuri de miere, dupa care toate mi s-au parut dulci! Salut! N-am mai simtit nimic! Etienne ne-a prezentat (si, va spun sincer, am ramas extrem de surprins!), exact ca degustatorii de vin, cand, dupa 20 de tipuri de miere, tu ii simti… stii din ce e, legat la ochi, n-ai nicio treaba, iti spune care-i miere falsa, care e miere OK… Am ramas extrem de surprins… Mi-ar face mare, mare placere sa avem si in segmentul polenurilor la fel. Bine, polenurile sunt mult mai interesante decat mierea – asta-i parerea mea… Nu-s eu producator, nu vreau sa-i…

Caragea Cecilia: Da! Si au gusturi foarte complexe!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Sunt foarte complexe. Si mai este inca un lucru foarte interesant: niciun an nu e ca celalalt. Ai surpriza ca intr-un an sa culegi un tip de polen, iar in alt an sa culegi alti tip de polen. In 2013, a inghetat foarte devreme… si ne-a prins papadia. Eram deja cu colectoarele activate. Si a inghetat – au fost minus doua, minus trei grade in fiecare dimineata. Deci erau inghetate bocna toate florile… si iarba… Dar vreau sa va spun ca papadia e o floare foarte adaptata la frig. Si am zis… sa vezi cat sunt de destepte si florile! Pentru ca ea se deschide numai cand e soare – cand a disparut soarele, s-a inchis. Chiar daca erau inghetate bocna (dadeai ca in niste crengi pe jos, atat erau de inghetate), ziua se desfaceau si erau singurele flori… Si albinele, undeva de pe la 12 grade, daca e si soare, ele sunt active… Ieseau si numai papadia era deschisa si activa – restul erau praf, toate… Si vreau sa va spun ca am strans cel mai pur polen de papadie pe care l-am strans vreodata! Si a fost o chestie care s-a intamplat pe fondul unui frig venit devreme… Si am ramas, asa, surprins – cat pot sa fie de adaptate florile acestea la conditiile acestea de mediu! Si vreau sa va spun ca am strans un polen de papadie extraordinar, pe care nu l-am mai strans de atunci niciodata. Oricat am incercat, orice figuri am facut cu albinele, nu… il amesteca…

Caragea Cecilia: Da, normal!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Si atunci am zis: uite cum floarea poate sa fie atat de inteligenta si de adaptata pentru supravietuire.

Caragea Cecilia: Dar si albinele! Pentru ca, pana la urma, natura este fantastica!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, e o legatura, cum sa zic eu, indispensabila vietii, atat a albinelor, cat si a florilor. Albinele au nevoie de flori ca sa se hraneasca, florile au nevoie de albine ca sa supravietuiasca, sa se inmulteasca. E o chestie foarte interesanta. Albina, dupa cum stiti, revenim la inceputuri… are doua tipuri de hrana: hrana solida, care e polenul, si hrana lichida, care e mierea. Exact ca la oameni (in multe lucruri se aseamana cu noi!): si felul unu, si felul doi! Stiti, felul unu e mierea, felul doi, consistent, e polenul… Intotdeauna, eu fac o paralela intre albina… sunt foarte multe lucruri care se aseamana intre noi si albine. Desi sunt multi care critica albina, o fac o fiinta fara memorie, fara creier si asa mai departe…

Caragea Cecilia: Cum sa critici albina? Sa spui ca e fara memorie?

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da, sunt oameni care fac lucrurile acestea, iar eu sunt foarte revoltat fata de ei. Ei o aseamana cu musca, care, daca o bagi intr-un borcan, iese afara, in timp ce albina se zbate mult pana iese afara… Da, dar albina n-a fost invatata sa fie in medii din acestea artificiale. A fost invatata sa fie in libertate si acolo apare diferenta! Albina, vedeti, ca individ n-are o memorie extraordinara, dar ca comunitate are o memorie incredibila! Si eu ma tot gandesc cum se poate perpetua din generatie in generatie memoria aceasta colectiva. Cand vezi cat sunt de mari constructori si construiesc la precizie celule masurate parca cu micrometrul… si sunt facute de sus pana jos… si cum calculeaza spatiile! Deci e ceva fantastic! Sau cum pot sa se orienteze pe distante asa de mari. Ca 5 kilometri la noi… nu ni se pare asa de mult, dar la o albinuta care e…

Caragea Cecilia: Vezi dimensiunile ei, care sunt…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact! Pe distanta asa mare… cat e de desteapta si ce simt de orientare are… Pui lazi una langa alta, sunt toate la fel. Eu am pus… am lazi care sunt de aceeasi culoare si sunt puse una langa alta (cateodata te limiteaza spatiul), iar ele stiu exact unde au fost, unde sa intre. Cand vezi organizarea familiilor de albine, ramai fascinat – cate fac…

Caragea Cecilia: Mai avem ulte de invatat de la albine!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Deci putem sa povestim despre albine… zile intregi! Cate fac, cate lucruri faine fac si cat sunt de harnice! Si vreau sa mai spun o chestie. Sa-mi spuneti daca stiti cand… stiti ca albina, 45 de zile cat traieste (teoretic, acum, plus-minus sunt…), deci 45 de zile albina lucreaza non-stop.

Caragea Cecilia: De cand se naste, aproape, pana moare.

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Deci de cand se naste pana cand moare, albina lucreaza non-stop. Nu doarme niciodata. Ziua culege, noaptea stocheaza sau participa la alte activitati din stup. Daca stiti cand… ele au o zi sau doua, maximum, in viata cand stau.

Caragea Cecilia: Nu stiu cand stau…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Se zice ca, in momentul cand… deci albina paraseste stupul in momentul de glorie, cand cetatea e cladita, magaziile sunt pline… Ea isi ia hrana pentru trei zile, isi pune butelcuta pe spate si pleaca… Deci atunci roieste… si atunci e ca o nunta, ca un festival al distractiei, in ziua in care roiesc! In ziua aceea, ele nu lucreaza. Atunci stau si chefuiesc. Singura zi din viata lor (cele care o prind…)!

Caragea Cecilia: Cand pleaca spre o casa noua…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Cand pleaca spre o casa noua… Acum, spiritul acesta de sacrificiu mie mi se pare foarte interesant. De multe ori, noua ne e greu sa facem trecerea de la o casa la alta. Deci sa-ti lasi o casa gata facuta si sa incepi de la zero… e nevoie de forta! Pe mine, asta ma fascineaza: ce putere de supravietuire au si de a incepe de la zero lucrul…

Caragea Cecilia: Avem, intr-adevar, de invatat de la ele multe… Si o sa ne fie din ce in ce mai bine pe masura ce invatam din ce in ce mai mult de la ele – sunt convinsa!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Eu sper ca lumea sa-si intoarca capul inapoi inspre natura. Avem… si progresul are partea lui de bine, dar si natura trebuie s-o respectam… Pentru ca, daca n-avem unde sa iesim, ce facem, stam printre blocuri, fara sa vedem nimic? Mai zic ceva si inchei: am fost in China, sapte zile am stat in China, in Shanghai, si vreau sa va spun ca e un oras plin de verdeata – foarte fain orasul, foarte modern. Are foarte multa floare, sunt foarte multe flori si vreau sa va spun ca am mers… mie mi-s dragi florile, pentru ca, automat, cand esti apicultor, toate florile le bagi in seama, toate florile le observi… Si vreau sa va spun ca erau, pe langa un rau, pereti, asa, de 2 metri de inalti plini de flori – erau ghivece foarte frumoase pline de flori, de diferite forme… Dar n-am vazut nicio albina! Niciun fluture! N-N-am vazut nici macar mustele traditionale si nici macar tantarii sacaitori… Nimic n-am vazut. Chiar am zis: mai, dar ce se intampla, e un oras numai cu oameni? N-am vazut nici macar soareci, nici macar caini n-am vazut…

Caragea Cecilia: Da, bine, chinezii cu cainii…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Sincer, pe mine m-a interesat aspectul acesta al albinelor, aici m-am focusat. Si n-am vazut nicio albina pe florile acelea multe, cate erau acolo – erau mii de flori… Si am zis: albinele noastre unde sa vina aici la cules… Deci n-am vazut… asta mi-a pus un mare semn de intrebare…

Caragea Cecilia: Ati intrebat pe cineva ceva referitor la acest aspect? Pentru ca in China stiam ca exista zone in care albinele chiar au disparut, pentru ca au zone foarte poluate… Si sunt tot felul de discutii…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Undeva la 50 de kilometri, a fost un coleg de-al nostru, acolo erau apicultori, dar in oras n-am vazut nicio albina. Nu stiu daca nu cumva au ceva programe de deratizare puternice si… cad toti la datorie, acolo, de toate categoriile…

Caragea Cecilia: S-ar putea… Nu pot sa traiasca, nu pot sa supravietuiasca… Dar stiam ca in Europa exista programe speciale de a incuraja orasele sa fie prietenoase cu albinele!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Acum, sincer, eu, daca as sta la oras, nu m-as putea rabda sa nu tin albine. Pentru ca, daca vezi alei intregi cu tei… sunt salcami… este flora! Este flora foarte multa si e pacat sa nu… Sunt orase care sunt curate. Acum, facand paralela iar cu China, eu am ramas surprins ca in Shanghai, unde sunt 26 de milioane de locuitori, sunt foarte multi, toate mopedele erau electrice. Si am ramas un pic surprins, asa, am zis: sunt mai avansati ca noi la categoria aceasta de transport… Uite cum ei isi protejeaza, cumva, mediul…

Caragea Cecilia: Au invatat acum, destul de tarziu, dar iau masuri puternice si rapide!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Daca si la noi s-ar introduce… am vazut aici, in Cluj, apar foarte multe autobuze electrice – e un lucru superfain! Daca dispar si masinile… adica nu dispar, se injumatatesc masinile care sunt pe benzina sau alti combustibili si trec pe energie electrica, o sa avem orase curate, in care sa putem face apicultura fara probleme!

Caragea Cecilia: Da! Si o sa putem trai fericiti si noi, si albinele, cu totii impreuna!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Si, cu cat facem noi mai multe emisiuni din acestea in care aducem in valoare si facem cunostinta cu albina, o sa-ti dai seama ca nu e asa periculoasa albina… Sunt foarte multi oameni carora le e frica de albine fara sa fi avut vreodata vreun contact cu ele…

Caragea Cecilia: Da, pentru ca ti-e frica de necunoscut!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Da. Si, atunci, o sa avem albine in fata blocului si o sa treci pe langa ele fara sa-ti faca absolut nimic.

Caragea Cecilia: Corect!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Eu am avut albine chiar langa… in curte, pur si simplu in curte. Si nu ne-au intepat niciodata. Si toata lumea zicea: „Vai, aveti albine!” Si stateau la distanta… „Haideti incoace si puneti mana pe ele!” Va mai spun o chestie… un lucru foarte fain. A venit la noi un doctorand care isi facea lucrarea si a zis: „Am nevoie de polenuri pe sorturi, fac analize, studiez polenurile si mi-ar face placere sa studiez si polenurile tale.” „De ce nu? Daca-mi dai si mie analizele, sa vad ce contine polenul, de ce nu?” „Hai ca va dau!” Si zic: „Daca tot studiezi polenul, ai pus mana vreodata pe o albinuta?” „Nu, ca mi-e frica de ele!” Zic: „Hai incoace sa-ti arat ceva!” Am un sistem de adapatori – sunt niste boltari din beton cu gauri rotunde. Foarte faini! Pentru a nu bea apa de oriunde, eu le-am antrenat pe albine sa vina sa bea apa de acolo. Si acolo stiu ca e apa curata tot timpul, ca toata ziua le pun apa proaspata, iar albinele vin, foarte… antrenate sa bea apa de acolo. Si am luat-o de mana si am zis: „Ia pune mana pe o albinuta!” Initial, n-a stiut ce fac. Si i-am pus mana sa vada, sa mangaie o albinuta pe spate, sa vada ca nu-i face nimic. Albinele stateau asa, roata, foarte fain si beau apa. A albit, pur si simplu, s-a speriat… dupa aceea mi-a spus: „M-am speriat foarte tare! N-am stiu ce faci!” Si a pus, in sfarsit, mana pe o albina si nu i-a facut nimic. Deci albinele nu sunt dusmanele noastre…

Caragea Cecilia: Se si spune ca albinele te simt… simt ce om esti!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Te simt! Sa vedeti ce inseamna sa-ti bagi mana intr-un roi, de exemplu. Albinele, cand merg, cand sunt in faza aceea de betie si de distractie, n-au treaba cu lumea exterioara, isi traiesc momentul… Sunt foarte cuminti atunci. Plus ca au gusa incarcata cu miere, pentru ca lor le trebuie miere pana isi gasesc urmatorul camin – isi iau mancare pentru trei zile, care, in principiu, le ajunge. Si sunt foarte cuminti. Poti sa-ti bagi mana in roi, in roiul acela care e format pe creanga sau unde e (daca e jos, bineinteles), fara sa te intepe niciuna! Ai o senzatie incredibil de faina. Cand simti mii de albine care te furnica, asa, pe maini, ai o senzatie… nu stiu, nu pot s-o compar cu altceva… Sunt multe lucruri pe care e bine ca lumea sa le stie si sa le invete de la albine. Se zice ca cea mai veche societate (sau mod de conducere) este cea a albinelor – e o societate care nu s-a modificat, nu si-a modificat structura de la inceputuri… Vedeti, oamenii, oricat de bine le e intr-un tip de societate…

Caragea Cecilia: … intr-un tip de organizare…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Exact! Tot mai… cautam…

Caragea Cecilia: Mai cauta, mai cauta! Albinele, pentru ele, se pare ca l-au gasit!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Au gasit formula perfecta si o continua de atata vreme. Noi suntem inca la…

Caragea Cecilia: Suntem inca in cautari! Totul este sa evoluam si sa mergem si in din ce in ce mai bine…

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Doamne-ajuta sa fie lucrul acesta cat mai pozitiv pentru noi… Ca nu stim ce ne rezerva viitorul! Sper sa fie un viitor bun!

Caragea Cecilia: Si eu sper la fel! Multumim tare mult!

Ioan Aurelian Cozma, apicultor: Mi-a facut mare placere sa va am alaturi!

Caragea Cecilia: Multumim!