Protejarea albinelor si a mediului
Invitat: domnul Walter Haefeker, presedintele Asociatiei Europene a Apicultorilor Profesionisti si membru in board-ul de conducere al Asociatiei Germane a Apicultorilor Profesionisti
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumiri speciale companiei Apidava pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: La Sarbatoarea Mierii de la Blaj, din inima Transilvaniei, am avut placerea sa-l intalnim pe domnul Walter Haefeker, presedintele Asociatiei Europene a Apicultorilor Profesionisti si, in acelasi timp, membru in board-ul de conducere al Asociatiei Germane a Apicultorilor Profesionisti. Cu domnia sa am avut o serie de discutii extrem de interesante. Va invitam, astazi, sa urmariti dialogul pe care l-am avut cu domnia sa despre digitalizarea agriculturii si impactul acesteia asupra apiculturii.

Walter Haefeker, presedintele Asociatiei Europene a Apicultorilor Profesionisti: Ma numesc Walter Haefeker, sunt presedintele Asociatiei Europene a Apicultorilor Profesionisti si sunt in board-ul Asociatiei Germane a Apicultorilor Profesionisti. Ambele organizatii sunt alcatuite din voluntari, deci ne oferim voluntar din timpul nostru pentru a imbunatati situatia apicultorilor si a albinelor din intreaga Europa.
Eu traiesc in Bavaria, ma ocup de apicultura organica, am o stupina acolo. Bavaria se afla la nord de Alpi, e o parte a Germaniei, iar acolo avem o situatie foarte interesanta. In Bavaria a avut loc un referendum la care oamenii au votat pentru propunerea de a salva albinele si de a salva biodiversitatea. In urma cu putin timp, referendumul a fost validat si s-a vazut ca a fost cel mai de succes referendum din istoria Bavariei! Deci oamenilor le pasa mult de albine, le pasa de biodiversitate si de mediul inconjurator si vor ca politica sa se schimbe. Ei vor sa se asigure ca acum exista o prioritizare mai accentuata in ceea ce priveste albinele si biodiversitatea fata de ceea ce au facut politicienii in trecut. Rezultatul este ca guvernul bavarez incearca sa raspunda acestui semnal puternic al publicului larg, asta inseamna ca incearca sa faca schimbari in politicile referitoare la agricultura. Daca vrei sa salvezi albinele, desigur, trebuie sa schimbi politicile care privesc marile suprafete de pamant. Sigur, oamenii pot face unele lucruri in gradina lor proprie, poti face lucruri in anumite rezervatii naturale, dar pe suprafete mari de pamant omul influenteaza natura prin intermediul agriculturii.
Este, de asemenea, un semnal important pentru Europa, pentru ca acum s-a intamplat sa fie in Bavaria, dar alte landuri din Germania vor acum sa faca si ele un referendum, la fel, in alte zone ale Europei se doreste organizarea de referendum-uri in acest sens, pentru ca publicul nu este satisfacut de modul in care politica agricola tine balanta intre producerea hranei si a energiei si protejarea biodiversitatii. Acest semnal din partea populatiei vine intr-un moment foarte interesant, pentru ca exact acum, la Bruxelles, se fac ultimele ajustari la Reforma CAP, adica Politica Comuna in Agricultura. Iar CAP reprezinta cea mai mare parte a bugetului european. Cei mai multi bani pe care ii cheltuie Uniunea Europeana ii cheltuie pe agricultura. Iar noi stim, lucrand in Bruxelles (toata lumea stie acolo), ca aceasta comisie este foarte atenta la a avea sprijin public pentru a cheltui atat de multi bani pe agricultura, caci e important ca daca publicul considera ca nu e ceva atat de bun pentru societate, nu e ceva atat de bun pentru mediu… Deci votantii din Bavaria, Germania, au trimis un semnal atat de puternic ca vor o schimbare, incat, daca nu faci schimbari substantiale, oamenii se vor revolta din nou pentru faptul ca se cheltuie atat de multi bani pe o agricultura care merge intr-o directie gresita. Desi pare o chestiune regionala, in Bavaria, ea are o semnificatie mult mai larga. Acest semnal vine la momentul potrivit si din alt punct de vedere, pentru ca agricultura trece acum prin schimbari semnificative, din diferite motive. Trece prin schimbari semnificative datorita digitalizarii – se vorbeste astazi de o agricultura digitala.
Agricultura digitala poate fi doar pentru „cei mari”, poate fi accesibila doar corporatiilor mari, dar nu trebuie sa fie neaparat asa. Exista inca multa tehnologie noua care este acum doar la nivel universitar.
O alta zona a activitatii noastre, care a facut parte si din programul conferintei, a fost chestiunea inregistrarii stupilor si monitorizarii stupilor. Exista doua motive pentru care autoritatile vor sa inregistreze stupii. Unul este de natura veterinara – daca apare un focar de boala, ei trebuie sa-i poata contacta pe apicultori si sa actioneze. Celelalt motiv se refera la fondurile Uniunii Europene pentru sectorul apicol. Nu vin bani multi din UE, dar, indiferent cati bani vin, UE vrea sa fie distribuiti in mod corect intre statele membre. Si s-a decis ca e mai corect ca aceasta sa se faca in functie de numarul de stupi. Deci fiecare tara trebuie sa raporteze la UE numarul de stupi, pentru ca banii sa poata fi alocati. Iar pentru a face asta stupii trebuie inregistrati. Cand vorbesti cu veterinarii despre experienta lor cu inregistrarea obligatorie a stupilor si ii intrebi: „Ultima data cand a aparut o boala, cat de mult v-au ajutat informatiile despre apicultori pe care le aveati?”, oriunde mergi, primesti acelasi raspuns: „Am crezut ca avem inregistrati toti stupii, dar, cand a fost vreun eveniment, am constatat ca 30% dintre stupi nu erau in sistem.” Cauza este aceea ca exista motive puternice care ii fac pe oameni sa nu isi inregistreze stupii. Daca informatiile merg la autoritatile care se ocupa de taxe, scheme de asigurari sau ceva de genul acesta… nu vom putea avea date exacte. Poate doar daca am avea un sistem draconic de inregistrare, dar, in cazul acesta, stuparii, mai ales cei din zona de hobby, ar renunta, ar spune ca e prea multa bataie de cap…
In plus, dupa cum puteti vedea, exista digitalizare nu doar in agricultura, ci si in apicultura. Peste tot in lume, apicultorilor li se ofera sisteme de tracking (de monitorizare) al stupilor, sisteme de management al stupilor. De pilda, mici aplicatii pentru smart phone – daca esti un apicultor amator cu 3 stupi, poti monitoriza tot ce faci… tratamentele pentru Varroa, recolta de miere, lucruri din acestea… Dar mai ales daca ai o activitate cu multi stupi poti actiona eficient daca ai un asemenea sistem. Deci apicultorii aduna din ce in ce mai multe informatii despre stupii lor. Tot timpul, nu doar o data pe an. Iar aceste informatii sunt, de fapt, mult mai bune decat cele pe care le au autoritatile, pentru ca un apicultor care vrea sa stie despre stupii lui nu se va minti singur… Daca introduci date false in sistem, atunci sistemul n-o sa te ajute deloc. Deci un alt aspect la care lucram este sa cream conditii pentru ca apicultorii sa vrea sa foloseasca aceste sisteme pentru ei insisi si, cumva, sa facem ca aceste informatii sa devina utile si pentru autoritati fara a distruge structura de stimulente a apicultorilor…
Iar un mod de a crea conditiile propice pentru aceasta este standardizarea informatiilor referitoare la albine, astfel incat, chiar daca oamenii folosesc sisteme diferite, daca vor sa impartaseasca informatii sau sa faca schimb de informatii, sa aiba un format standardizat. Si avem acum la Apimondia, Organizatia Mondiala a Apiculturii, un grup de lucru pentru standardizarea informatiilor legate de albine. Este un grup pe care eu l-am initiat. Avem un efort de standardizare numit BeeXML, despre formatul de date pentru aceasta. La nivel european avem parteneriatul european al albinelor, impreuna cu Autoritatea Europeana a Sigurantei Alimentelor, si mergem inainte cu asta. Lucram pe un scenariu in care apicultorii isi pot monitoriza stupii si in care vedem cum informatiile adunate pentru autoritati (despre miscarile generale de stupi, despre sanatatea albinelor – exista regiuni in care oamenii raporteaza pierderi masive de colonii…), toate acestea pot fi stocate, criptate, cum pot fi protejate informatiile, astfel incat ambele parti sa beneficieze de acest proces.
Universitatile fac cercetari sustinute din bani publici. Sunt sanse ca, daca facem pasii corecti, daca ne jucam cartile bine, aceste tehnologii sa fie open source, sa provina de la firme mari si de la firme mici, de la companii inovatoare. Ceea ce facem noi este sa ne asiguram ca acest lucru se intampla cat mai rapid posibil, pentru a produce pagube cat mai mici naturii, dar, de asemenea, aceste schimbari din agricultura sa nu se intample intr-un mod care sa creeze dependenta fermierilor nostri fata de doar cateva corporatii mari si sa se intample intr-un mod in care companii inovatoare mai mici sa poata lucra impreuna cu fermierii pentru a furniza noi solutii.
Digitalizarea este un capitol extins. Avem digitalizare si in apicultura, cu instrumente digitale care trimit date din stupi, cu software de management al stupilor… Exista apoi sisteme de management al fermelor, modul in care planifici sa-ti utilizezi pamantul… Dar o parte a digitalizarii inseamna, de fapt, protectia plantelor. Si un mare conflict intre agricultura industriala si apicultura este pe subiectul „protejarii” plantelor, utilizarii pesticidelor, caci vechiul mod de a utiliza pesticidele, care e utilizat si astazi, nu este foarte inteligent. De fapt, e cam asa: stii ca ai o problema undeva in camp, dar nu stii exact unde este, asa ca stropesti intregul camp, iar, cu ajutorul vantului, stropesti de fapt si in alte zone… Deci este cu adevarat un mod primitiv de a actiona. Cu ajutorul digitalizarii, putem folosi sisteme cu camere de luat vederi, putem utiliza inteligenta artificiala care sa interpreteze imaginile, iar cu ajutorul recunoasterii prin intermediul imaginii putem localiza problema si putem lua masuri local. Poate fi o microaplicare de pesticide sau se poate interveni doar mecanic, pe o suprafata de teren foarte limitata, avand astfel mult mai putine efecte secundare. De fapt, mergem inapoi de unde am pornit. Inainte de orice masinarii agricole, oamenii lucrau in camp. Si ce aveau? Aveau doua camere (ochii), o retea neuronala (creierul) si un actor (mana), poate si o unealta de mana. Deci: cu oameni care lucreaza in camp putem avea solutii, cu oamenii care lucreaza in camp nu conteaza ca e un camp mare sau mic… Doar cand am hotarat sa mergem spre agricultura mecanizata am decis sa schimbam modul in care cultivam recoltele, pentru a ne asigura ca e bun pentru masini, ca masinile il pot controla. Dar masinile pot controla doar o monocultura, iar masinile scumpe trebuie sa lucreze pe campuri mari, foarte rapid. Deci stropim cu chimicale pentru a face culturile foarte omogene, stropim cu chimicale chiar si inainte de recoltare, pentru ca totul sa se coaca in acelasi timp… Dar facem toate aceste lucruri doar pentru ca masinile sunt mari si puternice si rapide. Totusi, ele sunt extrem de proaste. Prin urmare, digitalizarea ne da sansa de a face masini mai inteligente, iar cu aceste masini inteligente noi nu mai trebuie sa adaptam culturile la masini, ci masinile sunt suficient de inteligente pentru a se adapta ele culturilor. Iar aceasta tranzitie va face sa fie mult mai usor sa lucram intr-un mod prietenos fata de albine, sa protejam mult mai usor biodiversitatea… Oamenii vor o schimbare, iar aceasta schimbare este intr-adevar astazi posibila. Deci momentul este foarte bun. Poate ca, daca intrebam, oamenii vor mai putine chimicale, mai putina agricultura intensiva, dar cu 20 de ani in urma oamenii ar fi spus ca singura alternativa este agricultura organica. Dar agricultura organica face si ea o serie de lucruri in mod mecanizat sau cu alte metode, in timp ce, cu agricultura digitala, agricultura organica va deveni mult mai usoara, va fi mult mai usor sa lucrezi fara pesticide. In Germania, in acest an se organizeaza deja pentru a doua oara o expozitie de tehnologie agricola pentru agricultura organica! Prima a fost deja un mare succes. Deci vedem multe schimbari in agricultura, de care speram sa beneficieze si albinele noastre. Acesta este unul din motivele pentru care ne implicam si incercam sa facilitam aceste schimbari.