Cecilia Caragea: Suntem la Băile Sărate din Ocna Mureș și avem ocazia să stăm de vorbă cu domnul Corneliu Engi, directorul Băilor Sărate Ocna Mureș, și cu domnul profesor Pantilimon Popovici, profesorul meu de istorie și geografie din școala generală, care ne va povesti și despre istoria Băilor Sărate de la Ocna Mureș. Înainte de toate, aș vrea, domnule director Corneliu Engi, să vă întreb cum merg Băile?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Sărut mâna! Vă mulțumesc că ne-ați trecut pragul! Merg surprinzător de bine, deja avem un an și două luni de funcționare și baza funcționează peste așteptări. A fost proiectată inițial pentru o capacitate de aproximativ 400-500 de turiști pe zi și reușim să ajungem la 1.000 de turiști pe zi, încă de la deschidere. Și acest număr se menține și acum.

Cecilia Caragea: Și biletul de intrare?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Cel mai scump bilet este 70 de lei, iar la 70 de lei sunt incluse și sauna, și hidromasajul, și haloterapie avem… În alte părți, aceste servicii se plătesc.

Cecilia Caragea: 70 de lei și beneficiezi o zi întreagă de toate serviciile care sunt în acest complex.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: 70 de lei este tariful maxim. În timpul săptămânii, este 60 de lei o zi întreagă. Avem și posibilitatea de bilete pentru 4 ore, care sunt 45 de lei. Pe urmă, seara, avem program redus, de 3 ore, unde tarifele variază între 30-35 de lei.

Cecilia Caragea: Comparativ cu alte băi sărate din Ardeal, cum vă poziționați în privința prețurilor?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Păi eu zic că suntem sub…

Cecilia Caragea: Prețul considerați că este sub prețul altor băi sărate din alte localități?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Da!

Cecilia Caragea: Și lucrați și cu Casa de Asigurări de Sănătate?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Avem din cursul lunii mai contract pentru afecțiuni clinice, iar de la 1 august o să avem un contract și pentru recuperare medicală.

Cecilia Caragea: Foarte interesant! Presupun, totuși, că aveți turiști și care vin pentru prevenție, pentru medicină preventivă.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Da, avem, acolo suntem puțin sub așteptări, dar sperăm, totuși, ca în câteva luni să creștem numărul.

Cecilia Caragea: Așadar, aici vin mai degrabă persoane care se confruntă deja cu anumite afecțiuni…

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: De-aia este bază de tratament, vin persoane care probabil nu știu că au anumite afecțiuni și în urma consultului medical se descoperă că au anumite afecțiuni. Putem elibera bilete de trimitere, putem elibera concedii medicale, cu medicul care este angajat la baza de tratament.

Cecilia Caragea: Deci dumneavoastră aici, la baza de tratament, aveți angajat un medic. Turiștii care vin se supun, înainte de toate, unui consult medical.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Obligatoriu! La partea medicală, prima dată este consultul medical, pentru că sunt și contraindicații.

Cecilia Caragea: De exemplu?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Sunt afecțiuni cardiace…

Cecilia Caragea: Și pentru partea de agrement?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Pe partea de agrement, avem bazinele cu apă dulce și cu apă sărată, avem jacuzzi, avem un loc de joacă pentru copii montat.

Cecilia Caragea: Nu e nevoie de niciun consult medical, vin turiștii pur și simplu, iau biletul și beneficiază de toate aceste servicii.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Pe lângă baza de tratament, avem și masaje de relaxare, acelea se plătesc, nu intră în tariful de acces.

Cecilia Caragea: Și presupun că aveți turiști care vin o singură zi și turiști care vin și stau mai multe zile. Câte zile, în medie, stau turiștii care vin să-și facă un tratament?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: De exemplu, aici diferă, media e undeva la 7 zile pentru partea medicală cu tratamentul, iar la agrement, majoritatea, după ce vin o dată, revin și a doua și a treia și a patra oară.

Cecilia Caragea: Și în privința cazărilor din zonă?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Am trecut de 100 de locuri de cazare pe raza administrativ-teritorială a orașului, așa că putem face demersurile pentru a fi clasificați ca oraș balnear. Aceasta este una dintre condiții.

Cecilia Caragea: Și presupun că urmează și altele…

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Este în perspectivă construirea unui hotel, tot așa, autoritatea publică din Ocna Mureș cu autoritatea publică județeană. Pe urmă, se va construi și un Aqua Park în imediata vecinătate a bazei de tratament, pentru clienții puțin mai pretențioși. Încercăm să facem ceva la standarde și mai înalte decât această bază.

Cecilia Caragea: Și am înțeles că aveți și o condică de sugestii și reclamații, unde turiștii vin cu diferite propuneri.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Avem, dar din fericire, raportat la numărul de turiști, sunt puține reclamații. Aceste sugestii, reclamații bineînțeles că le citim, le diseminăm și, în măsura în care sunt fondate și reușim, încercăm să remediem deficiențele constatate, dacă sunt, într-adevăr, deficiențe.

Cecilia Caragea: Și turiștii care vin aici de unde sunt?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Sunt și din județul Alba foarte mulți, și din județele învecinate, din Cluj, Sibiu, Hunedoara, Mureș.

Cecilia Caragea: Preferă să vină la Ocna Mureș decât să meargă la alte băi sărate din Transilvania?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Băi sărate în Transilvania chiar la nivelul nostru nu cred că sunt. La noi, toate bazinele sunt încălzite, au în jur de 30 de grade.

Cecilia Caragea: Adică… considerați că vin mai degrabă la Ocna Mureș pentru că este o bază de tratament nouă, frumoasă?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Este o bază nouă, dar brandul Băilor Sărate Ocna Mureș este vechi, este de zeci de ani, poate că domnul profesor știe mai exact, eu nu sunt foarte documentat.

Cecilia Caragea: Este un brand puternic, care atrage…

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Este un brand, da. Cu toate că 15 ani n-au funcționat, totuși n-a murit acest brand.

Cecilia Caragea: Da, brandurile adevărate nu mor foarte ușor!

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Rămân!

Cecilia Caragea: Domnule profesor, vorbeam despre istoria Băilor Sărate de la Ocna Mureș. De când datează aceste băi?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Domnul Corneliu Engi a precizat foarte bine, brandul acesta a renăscut. Istoria Băilor Sărate din Ocna Mureș începe undeva în jurul anului 1870, din presa maghiară, din ceea ce am consultat. Băile au aparținut salinei. Salina era o instituție economică complet separată de combinatul de produse sodice, Fabrica de sodiu Solvay. Fabrica de sodiu Solvay a trăit „pe spinarea” salinei. Amplasarea acestei fabrici aici s-a făcut tocmai pentru că materia primă era sarea, iar sarea era exploatată de salină. De la 1792 s-au deschis salina și exploatările salinifere în subteran. Dar nu vorbim despre istoria salinei, pentru că atunci ar trebui să ne ducem în antichitate, la vechea denumire de Ad Salinis. Istoria băilor, așa cum am spus, are peste 150 de ani. Băile Ocna Mureș s-au impus de la început… Uioara, haideți să folosim și termenul acesta, că e mai cunoscut în mentalul colectiv al localnicilor.

Cecilia Caragea: Da, în mentalul colectiv al localnicilor, pentru că, pentru oamenii din alte zone… ei știu Ocna Mureș și Uioara de Sus.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Uioara de Sus e o localitate care aparține de… este componentă a orașului. Și încă de pe la 1930, dacă nu mă înșel, și Uioara de Sus, și Uioara de Jos (Ciunga) au intrat în componența localității Uioara, Ocna Mureș din 1925, de la acea împărțire administrativă nouă teritorială, pentru că în limba maghiară se numea Maros Akna, deci Ocna Mureș. Dar eu zic că Uioara sună mai frumos un pic. Și Băile Uioara, Băile Sărate Ocna Mureș…

Cecilia Caragea: Numele Uioara de unde vine?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: De la Újvár, din limba maghiară. Új înseamnă „nou” și vár înseamnă „cetate”. Cetatea Nouă, pentru a face oarecum distincție de castrul de la Războieni, care era mult mai vechi, din antichitate. Și cetatea aceasta Újvár n-a fost departe de Băile Ocna Mureș, la Uioara de Sus, pe o terasă, considerată a patra terasă a Mureșului, la o înălțime mai mare decât locul unde se află orașul, pentru că noi ne aflăm aici la aproximativ 250 de metri, 250-260 de metri, înălțimea cea mai mare… Altitudinea orașului cea mai mică este lângă podul vechi. Acolo sunt 250 de metri.

Cecilia Caragea: Deci aceeași localitate, cunoscută sub numele de Uioara, și mai apoi Ocna Mureș.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Ocna Mureș, a cărei istorie începe, mă întorc din nou, la 1792, pentru că între vechea așezare Ad Salinis și noua așezare modernă, să spun, de la sfârșitul secolului XVIII a existat un hiatus, în sensul că, zona aceasta fiind inundabilă, s-a încheiat după retragerea romană… exploatarea sării în mod sistematic nu a mai continuat, a fost doar episodică. Salina a trecut în proprietatea privată a unor nobili. În fine, ca să revenim la băi, 150 de ani… și voiam să spun că băile, și atunci, la început, au fost cele mai renumite băi din vechiul Imperiu Austro-Ungar. Trebuie să recunoaștem acest lucru: că Ocna Mureș, Uioara era, la fel ca Transilvania, componentă a Imperiului Habsburgic și apoi a Imperiului Austro-Ungar. Erau cele mai renumite și singurele băi cu apă sărată, așa cum a precizat și domnul Corneliu Engi, din Transilvania. Calitatea apei, excepțională pentru vremurile acelea, 265-270 de grame de sare într-un litru de apă, era comparabilă cu celebrele băi din Austria și din Germania.

Cecilia Caragea: Presupun că veneau turiști din diferite zone ale imperiului. Știm despre rezultatele tratamentelor cu băi sărate de aici?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da, în presa timpului se fac referiri la calitățile terapeutice deosebite. Spre exemplu, din Târgu Mureș un redactor de ziar care venea frecvent la băi povestește faptul că a venit în cărucior la băi, cu trenul până la Războieni și de-acolo cu trăsura, cu birja… birjarii, cociș, în limba maghiară, erau un fel de taximetriști, să spunem, ai timpurilor de atunci. După 3 săptămâni, 4 săptămâni de tratament, el relatează faptul că s-a însănătoșit și s-a întors pe picioare. Și chiar compară cu Băile de la Ocna Sibiului și prefera Băile de la Uioara, de la Ocna Mureș și laudă în ziarul lui privat aceste băi. Dar astfel de informații sunt și din perioada interbelică, unde oamenii cu mușchii atrofiați, citez așa, aproximativ, și care s-au întors sănătoși acasă. Efectul apei sărate de la Ocna Mureș este miraculos. Pot să spun, din ceea ce am citit, este absolut miraculos.

Cecilia Caragea: Și înțeleg că în perioada interbelică, tot așa, veneau mulți turiști până la gara Războieni și apoi cu trăsura, cu birja…

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Cu trenul, cu trenul, pentru că erau trenuri care erau foarte bine conectate la trenurile care veneau de la București sau dinspre Uioara, pe artera principală de cale ferată. Erau legături de dimineața, care aduceau turiștii spre băi, erau legăturile de seară, care duceau turiștii în gara Războieni și de-acolo se întorceau acasă sau cei care veneau pentru o perioadă mai lungă. Unul dintre turiștii sau dintre cei care au preferat băile a fost un mare om de cultură, Perpessicius, marele eminescolog, care venea la băi la Ocna Mureș la sugestia unui bun prieten din Târgu Mureș. El fusese și profesor, la începuturi, la Liceul Militar din Târgu Mureș și venea aici în fiecare vară. Ba, mai mult, s-a exprimat și într-o poezie, La baia de sare, în primul lui volum de poezii, n-am găsit acest volum, și are cuvinte de laudă despre această stațiune. A fost o stațiune pentru clasa de mijloc, pentru clasa, să zic, cu bani, pentru oamenii cu bani. Și, în afara timpului petrecut în stațiune, erau și locuri de relaxare, parcul foarte frumos, parcul de la vechile băi. Trebuie să spunem că această locație e superbă, cei care au fost la deschiderea de anul trecut, din 13 mai, cei care au venit din afară, invitați, au admirat și arhitectura. Este deosebită, cum sunt puține, cred, în țară și se văd doar în statele mai avansate din Occident în ceea ce privește această industrie balneară, să spunem. Dar în perioada interbelică toate ziarele, începând de la cele locale, de la Alba, Turda, Cluj, dar și cele centrale, Universul, de exemplu, care era un ziar foarte puternic pe piață, în mass-media din perioada interbelică, Cuvântul, Curentul… au pentru sezonul estival cronici ale băilor de la Uioara, ba sunt trecuți și cu numele cei care au venit, cu numele și cu localitatea de unde au venit. Și găsim acolo printre turiști veniți din fosta Iugoslavie, din Cehoslovacia, foarte mulți din Ungaria. Au rămas așa, în mentalul colectiv, Băile de la Uioara, celebrele Băi de la Uioara. A fost și avantaj și este și avantajul faptului că, geografic, stațiunea se află undeva aproape în inima Ardealului și aceste posibilități mai noi,și cu autostrada de la Sebeș la Cluj, de la Târgu Mureș la Turda, cu nodul de la Turda, cu cel de la Inoc, satul apropiat, și calea ferată care se va moderniza, se lucrează acum și la calea ferată… Cu siguranță, deci, vor aduce acei turiști care, știu eu, nu au mijloace auto proprii. Acum, cei mai mulți se deplasează cu mijloace auto proprii.

Cecilia Caragea: Dar spuneați că în perioada interbelică veneau turiști și din Ungaria, și din fosta Iugoslavie, Cehoslovacia și așa mai departe…

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Și cei mai mulți veneau, cum a spus și domnul Corneliu Engi, din zona Clujului, din zona Târgu Mureș, Hunedoara, chiar spre Arad, Timișoara și, sigur, de peste Carpați, e prezent și Bucureștiul, și Iașiul, și Cernăuțiul, și Chișinăul… de perioada României Mari vorbim…

Cecilia Caragea: Dar astăzi aveți turiști din alte țări?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Da, adineaori am trecut pe lângă două persoane care vorbeau limba germană, în mod frecvent limba engleză vorbesc în interiorul bazei… Vin!

Cecilia Caragea: Așadar, au început să vină turiști și din alte țări, acum, după relansarea Băilor.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Bineînțeles, sunt mediatizate, existând atâtea posibilități: Facebook, Instagram, TikTok… Și-atunci află lumea de noi, aflând și de apa sărată și de efectele benefice, vin și ne caută.

Cecilia Caragea: Și poate că își amintesc de la bunicii și străbunicii lor care au fost și ei aici…

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da, citeam într-un tratat de balneologie, de istorie a balneologiei, faptul că istoricul unei stațiuni contează foarte mult, trecutul și brandul. Pentru că, mai ales la unii care au afecțiuni și se vindecă, se transmite din gură în gură imaginea băilor. „Am fost la băi la Ocna Mureș și m-am făcut sănătos.” E suficient, nu-ți trebuie alt mijloc de promovare, că vor veni… Asta s-a practicat dintotdeauna. Și trebuie să mai amintim și rolul medicilor de-a lungul timpului, balneologii care au lucrat la Băile Sărate din Ocna Mureș, au însemnat enorm. Eu aș da două nume așa, pentru istoria băilor: doctorul Bikfalvi Karoly, care a pus bazele balneologiei la Ocna Mureș, care era foarte implicat în congrese de balneologie, cu studii, și a făcut și prima descriere a băilor, foarte interesantă. Și, în perioada interbelică, doctorul Milea, care un timp a fost și primar al orașului, care s-a implicat. Băile mai aveau… exista și un spital de asistență socială la Ocna Mureș în perioada interbelică, unde veneau cei cu reduceri prin Casa de Asigurări Sociale. Era un spital și era condus de acest medic, doctor Milea. A contat și această specializare foarte mult. Și după al Doilea Război Mondial, în perioada să-i zicem comunistă, băile au avut o amploare, dar mai mult pe plan local. Eu îmi amintesc, în zilele de vineri, de piață, la Ocna Mureș vinerea este piață, și veneau autocare, autobuze din zonă, mai ales, dar se înregistrau mii de turiști, să le spunem așa, în perioada aceasta.

Cecilia Caragea: Deci veneau oamenii și la piață, și să facă și o baie. Așadar, băile au funcționat și în perioada comunistă. Până când?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: În 1978 a fost o prăbușire. Se amenajase în salină, la fel ca la Praid, o încăpere în care se făceau tratamente pentru astm, în special. Și într-o noapte s-a produs o ruptură între galerii și apa s-a infiltrat în sala respectivă. De fapt, de-atunci s-a și oprit exploatarea sării în subteran. Însă, amintesc și acest fapt, că Băile, cum se află acum, se află pe fosta albie a Mureșului, că Mureșul inunda mai des salina, deoarece masivul de sare este aproape de suprafață, la 2-3-5 metri deja sub copertina asta de prundiș, de aluviuni, se află muntele de sare, masivul de sare, un stâlp imens, să zicem așa, cu un diametru pe nord-sud de 900-1000 de metri si pe est-vest de 600 de metri, care se duce în profunzime până la aproape 2.000 de metri. Și Mureșul, pentru că producea inundații și infiltrații, s-a făcut o lucrare faraonică, aș spune, de deviere a cursului Mureșului…

Cecilia Caragea: În ce an?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: În 1856 au început aceste lucrări și au durat vreo 8 ani, până în 1864. Cursul actual al Mureșului este de fapt un canal artificial pe care Mureșul a fost deviat pe o lungime de aproape 2 kilometri, lărgit, adâncit… Am găsit și primele anunțuri de angajare de muncitori la această imensă schimbare a cursului Mureșului.

Cecilia Caragea: Ca să nu mai inunde salina.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Ca să nu mai inunde salina, pentru că băile nu funcționau încă. Ele au început în 1871 ca băi ale salinei, pentru funcționare, dar, simțindu-se efectul apelor, rapid ele s-au extins. Aici pot să amintesc și faptul că un călător englez, un scriitor, Charles Bonner, vizitează Transilvania și vine și la Ocna Mureș. Și vede un fapt care îl lasă perplex, faptul că din salină se scoteau cu pompele, zilnic, mii de metri cubi de apă și se deversau în Mureș, de aceea o zonă a Mureșului s-a și numit, un timp, Mureșul Sărat. Și zice: „Bine, dar ce faceți cu apa? Pentru că am fost în Bavaria, am fost în Austria și acolo am văzut că localități mici, datorită apelor, au ajuns să prospere, să fie mari!” Poate că și asta a influențat conducerea salinei, la un moment dat, să spună „haideți să extindem, să facem și noi băi”.

Cecilia Caragea: Și au făcut mai întâi pentru angajați.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Pentru angajați. Erau o lege. Era legea sanitară a sănătății… pentru întreprinderile mari, iar salina era cea mai mare întreprindere… În Transilvania, erau cinci saline importante, la Dej, la Cojocna, la Praid, la Turda, la Ocna Sibiului și mai era Uioara. Cinci, șase saline, dar Uioara producea cât toate celelalte la un loc. La un moment dat, la Uioara, la Ocna Mureș era și Administrația Salinelor din întreaga Transilvanie.

Cecilia Caragea: Foarte interesant!

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Sunt multe premiere, dar iarăși deviem… Pentru prima dată în istoria mineritului salinelor, la Ocna Mureș s-a făcut exploatarea sării în camere trapeziodale, nu sub formă de clopot, cum e la Turda. Dacă mergem în Salina Turda observăm că e un clopot, acolo e o formă medievală. Aici s-au făcut camere trapeziodale imense, suprapuse. Și a fost ceva complet spectaculos. Și sunt primele saline care au fost indentificate. La 1890 exista deja curent electric în cea mai cunoscută salină, care concura cu salinele din Polonia, era Salina Ștefania numită. Vizitată! Cei care veneau la băi vizitau și salinele, apoi băile, apoi pădurea Banța, era un loc foarte frumos. Pentru dezvoltarea băilor în perioada interbelică, s-a dezvoltat mișcarea sportivă, sportul. Nu numai fotbalul, erau terenuri de tenis, ca și acuma, de altfel, ca să nu credem că acum lucrurile astea nu mai există. Terenuri de volei, Ocna Mureș are o tradiție în volei… Și, bineînțeles, fotbal. Și veneau echipe mari, în perioada interbelică veneau echipe mari, Venus din București, Ripensia din Timișoara și făceau meciuri amicale cu echipele locale, care erau două, era echipa Fabricii de Sodă, Solvay se numea, acum în iulie se împlinesc 90 de ani de când echipa Solvay s-a afiliat la Federația Română de Fotbal, și echipa salinei, Asociația Sportivă Salina. Erau două terenuri de fotbal, unul aici în zona aceasta care se numea Liget, zona aceasta se numea Liget, adică „Dumbrava” în limba maghiară, și era stadionul Solvay…

Cecilia Caragea: Care mai există și astăzi.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da, este, cred eu, cel mai vechi stadion din România pe care se joacă fotbal neîntrerupt, de 90 de ani…

Cecilia Caragea: Știu că a fost primul stadion iluminat.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: N-a fost primul stadion iluminat. Primul stadion iluminat tot la Ocna Mureș a fost, dar a fost cel din Liget, al salinei.

Cecilia Caragea: Care nu mai există astăzi.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Care nu mai există astăzi… Și e o poveste foarte interesantă și merită să o spun. Stadionul Solvay s-a inaugurat în 1936. Și-atunci ei au organizat festivități, cu acțiuni sportive, atletism, lupte, volei, nu numai fotbal. Iar meciul-vedetă a fost meciul de fotbal între Solvay și IAR Brașov, era echipa întrepinderii de avioane din Brașov. Ei voiau să deschidă… acest meci să se desfășoare în nocturnă. Cei de la salină… era o rivalitate, dar frumoasă… ca să le fure momentul, gloria, au organizat un meci nocturn cu o săptămână înainte, pe acest teren, cu curent electric. De la generatoare din salină au instalat niște… n-a fost continuu, a fost doar de moment, deci n-au fost meciuri în nocturnă duminică de duminică, nu. Și au invitat o echipă din Iugoslavia, Željezničar, care și-a anunțat prezența și după aceea a renunțat. Și, în grabă, au invitat echipa Venus din Cluj, care era în liga a doua. Și au fost 3.000 de oameni. Mulți dintre ei erau turiști de la noi, că s-a întâmplat asta în august.

Cecilia Caragea: Și după aceea, după o săptămână, a avut loc meciul de pe stadionul Solvay.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: S-a deschis stadionul Solvay. Solvay a fost o echipă mai renumită decât Salina și personal îmi pare că s-a pierdut brandul acesta, că o echipă Solvay este astăzi în Freiburg, în liga a treia, poartă această denumire de Solvay. Brandul Solvay și familia Solvay își continuă activitatea în domeniul chimiei. S-au adaptat la condițiile de astăzi. Numele de Solvay îl găsim într-un asteroid, îl găsim într-un munte din Antartica, în cel mai înalt adăpost alpin din Elveția, Magdeburg, pentru că Solvay a fost un iubitor al alpinismului, la Universitatea din Bruxelles, un bulevard din Zürich îi poartă numele… Extraordinar de mult a însemnat pentru Ocna Mureș. Ei au construit grădinițe pentru copii, blocuri pentru muncitori, locuințe… Îi duceau la teatru pe intelectuali, pe ingineri, îi duceau la Turda, la Sibiu, la Cluj… Fiii care învățau bine ai muncitorilor erau trimiși cu bursă. Solvay a fost și un bun prieten Karl Marx.

Cecilia Caragea: Asta chiar nu știam.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Sigur. Cu cariera lui de socialist… Cum și-a angajat oameni, când s-a construit fabrica: a trimis ingineri calificați prin satele vecine și, unde au văzut gospodări mai arătoase, pe aceia i-au angajat.

Cecilia Caragea: Pentru că erau harnici, erau muncitori.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Solvay, să ne înțelegem, nu stătea aici, sediul lui era în Austria, la Viena sau la Bruxelles. Avea ingineri care reprezentau firma. Și, după 1919, sediul firmei a fost la București. A fost o firmă foarte puternică.

Cecilia Caragea: Dar după aceea a fost naționalizată?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da. S-a construit și după ce a fost naționalizată, s-a extins, producție… Ocna Mureș mai are o premieră, să spunem, în industria gazului metan, este prima conductă construită în România. E adevărat că s-a făcut în 1910, 1911. S-a constuit de la Sărmășel conductă de gaz până la Turda, și acolo Solvay avea o fabrică de produse sodice, și până la Ocna Mureș, 75 de kilometri. Este prima conductă de gaz din istoria României.

Cecilia Caragea: A fost pe vremea imperiului construită și pe urmă a funcționat, presupun, mai mult timp. Și, ca să revenim la salină, după ce Mureșul a fost deviat…

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: N-au rezolvat problema cu infiltrația. Apa s-a infiltrat, a fost o luptă fantastică. Cine citește istoria salinei, așa, scrisă la timp, își dă seama de efortul fantastic pe care l-au făcut ca să salveze exploatarea sării, pentru că lupta cu apele a fost una extraordinară. Pânza freatică de pe Banța se infiltra. Și-atunci au făcut și un canal de gardă, semi, nu de jur-împrejur, care era doar din partea de nord-est, de sub Banța, și continua până pe Strada George Coșbuc. Și acolo se capta apa din pânza freatică și se scotea și apa din galeriile saline, încontinuu. Aveau pompe de 20, de 40, de 60 de cai putere care pompau încontinuu apa din salină, pentru că ajunsese sub nivelul Mureșului, sub nivelul pânzei freatice.

Cecilia Caragea: Și după acest episod cum au evoluat lucrurile?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Au fost inundații catastrofale, inundațiile din 1913 au fost catastrofale. Și calea ferată care lega Războieniul de salină… gara veche, nu gara aceasta care se moderninează acum, ci gara veche, trecea prin fața combinatului de produse sodice și ajungea undeva pâna la Casa Bella de astăzi, în zona aceea. Inundațile din 1913 au rupt complet calea ferată, sunt fotografii din timpul respectiv. A fost și o neglijență a conducerii salinei. Deși au fost anunțați de la Reghin că crește nivelul Mureșului, ei au avut încredere în digul pe care l-au făcut când au schimbat Mureșul, pentru că au mai fost inundații, dar n-au depășit digul. În această inundație din 1913 viitura a fost atât de înaltă, încât a produs o spărtură în zid și tot Ligetul a fost inundat, activitatea la băi s-a oprit. Sunt descrieri în care se povestește cum turiștii au plecat și s-a reluat după două luni activitatea, din cauza inundației.

Cecilia Caragea: Inundații au fost în mod repetat și ultimele inundații parcă au fost prin 1977.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Cele mari, în 1970, în 1975 și după aceea au mai fost câteva, dar nu mai afectează zona. Și acum se lucrează la îndiguire, deci nu mai există pericol de inundații sub nicio formă.

Cecilia Caragea: Dar probleme au mai fost, au fost acele surpări din 2010 și, din ceea ce am înțeles, acela a fost un moment în care localitatea, comunitatea, mai bine spus, s-a hotărât să facă ceva. Și poate a fost un imbold în a reface băile?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Întreruperea funcționării băilor n-a fost…

Cecilia Caragea: Știu că a fost totuși o perioadă în care băile nu au funcționat. De când până când?

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Undeva de prin 1997, 1998 până la dărâmarea lor completă, au mai stat în picioare câțiva ani, după care n-au mai funcționat.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: S-au privatizat, după ce s-a privatizat a început, frumos, să se continue cu hotelul, cu parcul… Și criza economică, devalorizarea monedei, probabil și lipsa de experiență, pentru că nu e ușor să conduci o stațiune balneară.

Cecilia Caragea: Corect. Deci prin 1990 și ceva s-a întrerupt funcționarea băilor.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Exact.

Cecilia Caragea: Și au revenit?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Și au revenit, eu vă spun sincer, îl cunosc foarte bine pe domnul primar Vințeler și am toată stima pentru el, întâmplarea a făcut ca în 2012, când a devenit prima dată primar, să vin și eu în Ocna Mureș de la Războieni. După 37 de ani, am venit la școala „Lucian Blagaˮ. Și ne-am împrietenit, știam despre lucrurile frumoase făcute la Noșlac. Și, la orele de cultură civică de la clasele a VII-a și a VIII-a vorbeam despre instituțile statului din administrația locală și îl rugam să vină să le spună cum e organizată primăria, care sunt departamentele, rolul Consiliului Local. Și, printre altele, domnul primar sigur că primea întrebarea: „Ce se va face?” „Se vor face băile în 2012.” Și eu eram sceptic la început. Vă spun sincer, copiii mă întrebau: „Oare se vor face băi, se vor reface?” Și uite că s-au refăcut în 2023, anul trecut, deci după 1011 ani. Nu e ușor să reiei, să repui pe picioare o tradiție. O tradiție, dacă se întrerupe… Iei firul, nu-l mai poți înnoda, pentru că este o perioadă întreruptă… și să vii să-l continui… Dar turistul de astăzi are alte pretenți față de cel din perioada interbelică, cred eu.

Cecilia Caragea: Cu siguranță așa este! Are de unde alege!

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: La noi, concurența este foarte mare și vreau să precizez iarăși un lucru: anul trecut, deși băile aveau doar un an de funcționare, am fost, am citit pe undeva, pe locul doi în Transilvania, dintre băile din Transilvania.

Cecilia Caragea: După Sovata, parcă?

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da. Doi, trei, nu mai rețin, dar ascensiunea a fost fulminantă. Și aici iarăși mă întorc. Un lucru foarte interesant, care se menționează în ziarele din perioada interbelică, este ospitalitatea localnicilor. Ospitalitatea localnicilor contează foarte mult pentru o stațiune.

Cecilia Caragea: E normal! Nu poți să dezvolți o stațiune dacă nu ai un personal calificat.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da. Serviicile care se fac, pensiunile, localnicii, afecțiunea lor…

Cecilia Caragea: Comportamentul, atitudinea.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Infracționalitatea era scăzută în perioada interbelică… Și Ocna Mureș era între primele stațiuni. Concura cu Sovata. La primul Congres de Balneologie de la Sovata din 1936, directorul Asociației Balneologice din perioada interbelică spunea clar: sunt trei stațiuni în Transilvania – Sovata, care poate fi de rang internațional, și Ocna Mureș și Ocna Sibiului, care vin din urmă și au o ascensiune spre stațiuni de interes național și apreciate chiar și în afară. Și, administrativ, prin legea din 1936 s-a înființat Oficiul Local de Cură și Turism, așa se numea. În toată țara. Și cel de la Ocna Mureș a fost foarte activ. Aceste oficii erau un fel de consiliu, cu medicul, cu directorul băilor, cu reprezentantul hotelierilor, pentru că erau hoteluri, reprezentantul restaurantelor, erau vreo cinci restaurante mari în perioada respectivă, reprezentantul celor care aveau casele închiriate în perioada estivală… Și ei organizau întreaga activitate și bunul mers al băilor. Așa cum se întâmplă și astăzi, cu administrația de astăzi. Și contează foarte mult. Omul sfințește locul!

Cecilia Caragea: Știu că și străbunica mea avea un hotel, un restaurant și avea turiști care veneau la băi. Și știu că spunea că stăteau cam 3 săptămâni, ca să facă o cură.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: E perioada clasică, care e lăsată din antichitate, de la părintele medicinei…

Cecilia Caragea: 21 de zile.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Da. Nu noi am inventat băile, au fost celebrele băi romane, băile din Grecia și așa mai departe. Medicii, încă din antichitate… Hipocrate recomanda 3 săptămâni de tratament.

Cecilia Caragea: Și să sperăm că acum, cu renașterea băilor și cu înmulțirea locurilor de cazare, vor apărea mai multe hoteluri și turiștii vor începe și ei să stea câte 3 săptămâni, la o cură completă.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Bineînțeles. Deja de la deschiderea băilor s-a văzut o creștere a calității vieții în orașul Ocna Mureș. Prețurile imobilelor s-au triplat, orașul arată altfel, este asfaltat, canalizat, nu știu dacă mai este vreo stradă neasfaltată în tot orașul. Așa că suntem pe drumul cel bun.

Cecilia Caragea: Ajută din punct de vedere economic dezvoltarea localității, normal.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Foarte mult. În primul rând, economic.

Cecilia Caragea: Și cred că și mai mult decât economic, ca atmosferă, ca dinamism. Imprimă un anume suflu.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Bineînțeles, fiind atâta lume, și din alte părți, cazându-se în oraș, clar, se schimbă cultura și sunt tot felul de interacțiuni între oameni din diferite zone… aduc un plus de valoare zonei.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: S-a organizat și prima ediției a Zilei Băilor Sărate.

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Da, la aniversarea de un an am organizat un mic spectacol.

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Eu sunt unul dintre fanii acestui proiect, v-am zis. Pe site-ul ocnamuresonline.ro, în ziarul Unirea am scris câteva articole despre băi, pentru că m-au impresionat.

Cecilia Caragea: Eu vă mulțumesc tare mult pentru toate aceste povești, pentru toate aceste istorii, pentru toate aceste amintiri și sper să aveți un succes deosebit și sper să ne revedem atunci când vor fi mult mai multe locuri de cazare și mult mai mulți turiști!

Corneliu Engi, director Băile Sărate Ocna Mureș: Vă mulțumim că ne-ați vizitat și vă mai așteptăm pe la noi cu drag!

Cecilia Caragea: Mulțumesc!

Pantilimon Popovici, profesor de istorie și geografie: Turiștii se vor convinge venind. Și sunt sigur că vor veni. Se vor convinge de ceea ce am spus.

Cecilia Caragea: Așa să fie!