Cecilia Caragea: Suntem la Sarbatoarea Mierii Blaj si avem bucuria sa stam de vorba cu maestrul Dorel Visan, care este si un apicultor amator pasionat! As vrea sa ne spuneti cum ati ajuns sa va dezvoltati aceasta pasiune?

Dorel Visan, actor si apicultor: La mine in familie e traditie! Adica noi tinem la traditia dacilor. Dacii se ocupau de vie si de albine, doua lucruri cosmice. Si albinele si vinul, daca se bea cu masura, cum zicea profesorul Moisil, daca bei un pahar esti alt om si atunci poti sa mai bei un pahar! Albinele, dupa credinta mea, sunt trimise pe Pamant. Albinele indeplinesc porunca divina precum in cer asa si pe pamant! Prin armonie. Asta este sensul acestei porunci. Dumnezeu a lasat legile pentru armonizarea universului pe care noi le-am incalcat si le incalcam in continuare si rezultatele se vad: ninge la sfarsitul lui martie si ploua in decembrie! Deci omul sta in fata naturii ca un strain, dar el nu e ruda cu natura, el este aceeasi fiinta, asta a uitat omul. Ei, si albinele te invata acest lucru! Deci in stupul de albine exista armonie perfecta. Stupul care poate sa aiba mii de albine, pana la 20.000, poate si mai mult, depinde pe cate rame lucreaza, este intr-o armonie perfecta. Fiecare albina stie ce are de facut. Albina functioneaza numai in cadrul colectivitatii si stupul lucreaza ca o insecta, deci miile acelea de albine lucreaza ca o insecta si au notiunea timpului, ceea ce poate alte animale nu au. Au notiunea timpului! Daca, de exemplu, ai lua un stup din Romania si l-ai duce in Germania, albinele vor lucra dupa ora Romaniei! Da, dupa ora Romaniei, pana cand se adapteaza la ora Germaniei. Este extraordinar! Au un instinct si o putere de comunicare intre ele care inca nu se cunoaste, au o putere de orientare extraordinara si, din ce in ce, sunt mai in suferinta! Din cauza amestecului omului in natura. In momentul cand vor disparea albinele, dispare si viata pe pamant. Vreau sa va spun ca Aristotel le-a inchinat un capitol in Viata animalelor, iar Virgilius le-a inchinat ode albinelor, strabunii nostri si strabunii greci considerau mierea de albine si toate produsele apicole binefacatoare si, cu toata inaintarea ei stiinta, la aceasta ora, inca nu a deslusit toate calitatile productiei apicole, iar cel care lucreaza cu albinele invata de la ele, daca stii sa inveti! Albinaritul este o scoala, dar, din pacate, in lumea moderna sunt foarte multi proprietari de stupi si foarte putini stupari.

Cecilia Caragea: Pe vremuri se spunea ca nu se poate apuca de apicultura decat un om bun, un om ales de Dumnezeu pentru ca trebuie sa ai anumite calitati ca sa ingrijesti albinele!

Dorel Visan, actor si apicultor: Nu numai de apicultura, orice animal pe care vrei sa il cresti si sa te ocupi de el trebuie sa il iubesti. Fara iubire nu se poate creste un animal! Si la o planta, stiti ce influenta are daca te uiti la ea si ii spui ca o iubesti? Eu am o planta care se numeste Craciunita, dar una transformata, ca nu e rosie, e galbena, am luat-o sa o duc la cineva si nu am mai dus-o, i-am dus un buchet de flori ca am zis ca poate nu-i place si am cultivat-o! Si eu plec de acasa zile intregi, cand plec imi iau la revedere, o sarut, ii pun apa suficienta, am calculat cam cat ii trebuie si, cand vin, parca stie ca vin! Este extraordinar cum omul a uitat aceasta relatie a lui cu sine insusi, deci cu natura! Este o poveste pe care o spun eu in legatura cu ce vorbim, o poveste din intelepciunea orientala! Un om avea o gradina de zarzavat si si-a facut o fantana ca sa o ude si a sapat un sant de la fantana pana la plante ca sa puna apa in sant, sa mearga apa la plante si a trecut un filosof si intrebat: ,,De ce te chinui? Sunt aparate, e o masina care scoate apa din fantana si o pune in sant si tu nu trebuie sa te chinui!” Si el s-a suparat, s-a intristat si filosoful l-a intrebat: ,,De ce te-ai intristat?” Iar el a spus: ,,Niciodata nu am sa folosesc masina!” ,,De ce?” ,,Pentru ca masina e vicleana si daca eu folosesc masina vicleana, voi avea viclenie in lucrul meu! Si daca voi avea viclenie in lucrul meu, voi avea viclenie in sufletul meu si in inima mea si daca voi avea viclenie in inima mea, nu voi un om cinstit si un om necinstit nu poate trai cu Dumnezeu!” Vedeti ce poveste frumoasa! Am avut si noi povesti extraordinare, dar eu tot asa zic, ca pe usa pe unde au iesit povestile, a intrat raul in lume. Sa stiti ca eu lucrez, am si gradina, am si vie si lucrul cu pamantul omul nu mai stie ca este o taina. Chiar si in cresterea animalelor, relatia asta cu natura, pentru ca noi avem aceeasi celula ca si albina, celula vietii este la fel si la muscata, si la albina, si la elefant, si la om, si la tigru, cu mici modificari la plante, dar baza vietii este aceeasi. Din cauza asta nu se poate face viata. Ne-a dat-o cineva odata si noi nu o ducem inainte! Si acest lucru cu pamantul, cu tarana, cu plantele care cresc, care le vezi… Este un pasaj in Evanghelie care spune: Nu este important nici cine o sadeste, nici cine o uda, numai Dumnezeu care o face sa creasca! Dar ca sa o faci sa creasca, trebuie sa uzi si sa sadesti. Asa spunea un filosof, Noica, ca rostul omului pe pamant este sa continue opera lui Dumnezeu, dar noi nu o mai continuam, o dam la masina. Acum batem pe telefon, nu mai invatam despre Mihai Viteazul si despre Unire, vedeti? Ei, la albine unirea, ca e anul Centenarului, unirea e fundamentala! Se spune ca unirea ridica lucrurile mici, iar dezbinarea distruge lucrurile mari!

Cecilia Caragea: Va multumesc tare, tare mult, dar mai vreau sa imi spuneti ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta pasiune. Va linisteste, va ajuta, pe langa faptul ca va ajuta sa intelegeti trecerea timpului.

Dorel Visan, actor si apicultor: Asta este o zidire a omului, te invata, o forma de cunoastere!

Cecilia Caragea: Si de autocunoastere?

Dorel Visan, actor si apicultor: Bineinteles! Nu poate fi cunoastere fara autocunoastere sau cel putin nu se potrivesc. Autocunoasterea se face si prin cunoastere si cunoasterea se face prin autocunoastere, deci te cunosti pe tine, iti cunosti niste limite. Vezi ca albinele astea au niste limite! Albinele niciodata nu vor face un lucru in spatele caruia se intampla un dezechilibru. Niciodata! Nu au nevoie de acest destin. Omul face, omul incearca sau face si nici nu-si da seama, nici nu-l intereseaza. Vedeti! Aici a pierdut omul, aici este caderea omului si lumea, in general, la aceasta ora este intr-o mare cadere. L-am auzit odata pe Papa de la Roma care a tinut o cuvantare si a spus ca este in pericol specia umana. Nu ne mai dam seama, atat de mult dorim! Cum ii spuneam primarului inainte de a veni, la noi nu se mai conjuga verbul a fi, ci doar a avea. Din cauza asta am uitat cine suntem si nici nu stim unde mergem!

Cecilia Caragea: Ar trebui sa ne reamintim verbul a fi si verbul a face pentru ca sunt legate! Facand lucruri si existam!

Dorel Visan, actor si apicultor: Asa ar trebui, sa luam exemplu de la albine pentru ca ele fac. Albina este insecta care nu cunoaste lenea, desi si ele lenevesc. Au perioade de asa-zisa lenevie cand nu activeaza. Deci asta este, o scoala! A te ocupa de albine si a te ocupa de natura este o scoala. Face rau scoala romaneasca pentru ca a inlaturat aceasta preocupare a scolii: practica! Practica! Sa cunoasca copilul natura, sa vada ce e o vaca. Nepotii astia mici cred ca vaca e ceva care da ciocolata. Deci numai lucruri bune poti invata de la albine!