Cecilia Caragea: Dragii mei, ma bucur sa ne reintalnim in cadrul rubricii noastre Arena Sanatatii. Astazi m-am gandit sa vorbim despre cartofi. Stiu, nu pare un subiect ofertant, dar va rog sa ma credeti – este, pentru ca acest aliment simplu ascunde istorii nebanuite. Cu totii ne-am delectat cu cartofi prajiti, copti, fierti, cu patrunjel, cu usturoi, cu unt, cu smantana, cu un piure, o tocana de cartofi, o supa de cartofi, paine cu cartofi si cate si mai cate. Atunci cand era frig si era iarna si savuram un cartof copt de la cuptor… ce putea sa fie mai bun, ce putea sa fie mai savuros? Astazi nu este la moda sa spui ca iti plac cartofii, dar eu va marturisesc sincer ca mie imi plac cartofii. Asa ca m-am gandit ca astazi sa vorbim despre acest aliment de baza. Pentru ca este un aliment de baza si il considera asa si Organizatia Natiunilor Unite pentru ca este un aliment care hraneste foarte multi oameni de pe aceasta planeta.

Istoria cartofului

Cartoful este una dintre cele mai consumate legume si chiar face parte din strategia de alimentatie globala. Istoria lui este foarte tumultoasa dar, din pacate, putin cunoscuta. Tocmai de aceea m-am gandit ca este cazul sa vorbim astazi despre istoria cartofilor. Inainte de toate, trebuie sa spunem ca ei vin din America de Sud si, mai demult, se cunoasteau vreo 200 de soiuri, dar astazi sunt vreo 4.000-5.000 de soiuri de cartofi. Ei se cultiva astazi in peste 120 de tari. Daca este sa fim sinceri, trebuie sa spunem ca oricum nu se comercializeaza decat vreo 100 de soiuri de cartofi. In fiecare tara exista soiurile specifice. In Romania, se cultiva cam 20 de varietati de cartofi si acestea poarta nume autentic romanesti, precum: Sucevita, Semenic, Gloria, Casin, Muresan, Manuela si alte nume asemanatoare. La noi, cartofii poarta in mod popular diferite nume: picionci, oua de pamant, mere de pamant, pere de pamant, prune de pamant, barabule, croampe, crumpe, crumpene si multe alte denumiri care mai de care mai interesante, mai ciudate – pe care unii dintre noi si le amintesc de pe vremea bunicilor. Haideti sa vedem de unde vine, de fapt, acest nume de cartof.

Numele international este potato, potato vine din limba spaniola, de la patata. Iar patata in spaniola vine din suprapunerea a doua nume papa si batata, papa era numele acestor legume in Anzi, iar batata era numele acestor legume in zona caraibilor. Din suprapunerea acestor doua denumiri – papa si batata, spaniolii au facut patata si, de aici denumirea potato care este folosita pe plan international pentru cartofi. La noi, numele de cartof vine din germana, din Kartoffel. Noi stim ca am preluat foarte multe cuvinte din germana pe filiera transilvaneana. In Romania, pentru prima data cartofii au fost cultivati in zona ardealului tot pe filiera nemteasca. Tubercul vine din latina, din cuvantul latinesc pentru umflatura, care era tuber.

Istoricii consemneaza ca mai demult cartofii aveau alte gusturi decat cartofii pe care ii stim noi astazi. Aveau niste gusturi mai intense si existau mai multe soiuri care se comercializau si unele din acestea chiar aveau denumiri pompoase: Cardinalul Rosu, Negru Shetland sau Conuri de pin si asa mai departe. In Germania, acum 200 de ani erau vreo 600 de soiuri de cartofi care se cultivau… astazi sunt doar vreo 200. Trebuie sa spunem de unde toate aceste lucuri, toate aceste varietati, toate aceste ciudatenii pentru ca sa fim sinceri, noi nu suntem obisnuiti cu cartofi violeti, cu cartofi albastri, purpurii si asa mai departe. Dar acesti cartofi existau si se consumau. Astazi exista foarte putini si foarte rar pe piata mai vedem cartofi violet si ii luam asa ca pe ceva exotic. Dar mai demult, dupa cum spuneam, erau si acesti cartofi in culori diferite.

Conform arheologilor din Peru si Chile, cartofii reprezentau alimentul de baza atat pentru incasi, cat si pentru alte triburi amer-indiene. Acestea chiar au reusit performanta sa dezvolte anumite soiuri de cartofi pe care sa le cultive la peste 3.000 de metri inaltime, ceea ce este absolut fantastic. Ei obisnuiau sa ingroape cosuri cu cartofi pe care sa le dezgroape si sa le consume in vreme de razboi sau atunci cand era foamete. Mai stiau ceva – sa ii usuce si sa ii ia cu ei in expeditii, iar apoi acei cartofi uscati ii mancau inmuindu-i in sosurile mancarurilor lor.

Si in Polinezia, cartofii sunt foarte iubiti, foarte respectati pentru ca reusesc sa hraneasca atatia oameni. Ba chiar cartofii au patruns in mitologia Polineziana – acolo exista un erou care a plecat in lumea zeilor ca sa fure un cartof ca sa poata sa il cultive pe pamant si sa ii hraneasca pe oameni, insa nu a reusit. In schimb, primul sau copil a fost un cartof, l-au plantat si asa a ajuns intreaga comunitate sa traiasca. Sotia eroului nostru a plecat sub pamant sa aiba grija de copilul ei, de cartofi. De aici si asocierea in Polinezia, intre grija pentru cartofi si grija pentru copii. Este vorba, intr-un fel, de grija de a avea ce sa mananci, de a avea intreaga comunitate ce sa manance si grija pentru copii, grija pentru viitor. Lucrurile sunt foarte pline de semnificatii daca stam bine sa ne gandim.

Ca sa revenim la istoria cartofilor in Europa, trebuie sa spunem ca primul european care a vazut un cartof a fost Piedro de Cieza de Leon in 1540. Atunci, acesta a gustat un cartof fiert. Gustul i s-a parut interesant, asemanator cu cel al castanelor coapte. Cartofii au ajuns in Europa ceva mai tarziu, in 1565, fiind adusi de Gonzalo Jimenez de Quesada si au facut valva in Europa la inceput. Chiar si regele Spaniei a fost impresionat. Exact in acelasi an, in 1965, se spune ca regele Spaniei Filip al II-lea ar fi trimis Papei Pius al VI-lea o lada de cartofi, si Papa chiar a glumit numelui acestor legume – pentru ca in Peru se numeau papas (asa se numesc si astazi in Peru) si numele lui era tot Papa. Asadar, a glumit pe seama cadoului trimis de regele Spaniei.

In Europa, legumele au inceput sa fie numite tartuffo pentru ca europenilor li s-au parut un fel de trufe. Totusi, in Europa cartofii nu au prins pentru ca au fost considerati ciudati, au fost considerati toxici si pe seama lor au fost puse tot felul de rele. Cartofii au fost invinovatiti de aparitia leprei. Chiar a existat o perioada cand cultivarea cartofilor era interzisa. De exemplu, in Franta in regiunea orasului Besancon a existat o reglementare conform careia cultivarea cartofilor intr-o perioada a fost interzisa. In Europa, pe vremuri, cartofii erau utilizati doar pentru hrana animalelor, nu erau consumati de catre oameni. Europenii stiau foarte bine ca aceste legume, cartofii, sunt un aliment de baza in America de Sud.

Totusi, cartofii nu au fost acceptati pentru ca au fost insotiti de tot felul de intamplari nefaste. De exemplu, Sir Walter Raleigh, un explorator britanic recunoscut pentru expeditiile sale in America, a adus in 1589 cartofi in Irlanda, i-a plantat pe domeniul sau de langa Cork si chiar s-a gandit sa-i promoveze. S-a gandit sa faca o masa unde sa serveasca retete cu cartofi si sa invite nobilimea locala. Numai ca bucatarii sai, nestiind cum sa prepare cartofii, au aruncat tuberculii, iar tulpinile si frunzele plantei le-au fiert si le-au servit nobililor respectivi pe care i-a apucat, bineinteles, durerea de burta. Si atunci, cartoful a fost exilat de pe mesele nobiliare si nu numai. Vestea s-a dus si atunci nimeni nu mai voia sa manance cartofi fiind considerati toxici, otravitori. Problema este ca, intr-adevar, tulpina si frunzele cartofilor nu se mananca pentru ca exista acolo niste substante toxice, dar se mananca tuberculii – numai ca bucatarii respectivi nu stiau ce sa gateasca.

Incet-incet, totusi, cartofii incep sa se raspandeasca in Europa, in Italia in 1585, in Germania in 1587, in Austria din 1588, iar in Franta in 1600. Oricum, in toate aceste tari, cartoful a ajuns insotit de legende care spuneau ca este otravitor, ca ar provoca tot felul de boli: sterilitate, o sexualitate exacerbata, sifilis sau chiar lepra, dupa cum spuneam. In Franta, chiar au fost legi in anumite zone unde se punea foarte clar ca cine indrazneste sa cultive cartofi va fi amendat. Primul care a inteles importanta cartofilor a fost Frederick cel Mare al Prusiei, care a inteles potentialul acestei legume. Acest lucru a fost foarte important. Mai ales ca la jumatatea secolului al XVIII-lea, lumea s-a confruntat cu o foamete foarte mare si atunci au trebuit date decrete conform carora fermierii si taranii erau obligati sa accepte sa cultive cartofi. Tocmai pentru ca ei reprezentau salvarea de la foamete. Nici in SUA cartofii nu au fost foarte bine primiti. Ei au ajuns sa fie cultivati in SUA de emigrantii irlandezi si scotieni care au dus cu ei in America cartofii pe care ii stiau din tarile lor. Iata cum cartofii au ajuns in America de Nord si incet-incet au ajuns sa fie cultivati si acolo. Dar in toate tarile cartofii au ajuns sa fie cultivati destul de incet si sub o presiune destul de mare a saraciei si a foametei.

Pentru ca aceasta leguma sa fie acceptata de populatie, de-a lungul istoriei s-au aplicat chiar si niste trucuri. De exemplu, fracezul Parmentier, care a fost tinut prizonier la prusaci in timpul razboiului de sapte ani, a fost hranit in timpul prizonieratului doar cu cartofi. Insa, in acest timp, el a inceput sa inteleaga care sunt beneficiile cartofilor si ca, desi a fost hranit doar cu cartofi, el a reusit sa isi pastreze sanatatea. Si atunci, a incercat pe cat posibil sa promoveze cartoful. Si cum a reusit el sa promoveze cartoful in Franta? L-a convins pe regele Ludovic al XVI-lea de binefacerile cartofului; i-a cerut voie sa se joace cu solurile, sa le incruciseze s.a.m.d. – obtinand niste soiuri care sunt cultivate si astazi. Insa ce putea sa faca cu acele soiuri de cartofi pentru ca cartofii nu erau acceptati de populatie. A inceput sa-i cultive in apropierea Parisului, la marginea Parisului si a pus paza ostentativ la culturile de cartofi ca lumea sa vada ca este o cultura bine pazita in timpul zilei, iar noaptea sa fure cartofi. Oamenii, furand cartofi, au inceput sa ii manance, sa vada cum sunt, ce sunt, sa vada ca ii ajuta si ca nu patesc nimic. Asadar, pazind ceva foarte bine a facut ca acel lucru sa fie foarte dorit. Asa au ajuns cartofii sa fie mancati de francezi. Pana la trucul lui Parmentier nimic nu i-a convins. Nici macar faptul ca in 1771 Academia de Medicina din Paris a decretat ca acest tubercul nu este periculos si este recomandata folosirea lui. In fine, Parmentier a reusit.

Regina Maria Antoaneta obisnuia sa-si puna in par o floare de cartof. Ceva mai apoi sotul ei, regele Ludovic al XVI-lea, si-a pus o floare de cartof la butoniera. Incet-incet s-a creat o moda de a purta o floare de cartof la butoniera sau in coafura. Iar de aici si pana ca aceasta leguma sa ajunga pe mesele nobililor nu a mai fost decat un pas. Asadar, cartofii au ajuns in bucatarie pe mesele nobililor si pe mesele oamenilor obisnuiti doar dupa o serie de trucuri.

Nici taranii rusi nu s-au lasat deloc usor convinsi sa manance cartofi. In timpul marii foamete din 1774 nu voiau sa manance cartofi. A trebuit sa fie trimisa armata sa-i oblige sa se hraneasca. Pana la urma, cartofii au inceput sa fie acceptati.

In tarile romane, cartofii au inceput sa fie cultivati in mod sistematic pe la inceputul secolului al XIX-lea. Cartofii au fost cultivati ceva mai devreme in Transilvania. Astfel, exista o notita din 1781 conform careia productia de cartofi din Zarnesti a fi fost multumitoare. Ceva mai apoi, in 1806, Gheorghe Sincai vorbeste despre cartofi referindu-se la ei sub denumirea de crumpene sau pere de pamant. Iar in 1814, Vasile Moga, primul episcop ortodox de origine romana al Ardealului, sa incerce sa vorbeasca cu preotii sa-i convinga pe tarani sa cultive picioci, asa le spunea cartofilor.

Ba mai mult, in 1814, Gheorghe Banffy a dat o circulara in Transilvania conform careia era recomandata, chiar ceruta, cultivarea cartofilor care pana atunci erau folositi pentru hrana animalelor. Se incerca introducerea lor si in hrana oamenilor mai ales in asemenea perioade dificile (foamete).

In Moldova, cultivarea cartofilor a fost introdusa in timpul domniei lui Scarlat Callimachi, 1812-1819. In 1818, a aparut prima carte in limba romana referitoare la cultivarea cartofilor si la cum se face paine din cartofi… cel putin asa ne spune Nicolae Iorga.

In Tara Romaneasca, se pare ca in Bucuresti se vindeau cartofi care proveneau din Transilvania. Si mai apoi, pe vremea domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, cartofii incep sa se cultive si in Tara Romaneasca, chiar in jurul Bucurestiului.

Toate aceste istorii care au insotit cartofii aveau ele un sambure de adevar. Tulpina si frunzele acestei plante contin niste substante toxice care fac parte din sistemul defensiv al plantei. Dar cartofii in sine sunt sanatosi, pot fi consumati. Exista si cartofi salbatici care contin niste substante toxice, precum solanina si tomatina care nu fac bine. Totusi, acesti cartofi salbatici erau consumati in America de Sud in perioade de restriste foarte dificile. Peruanii au constatat ca lamele mananca acei cartofi salbatici, dar inainte sa-i manance consuma argila. Si atunci, ei adunau acei cartofi salbatici, ii puneau in apa cu argila pentru ca argila sa preia toxinele si apoi de foame consumau acei cartofi salbatici. Ei au dezvoltat o serie de soiuri de cartofi comestibile, bune pe care le foloseau in alimentatia de zi cu zi. Trebuie sa spunem ca expunerea indelungata la lumina, imbatranirea sau deteriorarea cartofilor pot sa duca la cresterea continutului de glicoalcaloizi, continut care este mai puternic, mai mare chiar imediat sub coaja. Aceste substante pot sa duca la anumite probleme: dureri de cap, diaree, crampe. Aceste substante se distrug in mare parte prin gatirea cartofilor.

Cartoful este o leguma extrem de sanatoasa – daca e pastrata corect, daca este gatita corect, este extrem de sanatoasa. Ne ajuta la detoxifierea organismului si, in plus, ajuta la eliminarea acidului uric, de aceea este atat de recomandata in alimentatia persoanelor care sufera de reumatism, de artroza.

Cartoful, pentru sanatate si frumusete

Trebuie mentionat ca el contine vitamina A, K, C. Povesteam doar cum marinarii spanioli au constatat ca mancand cartofi nu fac scorburi. Asadar, se stie de mult timp ca aceasta leguma este foarte sanatoasa. Noi, astazi, stim ceva mai multe. Stim ca sucul de cartofi face foarte bine stomacului, mai ales celor care au hiperaciditate gastrica. Cartofii daca nu sunt gatiti cu grasime nu ingrasa. Ne ajuta sa ne mentinem in forma. Asadar, totul este cum gatim cartofii. Cartofii contin sulf si noi, in organismul nostru, avem nevoie si de sulf. La un moment dat, o sa vorbim in rubrica noastra Arena Sanatatii despre rolul vitaminelor si mineralelor in organismul nostru – fiecare vitamina, fiecare mineral ce face si de cat avem nevoie. Pentru ca avem nevoie doar de atat cat trebuie, nici foarte mult, nici foarte putin… cat sa fie lucrurile in echilibru.

Sa revenim, cartofii contin si sulf, iar acest lucru este foarte bun si putem vedea din faptul ca mastile cosmetice cu cartofi sunt recomandate persoanelor care au tenul gras. Deoarece acel continut de sulf lupta impotriva seboreei excesive. Astfel, se spune ca pentru tenul gras cea mai buna masca este o masca de cartof ras, dupa cum urmeaza:

Pentru ten gras: aplicati, o data pe saptamana, o masca pe baza de cartof ras amestecat cu zeama de lamaie si lasati sa actioneze 10 minute, dupa care clatiti cu ceai de galbenele sau apa minerala.

Pentru ten uscat sau mixt: se face o masca din cartofi fierti si pasati, amestecati cu galbenus crud si lapte fiert. Amestecul trebuie sa capete consistenta unei smantani si trebuie lasat sa actioneze 10 minute, apoi se clateste cu ceai de galbenele.

Nu trebuie sa uitam si ca feliile de cartofi sunt foarte bune pentru cearcane. Foloseste doua felii de cartof tinute in prealabil la frigider, pe post de comprese aplicate pe ochi, apoi lasa-le sa actioneze in jur de 10 minute. Vei observa efectul imediat dupa ce vei lua bucatile de cartof de pe ochi. Fiind rece, cartoful va determina si reducerea pungilor.

Cartofii sunt indicati si in mastile cosmetice impotriva petelor. Pentru a scapa de pete si pentru a-ti albi tenul, pentru a-ti uniformiza nuanta tenului se prepara o masca dupa cum urmeaza: doi cartofi noi se curata si puneti-i intr-o panza de bumbac. Adaugati trei picaturi de suc de lamaie si cateva picaturi de miere. Tineti colturile panzei si aplicati usor pe fata. Dupa aplicare lasati aproximativ 20 minute si apoi clatiti. Repetati acest tratament de doua ori pe saptamana.

Sa nu uitam ca mastile cu cartofi sunt foarte bune si pentru hidratarea tenului si pentru a ne scapa de riduri. Dar cartofii se pot folosi si in mastile cosmetice pe care ni le putem face acasa pentru frumusetea parului. De fapt, cartofii sunt recomandati in mastile cosmetice impotriva caderii parului. Zeama de cartofi este eficientă și pentru îngrijirea părului, nu doar a pielii. Iar dacă te confrunți cu căderea părului, acest ingredient natural te poate ajuta. Amestecă zeamă de cartofi, miere și gălbenuș de ou. Aplică pe păr, insistând asupra scalpului. Lasă să acționeze timp de câteva ore, apoi spală-te pe cap. Asadar, cartofii nu numai ca sunt buni in bucatarie, sunt buni si pentru frumusetea noastra.

Cartoful, in gospodarie

Cartofii ne mai pot ajuta la multe alte lucruri. Printre altele, ne pot ajuta sa facem casa luna si bec, ca sa facem totul frumos si stralucitor. De exemplu, urmele de maini, de degete de pe usi, de pe tocurile usilor, de pe tocurile geamurilor se scot foarte usor daca se freaca cu o felie de cartof. Sau apa fiarta cu cartofi se poate folosi pentru a curata argintaria sau tacamurile de argint. Sunt doar doua trucuri cu cartofi pe care am tinut sa le reamintesc. In rest sunt convinsa ca stiti mult mai multe trucuri cu cartofi.

Asadar, cartofii… in bucatarie, pentru sanatatea noastra, pentru frumusetea noastra, in gospodarie, am vazut sunt foarte utili. Asa ca am considerat ca in cadrul rubricii noastre Arena Sanatatii merita sa ne reamintim impreuna si de istoriile tumultoase ale cartofului. Eu va multumesc tare mult pentru ca urmariti rubrica Arena Sanatatii si, bineinteles, va invit sa urmariti toate emisiunile de pe canalul nostru media online ACC Media Channel, sa va abonati la canalul nostru de YouTube si sa urmariti pagina noastra de Facebook. Sunt convinsa ca veti gasi lucruri frumoase, interesante, utile. Va doresc multa sanatate si sa ne vedem cu bine data viitoare!