Cecilia Caragea: In lume sunt astazi sute de milioane de copii care nu pot merge la scoala. Si trebuie sa vorbim si despre acest lucru, deoarece acest coronavirus nu ne-a bulversat doar viata sociala si viata economica, ci a bulversat si viata acestor copii, sistemul de invatamant in ansamblul sau.

Daca din punct de vedere economic ne vom reveni in cateva luni, dupa cum spun optimistii, sau, mai probabil, in cativa ani si daca din punct de vedere social vom reveni la o oarecare normalitate (oricum, viata sociala va fi diferita de cea de dinainte de aceasta pandemie), scoala risca sa sufere un soc major, un soc cu consecinte pe termen lung, consecinte care vor creste diferentele dintre tari.

In Romania, scolile s-au inchis in 11 martie si dupa aceea am stat cu totii linistiti considerand ca se face scoala la distanta. Afirmatie falsa! Ce scoala? La televizor? Pe o platforma digitala care in Romania nici nu exista? Cu profesori si elevi dintre care multi nu au abilitatile digitale necesare?

Da, cu siguranta, exista anumite scoli de elita, scoli care au accesat fonduri europene, care au parteneriate europene si care au infrastructura adecvata... Acolo, cadrele didactice si elevii au abilitatile digitale necesare, cu siguranta. Dar sunt cateva cazuri izolate, in care scoala chiar a putut functiona. Insa acestea sunt acele cazuri izolate, in care scoala online chiar s-a putut face. In rest, s-au facut eforturi, dar cu rezultate discutabile si, de fapt, in mare parte, este doar cumplitul neadevar al scolii la distanta. Pentru ca, sa fim seriosi, majoritatea elevilor nici macar nu au acces la internet!

O astfel de abordare nu poate duce decat la un clivaj si mai grav intre elevii care isi permit o pregatire de exceptie, la scoala pe care o urmeaza sau acasa, si cei care nu pot spera decat la rezultate mediocre. Si noi la ce ar trebui sa ne asteptam, nu cumva la o crestere exploziva a numarului de analfabeti functional? Sau nu cumva, Doamne fereste, la o crestere a numarului de analfabeti? De ce? Simplu! Pentru ca adevarata problema nu o reprezinta faptul ca acesti elevi au pierdut o jumatate de an, ci faptul ca noi toti ne iluzionam ca lucrurile ar putea, cumva, sa intre in normal…

Cum sa intre in normal? Nu stim cum arata scolile de la noi? Majoritatea scolilor sunt supraaglomerate. Sa ne gandim doar la numarul de elevi dintr-o clasa, ca sa nu mai vorbim de faptul ca in foarte multe scoli elevii merg in doua sau trei schimburi la scoala.

Si, apoi, cum se va realiza distantarea sociala de doi metri intre elevi? Practic, este imposibil, in cazul majoritatii scolilor!

Cum se va realiza, apoi, verificarea, examinarea copiilor care merg la scoala, pentru a-i identifica pe cei potentiali purtatori ai virusului, cand in scoli aproape ca au disparut cadrele medicale? Mai exista medicul scolii?

Apoi, cum vor fi asigurate conditiile de igiena, incepand cu necesara spalare pe maini? Cu scoli fara apa curenta, cu scoli cu toaletele in curte? Si chiar in scolile unde exista apa curenta, cate lavoare exista? Cati copii ar trebui sa se spele in pauza la un singur lavoar?

Sa fim seriosi, ce vrem sa facem la toamna, in aceste conditii? Sa provocam o explozie de coronavirus?

Ar trebui cautate solutii rapide, practice, care sa poata functiona. Si asta nu din condei, nu dintr-un birou, ci de pe teren, mers si luat fiecare scoala in parte.

In scolile din Danemarca se poate realiza acea distantare sociala, se pot realiza conditiile de igiena pe care trebuie sa le aiba elevii in pauze. Lucrurile stau, de fapt, cu totul altfel.

In plus, mai trebuie sa discutam un aspect: recuperarea materiei. Trebuie discutate aceste aspecte cu ansamblul corpului didactic. Nu trebuie sa fie o hotarare comunicata la inceputul toamnei, pentru ca oamenii au nevoie de timp ca sa inteleaga cum au de aplicat anumite lucruri. Sunt toate aspecte care ar trebui sa determine realizarea rapida a unui plan de actiune.

In fiecare an, de fapt, noi ne-am trezit ca incepea anul scolar si santierele de constructie si de reamenajare a scolilor abia pornisera, ca a venit toamna si manualele de-abia pleacau spre tipografii. Acum lucrurile sunt si mai complicate si trebuie sa ne gandim din timp cum se vor organiza aceste lucruri.

Asadar, trebuie sa ne organizam rapid daca nu vrem, Doamne fereste, sa mai pierdem un an de studii. Si trebuie sa ne organizam rapid pentru ca este in joc soarta unor generatii intregi! Si mai este in joc ceva: viitorul Romaniei. Nu sunt vorbe in vant, pentru ca viitorul acestei tari depinde de competentele, de deprinderile, de abilitatile pe care si le vor insusi acesti elevi, pentru ca ei vor constitui Romania de maine.

Haideti sa nu ni se para ca folosim doar cuvinte mari. Lucrurile sunt chiar grave. Si trebuie sa mai spunem ceva: nimeni nu ne garanteaza cum vor fi lucrurile la toamna. Daca va veni un al doilea val de coronavirus si daca acest al doilea val va fi si mai sever decat primul? Ce vrem sa facem la toamna? Daca vom ajunge in situatia in care sa trebuiasca sa inchidem scolile din nou si sa ne intoarcem la scoala online, scoala la distanta? Cum vom putea sa facem scoala la distanta? Lucrurile trebuie pregatite cat mai repede, acum.

Si trebuie sa intelegem ca aceste lucruri ne privesc pe noi toti, pentru ca, asa cum spuneam, acesti elevi de astazi vor construi viitorul acestei tari si ei trebuie sa aiba competentele necesare pe o piata a muncii din ce in ce mai pretentioasa, cu schimbari rapide, o piata a muncii din ce in ce mai competitiva, indiferent de ce ar zice unii si altii! Este, asadar, si aceasta, problema scolii, a invatamantului romanesc, o problema a noastra, a tuturor, nu doar a celor care au copii acum la scoala!