Cecilia Caragea: Se apropie 9 mai, Ziua Europei, o zi cu o semnificatie speciala pentru intregul continent. Anul acesta se implinesc 75 de ani de la incheierea celui de al doilea razboi mondial si 70 de ani de la declaratia Schuman. Acum 70 de ani, Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Frantei, facea declaratia care a stat la baza constituirii Uniunii Europene. Declaratia sa a fost una din pietrele de temelie ale Uniunii Europene si, asa cum spunea, isi dorea sa elimine posibilitatea aparitiei unui conflict intre natiunile Europei. Anul trecut, la Sibiu, de Ziua Europei, a avut loc reuniunea sefilor de stat si de guvern din Europa, care s-a incheiat cu un angajament comun, de a lupta pentru o singura Europa, pentru o Europa unita, de la nord la sud si de la est la vest.

Insa declaratiile au trecut si, astazi, Uniunea Europeana se regaseste mai slabita ca oricand. Si nu din cauza euroscepticilor si nu din cauza Brexitului. Am vazut o lipsa de coeziune in actuala pandemie care ne-a socat, de-a dreptul. Sa speram insa ca acest soc reprezinta, de fapt, semnalul de alarma pentru o necesara trezire, pentru ca nu ne-am dori si nici macar nu ne-am putea imagina ce ar putea insemna o escaladare a conflictelor de interese dintre tarile europene.

Dar trebuie sa recunoastem ca, timp de doua luni, Uniunea Europeana ar fi avut timp sa se pregateasca, sa ia masurile economice, medicale si sociale necesare in aceasta pandemie. Dar, in mod inexplicabil, pandemia i-a luat pe toti prin surprindere,ne-a luat pe toti prin surprindere. Iar Uniunea Europeana, practic, nu a existat. Fiecare tara a reactionat dupa cum s-a priceput ea. Pana la urma, parca s-a pulverizat Uniunea Europeana si parca s-a pulverizat pana si spatiul Schengen. Impactul a fost cumplit si a dus, la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie, la o escaladare fara precedent a divergentelor dintre tarile din nordul Europei si tarile din sudul Europei, care au fost chiar cele mai lovite de aceasta pandemie.

Au fost foarte multe declaratii, dar, intre declaratii si realitate, trebuie sa recunoastem ca pandemia este, de fapt, un test extrem de dur pentru blocul comunitar. Au fost multe jigniri, personale si intre state, urmate apoi de scuze si de incercarea de a evita dezintegrarea Uniunii Europene. Pentru a depasi aceasta escaladare a discordiei, presedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a publicat in presa italiana un editorial, recunoscand in acesta faptul ca multi s-au gandit doar la ei insisi, doar la problemele lor nationale, ignorand necesitatea unui raspuns comunitar. Si si-a cerut scuze Italiei. Au urmat apoi multiple proiecte pentru sutinerea economica. Si trebuie sa spunem ca se discuta de mii de miliarde de euro in Europa, tot asa cum in Statele Unite ale Americii se discuta de mii de miliarde de dolari, pentru ca lucrurile sunt de o amploare nemaivazuta, nemaiintalnita. Criza economica care va urma se prefigureaza a fi de o amploare si de o desfasurare pe care nimeni nu si-o poate imagina.

Iar astazi conflictele stau si mocnesc pe plan international. Sa ne uitam doar la escaladarea discutiilor dintre Statele Unite ale Americii si China. De fapt, in general, tensiunile in lume sunt intr-o continua crestere. Si, atunci, nu prea stim cum ar putea tarile din Uniunea Europeana sa se descurce ficeare, izolat.

Pentru ca, in aceasta lume din ce in ce mai putin previzibila, cu conflicte care stau sa mocneasca si cu o prefacere din ce in ce mai accelerata, sansele de reusita pentru tarile individuale sunt din ce in ce mai mici. Si, atunci, avem nevoie de Europa unita, avem nevoie de Uniunea Europeana. Si poate ca actuala pandemie a reprezentat un semnal de alarma, ca sa ne trezim macar in ceasul al doisprezecelea.

Si nu ne ramane decat sa speram ca incercarea actuala, provocarea actuala prin care trecem va conduce la o Europa mai unita, mai puternica, mai solidara. Dar, pentru aceasta, nu trebuie sa uitam faptul ca Europa suntem noi, fiecare dintre noi si nu trebuie sa uitam ca noi venim in Europa cu gandurile noastre, cu intelegerea noastra, cu actiunile noastre, cu modul nostru de a ne exprima. Si, atunci, coeziunea Europei este data de coeziunea noastra, a tuturor, a fiecaruia dintre noi. Dar, pentru aceasta, nu trebuie sa uitam ca Europa suntem noi, fiecare dintre noi, cu gnadurile noastre, cu intelegerea noastra, cu actiunile noastre, cu modul nostru de a ne exprima. Si coeziunea Europei, coeziunea Uniunii Europene este data de coeziunea noastra, a tuturor. Si trebuie sa intelegem ca ca aceasta este posibila doar daca fiecare isi pastreaza demnitatea si coeziunea proprie, coeziunea familiei sale, a urbei sale, a tarii sale si daca reusim sa armonizam toate acestea cu sentimentul de apartenenta profunda la aceasta Uniune Europeana pe care ne-o dorim cu totii mai puternica, mai solidara, o adevarata casa pentru fiecare!