La inceputul Noului An, va dorim sanatate, bucurie, spor in toate! Fie ca anul care tocmai a inceput sa ne aduca tot ceea ce ne dorim, sa fie un an cu rod bogat, cu realizari pe toate planurile, un an in care sa fim asa cum ne dorim sa fim! Si noi, din Cetatea Albinelor Apidava, va invitam la sanatate, dar nu numai! Va invitam sa alegeti produsele bune, dulci si naturale, dar va invitam sa alegeti si produsele romanesti, brandurile romanesti, pentru ca, astfel, noi toti vom fi mai castigati! Si continuam sa va indemam sa pastrati si sa apreciati traditiile noastre din mosi-stramosi, pentru ca ele fac parte din ceea ce suntem, din identitatea noastra si definesc ceea ce vrem sa fim! Asa ca, la inceput de an, va invitam sa descoperim impreuna traditiile de Boboteaza si de Sfantul Ioan Botezatorul.

La 6 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste Botezul Domnului sau Boboteaza, zi care incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Sarbatoarea reprezinta botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare.

TRADITII

La 30 de ani, Iisus Hristos vine din Galileea la raul Iordan, unde Sfantul Ioan Botezatorul predica si boteza, ajutandu-i pe oameni sa se caiasca pentru pacatele lor. Luminat de Duhul Sfant, Sfantul Ioan il recunoaste, zicand multimii: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii!” Mantuitorul Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa ce la inceput refuza, dintr-o smerenie profunda, adresandu-i-Se Mantuitorului prin cuvintele: „Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine”, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos, cerurile s-au deschis, Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Dumnezeu Tatal a marturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” Astfel, botezul primit de Hristos dobandeste si un alt sens, cel al Epifaniei, al aratarii Sfintei Treimi. Mantuitorul s-a botezat cu botezul Sfantului Ioan nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta botezului pe care il va institui si pentru a implini Legea – descoperirea tainei lui Dumnezeu, in numele Caruia sa ne botezam si noi, pentru ca, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata dumnezeiasca in Duhul Sfant. In rugaciunea de sfintire a apei, se cere pogorarea Duhului Sfant pentru curatirea apei de lucrarea puterilor demonice, astfel ca ea sa devina loc al nasterii omului nou intru Hristos.

Pe langa intelesurile crestine, Boboteaza este si o mare sarbatoare populara, care inglobeaza elemente de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice.

In Bucovina, de exemplu, purificarea aerului se facea, odinioara, prin focuri, in cadrul unui obicei numit Ardeasca: imediat dupa sfintirea apei, tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand la ei carbuni incinsi, pe care ii foloseau ca sa aprinda focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, cu speranta ca vor fi feriti de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi, cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada, ca acestia sa aiba rod bogat. Se inconjura casa cu pulberea ramasa, crezand ca, astfel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete. In cele trei zile cat tine Boboteaza in Bucovina, mai exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc sa se colinde reciproc. Sunt si comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii: tinerii, deghizati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde sunt fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor, precum si a unor vechi practici pentru fertilitate.

In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea, dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea preotului, strigand „Kira Leisa!”, adica pronuntarea romaneasca a grecescului Kyrie Eleison („Doamne, miluieste!”). Pe langa Troparul Bobotezei, copiii canta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din casa in casa. Potrivit traditiei, in ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului.

La sate, pe masa din asa-numita „camera buna, camera de curat” se asterne o fata de masa curata, sub care se pune fan, iar pe fiecare colt se asaza cate un bulgare de sare. Pe masa sunt aduse douasprezece feluri de mancare, precum: coliva, bob fiert, fiertura de prune, sarmale umplute cu crupe, bors de „urechiusele babei” (bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ale caror colturi sunt lipite in forma de urechiuse), bors de peste, peste prajit, „varzare” (placinte de post umplute cu tocatura de varza acra), placinte cu mac etc. Dupa sfintirea mesei de catre preotul care vine cu „Iordanul”, cu Botezul adica, o parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor, pentru ca acestea sa fie protejate de boli si pentru a fi bune de prasila.

Odinioara, dupa ce rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma casa si gospodarii, preotul era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita se puneau boabe de porumb, ca sa stea clostile pe oua, si busuioc, ca sa vina petitorii. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste. In semn de rasplata, se ofereau bucate („desagarului”), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor), iar pe crucea preotului gospodina aseza cel mai frumos fuior de canepa – se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul va deveni o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.

Ajunul Bobotezei marca si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele. In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea ca, daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, vor avea rod bogat. In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic cu imprumut. In seara de ajun, se savarseau practici de aflare a duratei vietii: inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca acela al carui carbune se va stinge mai repede, acela va fi primul care va muri.

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg, cu cel putin o fantana, in apropierea unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment, se aduce apa, care se pune in vase mari de lemn. Tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata, in jurul careia se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toti membrii comunitatii. Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla pe care le-a adus de-acasa. Pe drumul de intoarcere, se obisnuieste sa se toarne cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, se sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa – atat in exterior, cat si in interior.

In noaptea de Boboteaza, traditia spune ca tinerele fete care isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si isi pun busuioc sub perna isi viseaza ursitul. De asemenea, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an. Din ziua de Boboteaza, timp de opt zile, nu se spala rufe, deoarece in aceasta zi toate apele pamantului sunt sfintite. Apa sfintita are puteri miraculoase – nu se strica niciodata. La Boboteaza, se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa, in care arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar despre cel care scoate crucea din apa se spune ca va avea noroc tot anul.

La 7 ianuarie, cand se praznuieste Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, in Transilvania si Bucovina se pastreaza obiceiul cunoscut ca udatul Ionilor. Cu acest prilej, in Transilvania, cei care poarta numele Ion si derivatele sale sunt purtati cu mare alai prin sat, pana la rau, unde sunt botezati/purificati. In Bucovina, la portile tuturor celor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar sarbatoritul da o petrecere cu lautari.

Despre numele Ioan, sarbatorit in 7 ianuarie, se spune ca a fost si continua sa fie cel mai raspandit si mai frecvent prenume, prezent nu numai la romani, ci, sub diverse forme, la mai toate popoarele europene.

Pe 7 ianuarie, la o zi dupa Botezul Domnului sau Boboteaza, Biserica Ortodoxa praznuieste Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului. Numit inger in trup sau om ingeresc (datorita asprimii traiului dus in pustie), Sfantul Ioan Botezatorul este o pilda de smerenie si sfintenie. Despre Sfantul Ioan Botezatorul, insusi Mantuitorul Iisus Hristos spunea ca nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei mai mare decat Ioan Botezatorul (Matei 11, 11). Unicul fiu al Sfintei Elisabeta (ruda cu Preasfanta Fecioara Maria) si al preotului Zaharia, Ioan si-a petrecut tineretea in pustie, iar la varsta de 30 de ani a primit chemarea de a-si incepe misiunea de propovaduire, pregatind caile Domnului. Dupa botezul lui Iisus Hristos in apa Iordanului, Sfantul Ioan Botezatorul a marturisit: „Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El. (…) Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 34). Pentru ca predica impotriva nelegiuirilor regelui Irod Agrippa, Sfantul Ioan Botezatorul a fost intemnitat la indemnul Irodiadei (vaduva fratelui lui Irod, pe care regele o luase de sotie). In timpul unui banchet la palat, Salomeea (fiica Irodiadei), ca rasplata pentru dansul ei, cere de la Irod capul lui Ioan Botezatorul. Astfel, Sfantul Ioan Botezatorul a fost decapitat. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul se sarbatoreste pe 24 iunie, iar Taierea Capului este praznuita pe 29 august.

Forma specific romaneasca Ioan provine de la vechiul nume personal ebraic Yohanan, format din Yo-, abreviere pentru Yahve, si din verbul hanan, care inseamna „a avea mila, a face o favoare”. Johanan este, la origine, o formula de multumire adresata divinitatii care a favorizat nasterea unui copil mult asteptat de parinti. Astfel, numele Ioan s-ar traduce prin „Dumnezeu a avut mila”.

In cultura romana, acest nume a fost purtat, de-a lungul timpului, de foarte multe personalitati, printre care si autorul nemuritoarelor Amintiri din copilarie: Ion Creanga. Neintrecutul povestitor a vazut lumina zilei la Humulesti (judetul Neamt), la 1 martie 1837, dupa cum marturisea el insusi (data este contestata de unii cercetatori, care sunt de parere ca adevarata data a nasterii lui Creanga ar fi 10 iunie 1839). Era cel mai mare dintre cei opt copii ai lui Stefan si ai Smarandei Creanga.

Istet si neastamparat, asa cum avea sa se autodescrie in ale sale Amintiri din copilarie, Nica a invatat sa citeasca la scoala de pe langa biserica din sat, avandu-l dascal pe badita Vasile. Apoi mama il incredinteaza bunicului David (tatal Smarandei), care il duce la Brosteni, pe Valea Bistritei, unde va sta pana la episodul memorabil cu raia si caprele Irinucai. Cum mama dorea sa-l vada preot, in 1854 este inscris la Scoala catehetica din Falticeni (caricaturizata in volumul de amintiri), unde nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata. Dupa desfiintarea scolii, pleaca la Iasi, unde studiaza la Seminarul teologic, fiind apoi hirotonit diacon la biserica Sfanta Treime. A fost, timp de 12 ani, slujitor al altarului la diferite biserici din Iasi, apoi s-a dedicat profesiei de pedagog. In aceasta calitate, scrie, impreuna cu alti dascali, patru manuale scolare.

Anul 1875 marcheaza un moment decisiv in viata lui Ion Creanga: intalnirea cu Mihai Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Marele poet descopera harul nemaipomenit de povestitor al prietenului sau si il determina pe Creanga sa se apuce de scris, introducandu-l in cenaclul Junimea. Aici citeste, pentru prima data, Soacra cu trei nurori, ce avea sa fie publicata la 1 octombrie 1875 in Convorbiri literare. La 36 de ani, autorul primului Abecedar devine scriitor. Intre 1875 si 1883, sub imboldul lui Eminescu, care ii citea si ii indrepta manuscrisele, Creanga scrie cele mai frumoase povesti (Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca etc.), dar si volumul autobiografic Amintiri din copilarie.

Se stinge din viata in noaptea Anului Nou 1890, in bojdeiuca sa din Ticau. Ion Creanga este inmormantat in cimitirul Eternitatea din Iasi. Astazi, copii mai mici si mai mari trec pragul Casei Memoriale Ion Creanga din Humulesti, unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale din judetul Neamt. La randul ei, bojdeuca din Ticau adaposteste azi Muzeul Ion Creanga, primul muzeu memorial literar din Romania, care a fost inaugurat in anul 1918.

Alte personalitati cu numele Ioan sau cu nume derivate sunt Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu, Ion Heliade-Radulescu, Ion Ionescu de la Brad, Alexandru Ioan Cuza, Ioan Slavici, Ion Andreescu, Ion Mincu, Ion Luca Caragiale, Ion Vidu, Ion Agarbiceanu, Ion Pillat, Ion Barbu, Ionel Teodoreanu, Ionel Perlea, Ioana Radu, Ioan Alexandru, Ion Caramitru, Oana Pellea.

Bineinteles, toate derivatele numelui Ioan, Ion, Ioana, Oana, Ionel, Ionela, Nelu, Nela, Ionut, Onuta si atatea altele sunt sarbatorite in data de 7 ianuarie. Noi le spunem LA MULTI ANI cu sanatate si va dorim tuturor sa aveti un an nou cat mai bun!

CONCURS

Noi va invitam ca tuturor celor dragi care isi sarbatoresc onomastica in 7 ianuarie sa le faceti cadouri dulci si sanatoase de la Apidava! De fapt, tutror, pe tot parcursul anului, sa le faceti cadouri dulci si sanatoase de la Apidava, fie ca-si sarbatoresc ziua de nastere, fie ca-si sarbatoresc onomastica, fie asa, pur si simplu, pentru ca sa le faceti o mica bucurie. Noi va invitam acum si la concursul nostru. De aceasta data, veti putea castiga o miere  Apidava numai buna pentru micul dejun, pentru ca este intr-un ambalaj usor de folosit, si o punga de bomboane cu miere si propolis. Cinci dintre dumneavoastra vor putea castiga, astfel, un asemenea set. Iata ce trebuie sa faceti pentru a participa la concursul nostru: la prezenta postare, va invitam sa inserati un comentariu cu textul „An Nou cu sanatate si cu dulciuri Apidava” si, peste trei zile de la prezenta postare, in data de 8 ianuarie 2019, vom extrage la sorti cei cinci castigatori. Noi va multumim tare mult si va invitam in continuare sa descoperiti aceasta lume minunata pe care v-o propunem din Cetatea Albinelor Apidava si sa descoperiti toate produsele din portofoliul companiei Apidava, companie de renume din Blaj, din inima Transilvaniei!