Din Cetatea Albinelor APIDAVA – Cadouri Apidava de inceput de primavara
Proiect susținut de APIDAVA.
Realizator: Cecilia Caragea.

Dragii nostri, va uram si noi, din Cetatea Albinelor Apidava, o primavara frumoasa! Si va invitam sa ne reamintim impreuna de frumoasele noastre traditii stramosesti legate de inceputul lunii martie, de martisor, de babe, dar si de o traditie ceva mai noua – de 8 martie!

Si, bineinteles, va invitam sa luati in considerare pentru cadourile pe care cu siguranta le veti face cu aceasta ocazie produsele Apidava, dulci, sanatoase, realizate cu grija si respect pentru consumatorii de pretutindeni, de echipa harnica din Blaj, din inima Transilvaniei!

TRADITII

Martisorul reprezinta una dintre cele mai vechi sarbatori ale poporului roman, obiceiul fiind cu mult anterior crestinismului si aflandu-se in legatura cu scenariul ritual al noului an agrar, celebrat de la 1 martie. Sarbatoarea si-a pierdut insa vechile semnificatii. Astazi, martisorul reprezinta un simbol al dragostei si al prieteniei, un semn de apreciere si respect. S-a pierdut insa complet, cel putin in zona urbana, caracterul lui de talisman, cu intreaga sa incarcatura magica. Astazi, drept martisor se fac cadou cele mai felurite obiecte. Dar, initial, martisorul reprezenta o amuleta formata din pietricele vopsite in alb si rosu sau dintr-o moneda rotunda de argint sau de aur, plasata pe un fir alb-negru sau alb-rosu, astazi impunandu-se insa varianta – si ea traditionala – de alb-rosu.

Aceasta sarbatoare traditionala a inceputului primaverii o regasim in toate tinuturile locuite de romani si de aromani. Ea apare insa si in unele zone invecinate. Cu diferente minore, o regasim in Bulgaria, sub numele de Martenitsa si, in forme asemanatoare, chiar si in Italia. Majoritatea specialistilor considera ca originea sarbatorii este daco-tracica. Ea prezinta insa si influente romane. Atat la romani, cat si la geto-daci, anul incepea la 1 martie. Numele lunii martie, numita popular martisor sau mart, este originar in numele zeului Marte, zeu al razboiului, dar si al fertilitatii si al vegetatiei, luna martie si, in particular, sarbatoarea martisorului fiind si ele direct legate de renasterea naturii. Dar si la traci il gasim pe Marsyas Silen, considerat inventatorul flautului, zeul trac al carui cult era dedicat fertilitatii si vegetatiei, o la fel de plauzibila originare a numelui de Martisor.

Sosirea primaverii si in particular martisorul sunt legate si de o alta straveche zeitate a pamantului, Baba Dochia, personaj traditional de la care ne vin si celebrele babe, de la 1 la 9 martie. In legenda apare si Martisor, un tanar barbat, care, cu o floare magica, o salveaza pe fata din poveste de rautatile Babei, pentru ca apoi sa o pedepseasca pe insasi Baba Dochia, Martisor purtand semnificatia luptei binelui cu raul.

O alta legenda spune ca Baba Dochia era o batrana cu toane, capricioasa, suparacioasa si chiar rautacioasa, mai ales cu nora sa. Legenda spune ca o chinuia mereu pe nora ei, trimitand-o sa indeplineasca tot felul de sarcini dificile. Intalnindu-se cu Dumnezeu si cu Sfantul Petru, acestia au sfatuit-o pe nora sa culeaga ghiocei si alte floricele si sa i le duca batranei. Baba Dochia, vazand florile, a dedus ca a venit primavara, astfel ca a plecat cu oile la pascut, la munte. Dumnezeu si Sfantul Petru au facut sa fie frumos si insorit timp de cateva zile, insa, dupa ce baba si-a dat jos cele noua cojoace, a inceput vremea rea, cu frig, ger si ninsori. Baba Dochia a inghetat, fiind astfel pedepsita pentru rautatea ei. Prin urmare, indemnul acestui inceput de luna si al acestei povesti educative este tocmai de a fi mai ingaduitori, mai putin rautaciosi, de a ne gandi mai mult la ceilalti, la cei din jur, la greutatile lor, de a ne apleca mai mult asupra sufletescului, de a ne regla mai bine comportamentul social.

Traditia poporului roman asociaza zilele cuprinse intre 1 si 9 martie cu babele, simbol al valorilor familiale traditionale si garantie a vietii vesnice. In credinta populara, babele sunt inzestrate cu puteri magice, care le permit sa influenteze starea vremii. Cea mai cunoscuta dintre aceste batrane fabuloase este Baba Dochia, cea care, în primele zile ale lui martie, incepe sa dezbrace, unul cate unul, cele noua cojoace care i-au tinut de cald in friguroasele luni de iarna.

Pentru noi, romanii, luna martie are o incarcatura profund simbolica: pe langa Martisor si 8 martie, in traditia romaneasca se pastreaza si mitul Babei Dochia. De-a lungul timpului, Baba Dochia a servit drept sursa de inspiratie pentru numeroase legende, care au imaginat-o pe batrana Dochia sub cele mai diverse chipuri. De plida, in mitul Traian si Dochia, Baba Dochia sta la baza etnogenezei poporului roman. In acest mit, Dochia este fiica regelui Decebal, de ea indragostindu-se imparatul Traian, cuceritorul Daciei. Se spune ca, fiind urmarita de trupele lui Traian, Dochia isi gaseste refugiul in munti, unde, cu ajutorul Maicii Domnului, se transforma intr-o batrana care pastoreste o turma de oi. O dovada naturala in sprijinul acestui mit intemeietor ar putea fi reprezentata de binecunoscutele stanci Babele, din muntii Bucegi.

Oricum, traditia ne cere ca din 1 pana pe 9 martie sa ne alegem o baba, o zi care ne va ajuta sa ne facem o idee despre cum ne va fi anul in curs: o zi senina si insorita este semn de noroc si belsug, in schimb, o zi mohorata si ploioasa prevesteste un an cu incercari. Primele zile ale lui martie sunt zilele Dochiei, cu vreme schimbatoare precum caracterul capricios al Babei Dochia.

Romanii, dar si alte popoare, precum dacii, considerau primele noua zile ale acestei luni foarte importante, caci ele indicau felul in care urma sa se desfasoare intregul an. De aici si obiceiul babelor: fiecare isi alege una din cele noua zile/babe. In functie de cum este ziua respectiva, asa ii va merge tot anul. O zi frumoasa inseamna un an spornic si imbelsugat, iar o zi cu ninsoare, ploaie sau vant inseamna un an dificil si lipsit de noroc.

In afara de legendele Babei Dochia, o alta poveste ne relateaza cum Soarele, coborand pe Pamant in chip de fata, a fost rapit de un zmeu si inchis in palatul acestuia. Vaduvita de binefacerile soarelui, intreaga natura a fost cuprinsa de jale, pana ce un tanar curajos a pornit in cautarea zmeului, pentru a o elibera pe preafrumoasa fata. Dupa un an de cautari, l-a descoperit si a reusit sa-l infranga, la capatul unei lupte grele. Soarele s-a reintors pe cer, aducand primavara si fericirea in sufletele tuturor, dar preaviteazul tanar, ranit de zmeu, a ramas insangerat in zapada, dandu-si ultima suflare. In locurile in care zapada s-a topit au rasarit ghioceii, adevaratii vestitori ai primaverii. Si povestea spune ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului, Martisorul vestind in fiecare an venirea primaverii, firul alb-rosu simbolizand dragostea si curajul tanarului si prima floare a primaverii…

Deosebit de interesant este si un studiu dedicat Martisorului de catre George Cosbuc. Cum, traditional, Martisorul era reprezentat in special de un ban de argint si cum, in traditia populara, rotundul este asociat soarelui si albul – puterii si fortei, Cosbuc putea afirma indreptatit ca martisorul este un simbol al soarelui primaverii, facand in acelasi timp afirmatia: „Martisorul e un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui. Poporul nostru il cunoaste si il tine in mare cinste, si il poarta copiii, fetele si mai rar nevestele si flacaii, fiindca el e crezut ca aducator de frumusete si de iubire. Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca Martisorul trebuie purtat ca lucru sfant, nu asa ca podoaba ori ca jucarie. Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul, cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in san. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet.”

In acelasi timp, se poate spune ca snurul martisorului impletit din cele doua fire – alb si rosu – reprezinta, la randul lui, un simbol al trecerii de la iarna cea alba la primavara clocotind de viata, ca focul sau ca sangele.

Conform credintei populare, se poate spune ca rosul – dat de foc, sange si soare – corespunde vitalitatii femeii, iar albul zapezii, al apelor inspumate si al norilor de pe cer semnifica intelepciunea barbatului, astfel incat snurul exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, feminin si masculin.

In varianta alb-negru, el reprezinta unitatea contrariilor, intuneric-lumina, frig-cald, moarte-viata. Albul este simbolul puritatii, lumina, ca suma a tuturor culorilor, reprezinta Cerul si Tatal Atotputernic. Negrul este culoarea distinctiei, a fecunditatii si fertilitatii, a solului roditor, reprezinta mama originara, pamantul.

Daca ne referim la varianta rosu-alb si ne reamintim de traditia romana, conform careia luna martie reprezenta perioada optima pentru a incepe o campanie militara, putem asocia firului rosu vitalitatea, iar celui alb, victoria. Rosu simbolizeaza focul, sangele si viata, fiind asociat principiului feminin, in timp ce albul corespunde zapezii, apei inspumate, norilor si intelepciunii masculine. Astfel, firul martisorului reprezinta unitatea principiilor feminin si masculin, forta vitala care asigura ciclul etern al naturii. Si moneda de argint, adica martisorul traditional, corespunde acestei reprezentari, forma rotunda a monezii fiind asociata soarelui, respectiv principiului masculin, in timp ce argintul este asociat lunii, adica principiului feminin.

Este important de subliniat ca acest cuplu de culori, alb-rosu, este omniprezent in folclorul daco-roman, astfel il regasim in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi.

Martisorul avea rolul unui talisman magic menit sa-l apere pe cel care il purta, snurul alb-rosu trebuind sa-i asigure putere si sanatate. Se credea ca, in felul acesta, copiii erau aparati de rele si de boli si ca aveau sa fie sanatosi precum argintul si rosii la fata precum culoarea rosie din snur. Fetele isi atarnau firul impletit la gat, in credinta ca nu vor fi arse de soare peste vara, conform zicalei: Cine poarta martisoare / Nu va fi parlit de soare.

Martisorul era un simbol purtat cu multa demnitate si chiar solemnitate de catre membrii societatii traditionale, care evitau orice comportament necivilizat in perioada in care martisorul le impodobea imbracamintea. Rostul lui era ca, prin magia impletirii armonioase a celor doua fire ce simbolizau unitatea contrariilor, sa aduca sanatate si paza de boli. Dar el reprezenta in acelasi timp o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care oamenii salutau renasterea naturii. Martisorul a reprezentat simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti si probabil ca nu gresim daca spunem ca a darui un Martisor inseamna a darui o farama de soare. Folcloristul Simion Florea Marian presupune ca în Moldova si Bucovina Martisorul era compus dintr-o moneda de aur sau de argint, prinsa cu un snur alb-rosu, si era purtat de copii in jurul gatului. De obicei, femeile il purtau in primele 12 zile sau pe tot parcursul lunii martie, pana la alte sarbatori, Mucenici, Florii, Paste sau pana la inflorirea anumitor copaci, pana ce se aude cucul cantand sau pana la venirea berzelor sau a altor pasari calatoare, in functie de traditia fiecarei zone in parte.

In final, martisorul era prins de ramurile inflorite ale unui pom fructifer pentru a aduce belsug sau era aruncat in directia din care veneau pasarile calatoare, spunand: Ia-mi negretele si da-mi albetele! In unele zone, era pus sub closca sau agatat la icoana. Exista de asemenea credinta ca dorinta pusa in timp ce atarnai martisorul in copac urma sa se indeplineasca numaidecat, astfel ca, la inceputul lui aprilie, in multe sate pomii sunt impodobiti de martisoare. Dar agatatul martisorului in copac era legat si de credinta ca, astfel, magia lui era transmisa asupra naturii, sporindu-i roadele.

In vechime, martisorul era daruit atat fetelor, cat si flacailor si era purtat fie prins in piept, fie legat la mana sau la gat.

Astazi, traditia, semnificatia si magia s-au pierdut. A disparut banutul purtator de noroc al dacilor. S-a mai pastrat firul alb-rosu, dar fara sa se mai cunoasca pe de-a-ntregul semnificatia lui. S-a incetatenit insa obiceiul ca orice femeie, doamna sau domnisoara, sa primeasca cate un martisor si sa se mandreasca cu el.

Trebuie sa spunem ca Martisorul nu are nicio legatura cu ziua de 8 martie, o sarbatoare care a aparut in 1910, cu o bogata incarcatura ideologica, in cadrul Conferintei Internationale a Femeilor Socialiste desfasurate la Copenhaga. Revolutionara Clara Zetkin, nascuta in Saxonia si decedata in URSS, a facut atunci aceasta propunere pentru a omagia miscarea de protest desfasurata la 8 martie 1857 la New York de catre un grup de revolutionare ce isi cereau drepturile.

CONCURS

Bineinteles, asa cum v-am obisnuit, avem si un concurs! Concursul se desfasoara pe pagina de Facebook Cecilia Caragea. Un concurs cu produse APIDAVA care sunt recomandate femeilor. Este vorba, bineinteles, de mierea de zmeura Apidava, mierea de zmeura Roua Florilor din inima Transilvaniei, si de caramelele cu miere si cu polen. Sincer, sunt cele mai dulci caramele si care mie imi plac cel mai mult. Asadar, va invit ca la acest material video sa inserati un comentariu cu textul „Cadouri Apidava de inceput de primavara”. La trei zile de la postarea prezentului material, adica pe 10 martie 2018, vom organiza extragerea la sorti, in urma careia ii vom desemna pe cei cinci castigatori, care vor primi, fiecare, cate un borcan de miere de zmeura Apidava si cate o punga de caramele cu miere si polen.

Va urez o primavara frumoasa, impreuna cu intreaga echipa Apidava, si sa va bucurati de un an extraordinar!