Muzeul National al Taranului Roman va asteapta vineri, 17 septembrie 2021, de la ora 19.00, la concertul George Enescu si Lautarii, sustinut de Taraful Leonard Iordache, care va interpreta un numar de melodii folclorice in versiunea originara, melodii culese de George Enescu de la lautari. Concertul va avea loc in curtea interioara a muzeului, intrarea prin str. Monetariei. Dupa cum se stie, George Enescu s-a inspirat toata viata din muzica populara romaneasca, multe din operele sale fiind inspirate din muzica patriei sale.

Tanarul Enescu a avut primele sale experiente muzicale in satul natal Liveni, nu departe de Botosani. La sfarsitul secolului al XIX-lea, in saloanele celor avuti se obisnuia ca muzicanti evrei sau lautari romani sa cante la nunti, botezuri, inmormantari sau la alte evenimente muzica populara sau slagarele la moda din vremea aceea. De pilda, Nicolae Chioru, la vremea aceea, un muzicant vestit, l-a invatat pe micul Enescu, in varsta de 5 ani, primele notiuni la vioara. Ca majoritatea lautarilor, nici Chioru nu cunostea notele: micutul a invatat sa cante “dupa ureche” si, in scurt timp, interpreta o serie de melodii si dansuri populare romanesti.
Dupa ani si ani, compozitorul a intalnit un alt mare virtuoz al breslei muzicantilor romi: este vorba de tambalagiul Lica Stefanescu, vestit pe atunci. L-a cunoscut pe compozitor la Paris, intr-o vreme cand el strangea material pentru cele doua rapsodii ale sale. Stefanescu interpreta excelent Rapsodia ungara a lui Franz Liszt si se pare ca Enescu a luat aceasta opera drept model pentru capodoperele sale. In timpul Primului Razboi Mondial, Enescu a cunoscut un alt mare lautar: Nicu Buica. In 1918, a aparut alaturi de el pe scena Teatrului National din Iasi. Ambii au interpretat Sonata Kreutzer de Beethoven, Buica la vioara, Enescu acompaniindu-l la pian.
La inceputul secolului al XX-lea, George Enescu a intalnit muzicantii din familia Dinicu: Gheorghita Dinicu, fratele lui Dimitrie, alaturi de care a cantat la Castelul Peles din Sinaia in cvartetul de coarde Carmen Sylva. In fine, Grigoras Dinicu a fost cel care i-a stat alaturi lui Enescu, in 1936, si a avut o mare influenta asupra creatiilor sale muzicale. Spre deosebire de Bela Bartok, cu care Enescu era bun prieten, compozitorul roman nu culegea sistematic muzica traditionala. Bartok a strabatut localitati din Slovacia, Ungaria si Romania si a imprimat pe fonograf sute de melodii si dansuri populare. Multe dintre ele au fost prelucrate in operele sale. Enescu se lasa, pur si simplu, fascinat de muzica traditionala. O exceptie a facut, totusi: in anii ʼ20 ai secolului trecut, a realizat o culegere de melodii de la lautari. Compozitorul a notat sumar 43 de melodii. Manuscrisul s-a pastrat si se afla la Academia Romana.
Compozitorul a prelucrat unele din aceste cantece sau le-a citat in operele sale ca, de pilda, Rapsodia romana nr. 1, Rapsodia romana nr. 2 si Sonata nr. 3 pentru pian si vioara. Cu toate ca folclorul romanesc joaca un rol foarte important in opera sa, doar un numar relativ mic de cercetatori au analizat detaliat melodiile populare si unele opere din creatia lui Enescu. De remarcat este, in primul rand, etnomuzicologul Speranta Radulescu.
Producator: Liviu von Braha.

Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro.