Apicultura si apiterapia, in fata provocarilor actuale
Invitata: Doamna dr. Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare, presedinta Comisiei Stiintifice a Organizatiei Apimondia.
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumiri speciale companiei Apidava pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: Dragii nostri, avem bucuria sa stam de vorba cu doamna doctor Cristina Mateescu, cercetator stiintific la Institutul de Bioresurse Alimentare si, in acelasi timp, presedinta Comisiei Stiintifice de Apiterapie din cadrul Apimondia! Ma bucur tare mult ca avem din nou ocazia sa stam de vorba despre un subiect atat de interesant, despre apiterapie si apinutritie!

Dr. Cristina Mateescu: Intai multumesc pentru invitatia de a fi din nou alaturi de dumneavoastra! Da, este un subiect care preocupa din ce in ce mai mult! Ne dorim toti in tara asta cu multa traditie in apiterapie, pentru ca stim ca in Romania a fost primul centru medical de apiterapie din lume, sa promovam aceasta ramura complementara a medicinei, iar misiunea la nivel de Apimondia este o misiune destul de dificila, in conditiile in care se stie foarte bine ca nimeni nu este prea doritor de a fi inlocuit cu ceva natural. Cam asa se intampla!

Cecilia Caragea: Am auzit, cu ocazia targului apicol de la Blaj, o serie de conferinte in care se vorbea foarte mult despre problema apicultorilor care se confrunta cu o mortalitate mare a albinelor din cauza pesticidelor, insecticidelor si era vorba chiar, la un moment dat, de solutii cum albinele vor fi inlocuite de niste mici insecte, robotei s.a.m.d. Nu vi se pare prea SF totul?

Dr. Cristina Mateescu: Bine, oricum, lumea albinelor, pe langa faptul ca este foarte bine plantata in existenta noastra cotidiana, are si ceva SF, pentru ca, parafrazand pe cineva care spunea ca apicultorul este un inventator si este asa-numitul intelectual al zootehnistilor, mi-a placut tare mult definitia, intr-adevar, apicultorul incearca sa gaseasca solutii pentru a-si apara, pentru a-si proteja albinele, dar, de multe ori, aceasta inventivitate poate face si rau. Pentru ca nu cunoastem intotdeauna limita pana la care se poate merge, iar prin experimentarea unor chestiuni, si am vazut si o sa vorbesc despre acest lucru, chiar apicultorul poate fi vinovat de distrugerea coloniei de albine. Sa nu infieram numai mediul inconjurator si ceea face mana de om. Exista, de foarte multe ori, si cel care se autoexclude din vinovatie. Nu vreau sa dau vina pe ei, dar trebuie sa isi asume si ei partea lor de misconduct, adica o tehnica pe care nu o aplica corespunzator, din dorinta de a-si proteja albinele si de a gasi noi mijloace de tratament impotriva unor boli care, intr-adevar, le afecteaza foarte tare, administrarea unor produse sub o forma care nu este tocmai buna pentru a ajuta albina sa se vindece, dar asta este o chestiune mult mai aproape de ceea ce inseamna apicultura practica. Eu ceea ce am dorit sa remarc in prezentarea mea este faptul ca pesticidele sunt cele care… si vedeti, vine asa, putin cam… dupa ce s-a facut atata pledoarie pentru cat de bune, cat de minunate sunt produsele apicole pe care, evident, le sustin dupa 40 de ani de munca, dar trebuie sa vedem si acea parte mai putin roz a peisajului in care aceste produse, daca nu sunt recoltate de unde trebuie si cand trebuie, pot sa aduca mai mult rau decat bine, pentru ca ele pot fi contaminate. S-a vorbit de aceste pesticide! Sa nu uitam ca floarea, planta aduce in ea atat nectarul, cat si polenul, ori ele pot fi foarte bine contaminate. Sunt anumite pesticide care tocmai pe partea grasa din aceste produse se aseaza. E vorba de polen, e vorba de propolis si asta poate afecta. De aceea doresc foarte mult ca la nivel de Apimondia sa creem niste standarde de calitate pentru produse cu destinatie medicinala, care nu sunt aceleasi cu cele cu destinatie alimentara, pentru acolo exigentele de calitate sunt mult mai mari.

Cecilia Caragea: Oricum, este foarte curajos ceea ce spuneti, pentru ca, de regula, auzim doar acuze la adresa agricultorilor, la adresa insecticidelor, pesticidelor si mai putin la adresa apicultorilor, care si ei au multe de invatat si multe proceduri de aplicat corect! De aceea am spus ca sunteti foarte curajoasa ca spuneti aceste lucru!

Dr. Cristina Mateescu: Sunt curajoasa! Stiu ca nu o sa se supere pe mine pentru ca, pana la urma, stim foarte bine ca totul pleaca de la modul cum se lucreaza in stup. Am lucrat in apicultura, in Institutul de Apicultura, si acest lucru il stiu! Un tratament efectuat necorespunzator, nerespectarea unor doze, a momentelor cand trebuie aplicat tratamentul poate avea ca rezultat o contaminare a produselor stupului. De exemplu, de ce s-ar cauta astfel reziduuri de amitrati, de exemplu, un medicament care se foloseste in tratamentul varozei la albine, de ce s-ar cauta in miere? Iata o intrebare! Aici cine lucreaza? Apicultorul, nu este natura, da? Daca se cauta pentru calitatea mierii HMF-ul, acel indice care arata ca procesarea nu s-a facut tocmai bine sau ca mierea a fost depozitata in conditii improprii sau a fost incalzita mult inainte de a fi pusa in borcane, acest lucru nu este, iarasi, o chestie care vine de la natura. Asta se intampla in timp, dar cand facem miere si o imbuteliem si o incalzim peste limita normala admisa, acest lucru se poate intampla si atunci vina este tot a celui care intervine direct pe produsul stupului. Asta este ideea si sigur ca toata lumea trebuie sa accepte acest lucru! Ce vine din natura, intr-adevar, nu poate fi controlat de apicultori si aici avem o cazuistica suficienta care sa arate ca expunerea la astfel de pesticide, si vreau sa va spun ca nici produsele stupului nu fac exceptie de la acest lucru, poate avea in timp, prin acumulare, efecte secundare total nedorite la nivelul organismului uman.

Cecilia Caragea: Si aceste este motivul pentru care, cu ajutorul organizatiei Apimondia, incercati sa introduceti o serie de reguli, de norme pentru apicultori, astfel incat produsele apicole cu destinatie medicinala, apiterapeutica, sa respecte anumite standarde. In ce masura credeti ca veti si reusi acest lucru?

Dr. Cristina Mateescu: Vedeti, problema din punctul acesta de vedere, standardul de produs apicol cu destinatie medicinala sau terapeutica, este in atributia unui grup de lucru la nivelul Apimondia care reuneste specialisti din intreaga lume si care fac o analiza foate stricta la produsele stupului pentru ca, vedeti dumneavoastra, lucram cu natura! Exista contaminanti fungici, bacterieni care se regasesc in produsul apicol. Daca eu vreau sa dau unui copil miere, mierea aceea trebuie sa fie libera de orice fel de spor, cea mai mare amenintare pentru sugari este Clostridium botulinum, deci eu trebuie sa fac de asa natura ca productia mea sa fie atat de curata, ceea ce va insemna, desigur, si un pret mult mai avantajos pentru apicultor pe care il poate obtine pentru produsul lui, astfel incat aceste produse sa fie sigure pentru a fi utilizate in diferite protocoale de tratament in apiterapie. Si se lucreaza, va spun, foarte mult. Problema standardizarii din punct de vedere al compusilor farmacologici activi este insa o problema destul de delicata, avand in vedere ca globul nostru are o diversitate de conditii pedoclimatice si de flora, astfel incat este firesc ca, pe undeva, ca la nivelul Agentiei Europene de Siguranta a Alimentului sa se arate ca pentru anumite produse ale stupului – cum este cazul propolisului, laptisorului de matca sau al mierii – opinia sa fie ca nu se poate trage o concluzie intre un efect pe care noi il atribuim unui produs al stupului si compozitia sa, de exemplu. Pentru ca nu este corect definita diversitatea aceasta de compozitie. De aceea cred ca cea mai buna solutie ar fi sa gasim o standardizare in baza proprietatilor biologice ale produselor acestea pentru ca plecam de la rolul lor chiar la nivelul coloniei de albine. Propolisul este adunat, pe de o parte, pentru a asigura o protectie impotriva curentilor de aer, a temperaturilor scazute, dar in egala masura pentru a asigura asepsia din stup, albina nu se apuca, matca nu depune oua, albina nu aduce nectar si nici polen sa devina pastura fara a-si vopsi dinainte fagurii cu propolis. Daca pornim numai de la aceasta actiune antibacteriana, antifungica, si este suficient pentru a ajunge sa caracterizam o actiune biologica a acestui produs extrem de valoros. Sigur ca studiile care au fost facute in nenumarati ani au demonstrat ca paleta de actiune a propolisului este mult mai mare, dar este cu o specificitate. De exemplu, pentru propolisul brazilian are o anumita paleta, cu predilectie catre o actiune antitumorala, anticanceroasa, in timp ce un propolis din zona europeana, desi dispune de astfel de proprietati gratie quercetinei sau esterului fenetilic al acidului cafeic pe care toti il cunoastem, nu este atat de potent propolisul european, insa este un extraordinar cicatrizant, un extraordinar agent antibacterian si poate fi folosit in diferite afectiuni de origine microbiana care afecteaza diferite sisteme ale corpului nostru – sistem respirator, sistem digestiv sau sistem renal. Asa ca paleta este foarte larga. Nu ne ramane decat sa incercam sa convingem, in contextul in care Organizatia Mondiala a Sanatatii a lansat acea strategie care pana in 2023 ar putea sa fie buna si sa ne sustina in ideea de a aplica terapiile, mijloacele traditionale complementare de tratament, in care fiecare popor sa isi poata valorifica acest bagaj imens de cunostinte din trecut pentru ca, pana la urma, si industria farma moderna, pe langa minunatele sinteze de laborator, se bazeaza la origine tot pe ceea ce a oferit natura.

Cecilia Caragea: Acesta este un lucru extrem de imbucurator, ca intr-un timp destul de scurt, de 2-3 ani, exista aceasta recomandare de a se utiliza aceste produse traditionale!

Dr. Cristina Mateescu: Da, sigur ca problema se pune sa existe o literatura consistenta care sa ateste aceasta utilizare traditionala in timp. Exista, de asemenea, chiar si la nivel european, o procedura, un regulament care faciliteaza inregistrarea unor medicamente traditionale. Deci, vedeti, ajungem tot la denumirea de medicament, dar care, din pacate pentru produsele stupului si ma refer aici in mod deosebit la propolis sau la laptisor de matca, nu pot fi facute prin aceasta procedura, pentru ca expertii de acolo au spus ca acestea nu sunt produse de origine vegetala, ci sunt produse de origine animala, datorita interventiei albinei cu secretiile ei. Si atunci incercam sa convingem ca aceasta procedura traditionala sa se extinda si la aceste produse care, pana la urma, provin tot din natura, ca sunt colectate de o mica insecta mi se pare foarte mult sa spunem ca este un produs de origine animala, dar asta este regula.

Cecilia Caragea: Asadar, recomandarea de care vorbeati se refera doar la produsele de origine vegetala?

Dr. Cristina Mateescu: Da, exact, este vorba de plante medicinale utilizate in mod traditional care pot beneficia de aceasta procedura simplificata de autorizare ca medicament. Sigur ca ne dorim foarte mult ca in aceasta categorie sa includem si propolisul cu caracteristicile lui si, intr-adevar, cu marile sale calitati terapeutice.

Cecilia Caragea: Cred ca ar meritat pe deplin pentru ca cu totii am avut macar un episod in viata in care am utilizat propolis si am fost recunoscatori pentru ideea si pentru inspiratia de a utiliza propolis!

Dr. Cristina Mateescu: Exact! Sigur ca trebuie sa tinem cont. Si aici as face recomandarea ca, avand in vedere ca totusi in tara noastra avem foarte multi medici care au competenta in apifitoaromaterapie, deci care stiu despre ce vorbim, acesti oameni, si cred ca exista in fiecare judet, zona a tarii un astfel de medic, sa ceara totusi sfatul, inainte de a incepe o astfel de terapie, chiar si introducerea in alimentatie, este bine sa se ceara un sfat medical, pentru ca, asa cum spunea si domnul doctor Stangaciu in prezentarea dumnealui, fiecare individ este o entitate de sine statatoare, cu propriile sale caracteristici, si atunci un medic specializat poate sa analizeze in detaliu conditia de sanatate a persoanei respective, astfel incat sa fie in masura sa stabileasca si ce produs si ce doza si ce perioada de tratament sa i se poata aplica!

Cecilia Caragea: Da, pentru ca, pana la urma, cu totii ne dorim o recomandare personalizata, facuta special pentru noi, de cate un specialist in acest domeniu al apifitoterapiei!

Dr. Cristina Mateescu: Asa si putem sustine apiterapia! Ca apiterapia este facuta de medici!

Cecilia Caragea: Corect! Noi va multumim tare mult si de abia asteptam urmatoarea noastra intalnire!

Dr. Cristina Mateescu: Va multumesc si eu foarte mult pentru invitatie si va doresc in continuare sa va ocupati de aceasta lume minunata!

Cecilia Caragea: Multumesc!