Arena Ideilor – Dacă și în ce măsură ne afectează radiațiile electromagnetice
Invitat: domnul prof. univ. dr. Dragoș Popa
Dialog realizat de Cecilia Caragea

Cecilia Caragea: Dacă și în ce măsură ne afectează radiațiile electromagnetice, de la cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, de la toate aparatele care ne înconjoară și pe care le folosim în viața de zi cu zi până la antenele de pe blocuri, aflăm astăzi de la profesor universitar doctor Dragoș Popa. Înainte de toate, cum ne afectează cuptoarele cu microunde?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În primul rând, este util să ne reamintim că întregul univers este ocupat de unde electromagnetice, adică de oscilații ale câmpului electric și magnetic. Pe de altă parte, întregul spațiu care nu reprezintă un vid avansat este ocupat și de vibrații, de oscilații ale punctelor materiale. Iar, pe de altă parte, corpul nostru este foarte sensibil la ambele tipuri de unde. Orice membrană celulară din organism este un receptor și un emițător de unde electromagnetice. Deci, practic, noi receptăm, prin întregul nostru organism, undele electromagnetice. În egală măsură, organismul nostru este caracterizat prin oscilații mecanice, atât ale organelor, cât și ale țesuturilor în general. Deci, iarăși, suntem afectați de zgomote, de vibrații mecanice de orice natură. Dacă ne uităm la cuptorul cu microunde, evident, el este caracterizat de o sursă puternică, la majoritatea aparatelor, de 1 kilowatt, de oscilații de câmp electromagnetic cu o frecvență destul de înaltă, de ordinul gigahertzilor. Asta înseamnă că, în principiu, noi putem să fim puternic afectați de aceste unde. Față de primele generații, de acum mai bine de jumătate de secol, aparatele sunt, în momentul de față, ecranate atât cât se poate. Chiar dacă au această ecranare, în general, se recomandă să nu zăbovim prea mult la distanțe mici, mai mici de 1 metru, în jurul unui cuptor cu microunde. Ca atare, e un sistem foarte simplu de a ne proteja, de a nu sta lipiți de cuptorul cu microunde. Ca atare, să spunem că nu ar fi atât de gravă interacția directă asupra noastră. Numai că noi introducem în cuptorul cu microunde mâncarea. Încălzirea mâncării, în cuptorul cu microunde, se realizează tocmai prin interacția dintre câmpul electromagnetic și substanța, materia respectivă, adică această substanță organică pe care vrem să o mâncăm. În această substanță organică apar modificări tocmai prin interacția cu câmpul electromagnetic. Pericolele cele mai mari apar în special din punctul de vedere al ambalajelor, în momentul în care le plasăm, de exemplu, în materiale plastice, care pot să dezvolte, prin interacția cu undele electromagnetice, diferite substanțe toxice. Pe de altă parte, inclusiv alimentele sunt degradate și, mai mult decât atât, caracteristicile apei se schimbă prin interacția cu undele electromagnetice. Evident, aceste schimbări sunt cu atât mai puternice cu cât materialele respective au stat mai mult timp în cuptorul cu microunde. Ca atare, vom avea modificări mai puternice atunci când gătim și alimentele vor sta, să spunem, o jumătate de oră în cuptor, mult mai slabe în momentul în care doar încălzim alimentele respective, ceea ce, în mod normal, poate să dureze 1 – 2 minute.

Cecilia Caragea: Spuneați că se schimbă caracteristicile apei. Cum anume?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Se schimbă caracteristicile în general. La apă, este vorba nu propriu-zis de molecula formată din oxigen și 2 atomi de hidrogen, ci de structura apei, care e caracterizată în primul rând de punțile de hidrogen între aceste molecule și, în același timp, interacția acestora cu diferitele elemente prezente în apă. Cel mai important este, însă, modul în care se schimbă  substanțele organice. Pentru că se degradează anumite substanțe care ne sunt utile, cele care ne sunt hrănitoare, și, pe de altă parte, apar radicali liberi, apar noi molecule, prin spargerea moleculelor prezente inițial, unele dintre acestea putând să fie toxice. Sunt foarte multe studii și controverse. Acestea provin nu atât din faptul că apar astfel de fenomene, ci din punct de vedere al măsurii în care elementele rezultante sunt sau nu nocive pentru noi. Aici, evident, intervin și sensibilitatea noastră la diferite elemente chimice și, pe de altă parte, cum spuneam la început, timpul cât alimentele stau în cuptorul cu microunde. Pe de altă parte, trebuie să avem în minte foarte clar că nu avem niciun fel de procesare a mâncării care să nu degradeze mâncarea. În primul rând, este vorba de prăjeli, în care, evident, apar schimbări foarte importante, temperatura, în cazul acesta, fiind cea mai mare. Dar apar modificări inclusiv la o banală fierbere, când preparăm o supă. Și și aici problema este importantă în ce vase realizăm aceste procese. În cuptorul cu microunde, în același timp, nu poți să introduci vase metalice, pentru că apar descărcări electrice între vas și generatorul de microunde. Și, cum spuneam, e contraindicată folosirea materialelor plastice. La fel, materiale inflamabile nu e bine să introducem. O alt problemă care apare la cuptorul cu microunde vine din faptul că diferitele substanțe, grăsime, carne, o legumă… nu se încăzesc la fel. Și, atunci, într-o mâncare, vor fi zone care se încing mult mai puternic, altele, mai puțin. Și apar un gen de microexplozii, care nu fac decât să ne murdărească cuptorul cu microunde. Dacă nu îl curățăm, evident că acolo se vor dezvolta substanțe cu efecte neplăcute, în cantitate mult mai mare.

Cecilia Caragea: Ceea ce am îneles este că în cuptorul cu microunde trebuie să punem vase de ceramică, de sticlă, nu punem plastic, nu punem metal. Îl curățăm periodic și trebuie să nu ținem foarte mult alimentele în cuptorul cu microunde, adică ar fi bine să nu gătim în cuptorul cu microunde, ci doar să ne încălzim mâncarea.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da. Dar și aici este o problemă. Adică apa, de exemplu, dacă vrem să o fierbem, putem foarte bine să o fierbem într-o cană de fiert apa, supa putem foarte bine să o încălzim pe aragaz… Avantajele mari vin în momentul în care discutăm de alimente care riscă să se prindă, să se degradeze pe fundul oalei și trebuie mereu mestecate. Și, atunci, ai un confort în plus. Deci nu cuptorul cu microunde ridică o problemă în sine, ci abuzul folosirii lui.

Cecilia Caragea: Așadar, anumite mâncăruri, decât să ni se prindă de fundul oalei, mai bine le încălzim la cuptorul cu microunde.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Exact.

Cecilia Caragea: La cuptorul cu microunde mai putem să facem ceva: popcorn! Personal, recunosc că utilizez cuptorul cu microunde pentru a-mi face popcorn. Este foarte simplu, este foarte comod. Deși îmi amintesc că, în copilăria mea, când nu aveam cuptor cu microunde, bunicul meu făcea popcorn în tigaie.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da. La popcorn, de exemplu, ce trebuie avut grijă… avem un ambalaj de hârtie și introducem popcornul în acest ambalaj în cuptor, ca atare, atenție la indicațiile de pe ambalaj, pentru că orice material inflamabil, cum spuneam, poate să ia foc, pe de altă parte, poate să degaje el însuși substanțe nocive.

Cecilia Caragea: Dar, dacă ții acel ambalaj de hârtie atât cât trebuie, cât scrie, frumos, pe ambalaj, ai o pungă de popcorn, la final, foarte bună!

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Exact! Pe de altă parte, ce trebuie înțeles este că noi suntem diferiți. Fiecare are caracteristicile lui. La fel cum unii oameni sunt alergici la polen… sunt la 1 kilometru flori înflorite și el se îmbolnăvește, iar celălalt aspiră polenul florilor pe care le miroase și n-are nimic, la fel este și în cazul cuptorului cu microunde. La toate aceste procese care apar, radiatii elecromagnetice și diferite substanțe potențial nocive, unii pot să aibă o reacție foarte puternică, iar alții, ani și ani, să nu resimtă niciun efet nociv. Când se discută și se fac recomandări, se ia întotdeauna un prag de centrare a substanțelor nocive, un prag din punct de vedere al intensității undelor electromagnetice, care este acceptat, în general, ca nefiind periculos. Dar asta este o chestiune statistică, peste întreaga populație, nu ceva care să ne privească pe fiecare dintre noi. Și, atunci, aici intervine foarte mult și modul în care ne simțim noi în urma folosirii cuptorului cu microunde.

Cecilia Caragea: Cum acționează aceste radiații electromagnetice?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Reușesc să încălzească, în general, preparatele care sunt introduse în cuptor. De exemplu, popcornul. Acest lucru ni-l putem explica prin faptul că orice obiect, în particular, orice aliment, este format din molecule. Moleculele reprezintă legături atomice, respectiv nuclee și electroni. Aceste elemente se află, toate, în vibrație, iar orice element care vibrează, ca un pendul în fața noastră, poate să primească energie. Pendulului îi dăm un bobârnac și va oscila mai puternic, acestor structuri moleculare le transmitem energie prin unda electromagnetică care ajunge la ele, ele absorb din energia undei și încep să oscileze mai puternic. Oscilând mai puternic, înseamnă că au energie mai mare, ca atare, aceasta duce la creșterea temperaturii. Ceea ce spuneam mai devreme, cu alte substanțe care iau naștere, este că, în anumite situații, o moleculă absoarbe mai multă energie decât îi trebuie ca să se încălzească. Pentru că n-am cum să controlez această absorbție din afară. Și ajungem la pragul la care ea se rupe. Și generează molecule noi și radicali ionici. Aceste elemente, o parte dintre ele, sunt cele care sunt nocive pentru sănătatea noastră.

Cecilia Caragea: Dar, așa cum spuneați, acești radicali liberi pot să apară nu numai în cuptorul cu microunde, pot să apară și când prăjesc ceva în tigaie, pot să apară și când fierb ceva… Și la alte tipuri de a ne prepara mâncarea.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da. Problema este că, la celelalte tipuri, acești radicali ionici apar într-o măsură mult mai mică. La prăjit, de exemplu, pericolul vine din faptul că, în timp, grăsimea în care prăjim se sparge din punct de vedere termic. Și, aici, dacă avem un ulei bun, care rezistă la temperatură și îl folosim o singură dată la prăjit, nu avem probleme grave, dar ele devin extrem de grave când îl folosim de mai multe ori. Deci lucrurile sunt foarte diferite și trebuie urmărit fiecare proces în parte, la fiecare aliment în parte.

Cecilia Caragea: Da, există mai multe tipuri de ulei, de floarea-soarelui, de palmier, de câte și mai câte… Depinde în care gătim și depinde de temperatura de ardere a acelui ulei.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da. Și de proprietățile lui chimice, pentru că avem niște proprietăți chimice la uleiul de floarea-soarelui, altele la uleiul de palmier, de exemplu.

Cecilia Caragea: Așadar, putem, liniștit, să ne încălzim ceva la cuptorul cu microunde, să ne facem popcorn la cuptorul cu microunde, dar trebuie să nu punem plastic sau metal în cuptorul cu microunde, să-l curățăm așa cum trebuie, periodic, și să nu gătim, de fapt, la cuptorul cu microunde, doar să ne încălzim lucrurile.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric. Cuptoarele cu microunde se folosesc de jumătate de secol, nu s-a întâmplat nicio tragedie prin folosirea și funcționarea lor. Și de aceea subliniam, de la început, că ele satisfac întru totul normele acreditate, normele legale, să spunem, pe care trebuie să le îndeplinească un electrocasnic. Dar asta nu înseamnă că nu pot să fie oameni alergici. Dar oameni alergici avem inclusiv la telefonul mobil, la calculator, la antenele care se găsesc pe blocuri. Și, în condițiile acestea, ar trebui să plecăm din orașe, să renunțăm la toate acestea. Și tot degeaba ar fi, pentru că acest câmp electromagnetic… nu scăpăm de el nici pe vârful muntelui, nici în peșteră… Sigur că va avea o intensitate mai redusă. Deci, odată ce noi am umplut planeta de câmp electromagnetic produs de diferite surse, este un mediu în care noi trăim. La fel cum acest mediu este caracterizat de vibrațiile mecanice, care sunt date în orașe de tot traficul rutier, la fel, în apropierea șoselelor, nu numai în trafic, ci și în localitățile din proximitate. De aceea se pun panourile acelea pe marginea autostrăzilor, în vecinătatea localităților, ca să atenueze și să nu „înnebunească” o populație întreagă. Ca atare, trebuie ca lucrurile să le evaluăm după o justă măsură, pentru că altminteri ajungem la excese. Trebuie, însă, avut grijă, și asta am încercat la început să subliniez, că, la fel ca la polenul de flori, de exemplu, și aici avem oameni alergici.

Cecilia Caragea: Să le spunem oameni sensibili.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Oameni foarte sensibili. Iar cei foarte sensibili trebuie să aibă grijă. Sunt oameni care s-au mutat din apartamentul în care stăteau pentru că erau antene în vecinătate și nu mai puteau să doarmă și deveniseră neuroastenici.

Cecilia Caragea: Da, este o întreagă discuție despre antenele de pe blocuri. În ce măsură afectează locatarii?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În măsura în care ele respectă, și, evident, ele respectă normele în vigoare, ar trebui să nu afecteze. Pentru că aceste norme ce au făcut ? Pe baza unor teste… așa cum au fost ele făcute, s-a stabilit, cum spuneam mai devreme, un prag. Și ele, pentru a putea să fie legal montate pe blocuri, respectă aceste praguri. Pragurile acestea, încă o dată, sunt praguri statistice. Deci, în mod normal, populația nu trebuie să fie afectată. Oamenii foarte sensibili se poate să fie afectați. Se vor muta din blocurile acelea în alte blocuri.

Cecilia Caragea: Dar ce simt acești oameni mai sensibili ?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În general, ei simt că nu pot să doarmă, că devin nervoși, că trec prin diferite stări emoționale ciudate, se duc la psihiatru, văd că nu au alte probleme și, prin eliminare, ajung la ideea că antenele sunt de vină. Este foarte greu de obiectivat efectiv, adică să faci o analiză, o măsurătoare și să spui: „Pe el l-a afectat antena.” Prin eliminare, ajungi la ideea că asta trebuie să fie cauza.

Cecilia Caragea: Poate că doar îi afectează gândul, ideea că e pe blocul în care stau este o antenă care ar putea să le afecteze sănătatea.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, autosugestia e foarte importantă și, de cele mai multe ori, este foarte greu de decelat între autosugestie și o sensibilitate excesivă care ne face să reacționăm într-un mod particular la un anumit stimul, la o anumită noxă.

Cecilia Caragea: Dar putem face ceva ca să ne protejăm, totuși?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu, n-avem cum să facem ceva, decât dacă vrem să trăim într-o cușcă Faraday perfectă, să ne băgăm într-o cușcă metalică și să nu ieșim de acolo.

Cecilia Caragea: Așadar, cum spuneați, faptul că te muți la țară, într-o zonă care tu crezi că e mai ferită, nu este o soluție.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu, este o soluție prin faptul că intensitatea undelor electromagnetice, acolo, dacă nu avem și acolo altele de tipul acesta, poate să fie cu ordine de mărime mai mică decât în blocurile din vecinătatea antenei. Chiar mai mult decât atât, în diferitele puncte ale unui oraș, nu avem aceeași intensitate. Ceea ce trebuie avut în vedere, în același timp, e că cel mai afectat nu e blocul pe care e pusă antena, pentru că antenele sunt direcționale, tocmai ca să nu-și piardă energia inutil. Deci nu radiază în spate, nu radiază în sus, în jos, ci radiază într-un anumit con, în fața ei. Și, atunci, în momentul în care conul s-a extins destul de mult încât să cuprindă spațiul respectiv până la pământ, în momentul respectiv, locatarii din acele blocuri trăiesc într-un câmp electromagnetic mai intens. Cei care sunt chiar sub antenă, acolo, când apar probleme, e de presupus că sunt mai degrabă stări autoinduse dintr-o anumită psihoză, să spunem, dintr-o anumită teamă excesivă.

Cecilia Caragea: Așadar, persoanele din blocul în care e montată antena sunt mai puțin expuse decât persoanele din blocurile vecine.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Din blocurile vecine pe direcția de emisie a antenei.

Cecilia Caragea: Așadar, atunci când li se cere aprobarea locatarilor dintr-un bloc pentru a se monta o antenă pe blocul lor, ei ar trebui să știe că nu sunt primii afectați, ci afectați, înainte, ar fi cei din blocurile vecine către care ar fi direcționată această antenă.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da. Dar lor trebuie să li se ceară aprobarea pentru că e pe proprietatea lor.

Cecilia Caragea: Dar, pe lângă aceste antene care sunt în jurul nostru, fiecare dintre noi folosim unul, două, trei telefoane mobile, tablete, laptop-uri și așa mai departe. Și ele ne afectează, nu?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Evident că ne afectează. Ne afectează prin faptul că sunt în funcțiune și ne afectează mult mai dur în momentul în care ele comunică între ele, pentru că, în momentul respectiv, avem, iarăși, un câmp electromagnetic emis de fiecare dintre ele.

Cecilia Caragea: Când laptop-ul e în comunicare cu tableta, cu telefonul mobil.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Exact.

Cecilia Caragea: Când sunt toate interconectate.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Exact. Dar trebuie să avem grijă că, dincolo de modul în care ne afectează ele, ne afectează conductorii electrici din perete, pentru că și ei emit un câmp electromagnetic. Evident, câmpul respectiv este mult mai slab, ca atare, problemele sunt mult mai mici. Mai mult decât atât, ecranele, ele ca atare, în momentul în care le vedem, luminoase, ele emit lumina respectivă tot din interacții electromagnetice, produse de curentul care le alimentează, care le comandă și structurile din care ele sunt formate. În aceste procese, și ele sunt emițătoare de câmp electromagnetic. Ceea ce diferă peste tot sunt frecvențele și intensitățile. Intensitățile… probabil că e ușor de înțeles că, dacă intensitatea este mare, e mai periculoasă decât o intensitate mică. Frecvențele contează, însă, și ele, pentru că structura noastră biologică interacționează mai puternic pe anumit frecvențe și mai puțin pe alte frecvențe. De aici vine și tratarea separata, de exemplu, a antenelor 3G, 4G, 5G, în scurt timp o să apară 6G, deja ele sunt dezvoltate, dar nu s-a trecut la implementarea lor…

Cecilia Caragea: Pentru că anumite frecvențe ne afectează mai mult.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, pentru că structura noastră moleculară, celulară răspunde rezonant, deci cu sensibilitate foarte mare, la anumit frecvențe.

Cecilia Caragea: Și, atunci, care ar fi recomandările pentru noi ? Ca să ne protejăm cât de cât!

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Recomandările pentru noi, evident, sunt legate de modul în care ne plasăm, în mod voit, într-un mod excesiv în preajma radiațiilor. De exemplu, periculoase pot să fie, pentru oameni sensibili, inclusiv liniile de înaltă tensiune. Nu fac picnic sub o linie de înaltă tensiune, chit că, evident, nu e pericol să-mi cadă în cap cablurile respective, dar câmpul electromagnetic, chiar sub rețea, este destul de puternic și poate să producă anumite probleme chiar mai importante decât antenele de pe bloc. Mai mult decât atât, în cazul acestor cabluri, dacă nu e zgomot foarte puternic, deci nu suntem pe autostradă și e liniște, puteți să auziți și vibrația mecanică produsă de interacția electromagnetică dintre cabluri.

Cecilia Caragea: Da, cred că oricine a auzit.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Depinde, că, dacă avrem probleme cu auzul, nu auzim, dar, altminteri, în mod normal, auzim. De aceea spun, majoritatea persoanelor le aud. Noi auzim, de fapt, din alt motiv, că am glumit mai devreme, prin faptul că te obișnuiești cu sunetul și nu-l mai auzi. La fel cum, în oraș, este zumzetul continuu al străzii, pe care nu-l mai auzi, pentru că te-ai obișnuit cu el. Și noi avem capacitatea înnăscută, să spunem, să eliminăm zgomotul, ca să păstrăm informația utilă. Același lucru se întâmplă și aici. În cazul acestor linii, de exemplu, influența asupra noastră este și de zgomot, deci vibrație mecanică, și de vibrație electromagnetică. Revenind, acum, la aparatura din jurul nostru, evident că pot, foarte bine, să port telefonul mobil în diferite feluri, pot să-l pun în buzunarul cămășii, ca să stea exact pe inimă, pot să-l port într-o geantă, la fel de bine o să-l aud când sună… Sau, și mai bine, pot să folosesc un ceas inteligent în legătură cu telefonul și telefonul poate să stea mai departe… în sensul în care, am spus, ceasul inteligent este recomandat pentru că avem o intensitate a undei care realizează comunicarea între ceas și telefon pe o distanță mică, de 10 metri, să spunem, și cu totul alta este intensitatea undei emise de telefon, care se păstrează în legătură continuă cu antena de pe bloc, care poate să fie la 1 kilometru distanță, să spunem. Ca atare, ne interesează, tot timpul, nu numai frecvențele, ne interesează intensitățile. Tocmai de aceea, una este faptul că avem calculatorul pe masă… el este o sursă de radiații, dar mult mai mică decât intensitatea undei care-i asigură lui comunicarea cu alte device-uri din cameră.

Cecilia Caragea: Deci este mult mai bine să lucrez la calculatorul de la birou decât să-mi iau tableta și să mi-o țin în brațe.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Bineînțeles. Intensitatea undei scade rapid cu distanța. Deci, în momentul în care sursa este lipită de noi sau este la distanță foarte mică de noi, intensitatea undei care ajunge în organismul nostru, care influențează organismul nostru este mult mai mare decât în momentul în care obiectul este la distanță. Și, atunci, evident, apare această recomandare, făcută în permanență: nu ai nevoie să ții telefonul sub pernă. Poți foarte bine să-l lași în camera de alături și îl auzi când sună sau îți pui ceasul lângă tine, ca să te sune el, nu direct telefonul.

Cecilia Caragea: Bine, lumea se gândește, în caz de ceva, Doamne ferește, e un cutremur… să am telefonul lângă mine!

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, acum, din fericire, nu bântuie cutremurele peste noi chiar în fiecare zi, așa încât nu cred că este neapărat principala grijă pe care trebuie să o avem. Dar fiecare are libertatea să aleagă pentru sine. Și, atunci, se fac recomandări generale și fiecare ia deciziile care i se par corecte pentru el. 

Cecilia Caragea: Da, dar teama de cutremur este destul de prezentă la noi. Și, tocmai de aceea, aș vrea să vorbim despre cutremure, în cadrul unei emisiuni.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, o să vorbim și despre cutremure, presupun că e un subiect care interesează pe multă lume. În momentul de față, vorbim despre vibrații și, în cazul cutremurului, avem, și acolo, un anumit tip de unde mecanice… Este , probabil, util, interesant să punctăm puțin și aceste aspecte ale undelor mecanice în general, pentru că ne confruntăm cu ele nu numai la cutremure, ci ne confruntăm, în primul rând, în viața noastră de zi cu zi, secundă de secundă. Pentru că peste tot avem un fond sonor, un fond de vibrații extrem de puternic, care poate să ne producă multe probleme de sănătate, atât din punct de vedere neuropsihic, cât și din punct de vedere al sănătății. În primul rând, o chestiune importantă o reprezintă zgomotele puternice, cum, din păcate, găsim în majoritatea discotecilor actuale. Întrebând, odată, un student: „Dar ce vă place acolo?”, zice: „Păi nu pot să trăiesc dacă nu mi se zbate ficatul!” Nu e figură de stil. Ficatul se zbate, într-adevăr. Mai mult decât atât, prin anii ’60 deja, studii făcute în Franța au demonstrat că fiecare organ în parte are o frecvență de rezonanță și, cu o intensitate suficientă, poți să spargi organul. Deci mult mai mult decât să omori omul, îi pulverizezi ficatul sau creierul. Sigur că acolo e nevoie de intensități foarte mari. Dar, ca să produci modificări patologice într-un organ sau altul, nu ai nevoie de intensități atât de mari precum cele care erau cercetate atunci ca aplicații militare. Și, atunci, aici, deja lucrurile pot să devină periculoase. La fel cum, de foarte mult timp, se spune: „Nu mai dați volumul atât de mare în momentul în care ascultați muzica la cască, pentru că vă distrugeți timpanele!” Deci sunt foarte multe elemente care ne conduc să funcționăm ca propriii noștri asasini. În mod deliberat, escaladăm, greu de spus din ce motiv, anumite lucruri firești până când ele devin nocive. Muzica, de exemplu, în discotecă, volumul la căștile cu care ascultăm muzică… E minunat să asculți muzică tot timpul, dar nu este nevoie să o pun la o putere care îmi distruge timpanul sau alte organe.

Cecilia Caragea: Sau putem să luăm căști care se pun pe urechi decât acele căști care intră în ureche.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da, sunt mai bune, dar și la acestea, dacă o să punem un volum excesiv, și aici putem să avem probleme. Lucrurile, dincolo de aceste situații extreme, când ne distrugem, efectiv, organic, zgomotul reprezintă, în primul rând, o noxă foarte gravă din punct de vedere al sănătății noastre psihice. Pentru că apare o formă de neurastenie din cauza zgomotului în care unii dintre noi sunt obligați să trăiască. Și, atunci, aici trebuie avut în vedere că, în afară de poluarea chimică, despre care se vorbește foarte mult, indiferent că e dioxid de carbon, că este sulf sau altceva, avem cele două forme de poluare grave: poluarea electromagnetică și poluarea sonoră, care, practic, acoperă întreaga planetă. Balenele, de exemplu, care au capacitatea de a comunica între ele prin vibrații induse în apă, „vorbesc în apă”, de la Ecuator până în zonele arctice, sunt puternic afectate de zgomotele care au inundat mările și care sunt, sub formă de vibrații, prezente în toate mările și oceanele.

Cecilia Caragea: Da, chiar am înțeles că le derutează, nu mai reușesc să comunice între ele așa cum ar trebui.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sigur că da, la fel cum, dacă noi vrem să comunicăm între noi într-o intersecție supraaglomerată, auzim zgomotul motoarelor… bun, acum s-au mai introdus norme care atenuează această situație, dar, de multe ori, și acum se mai întâmplă, dar, cu niște ani în urmă, venea o motocicletă sport cu motorul ambalat… nu mai auzeai absolut nimic. La fel și la balene. Se întâmplă ca aceste vibrații, aceste zgomote care se produc în apă de către tot traficul maritim să le perturbe comunicarea.

Cecilia Caragea: Da, așa cum spuneați, într-o intersecție, ca să ne auzim, trebuie să strigăm mai tare.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, evident că normele care se impun în societate sunt foarte importante. Și ele se schimbă în permanență, în funcție de noi și noi cercetări și, pe de altă parte, de alte surse de poluare, indiferent că vorbim de poluarea chimică, electromagnetică sau sonoră. Și, aici, din punct de vedere al modului în care putem să trăim în această lume nouă, pe care ne-am construit-o singuri și ne-o dezvoltăm singuri, intervin, evident, cei doi factori. Pe de o parte, resursele pentru a continua și a duce la rezultate din ce în ce mai sigure cercetările legate de pericolul în care ne plasăm în această lume foarte agresivă, vorbesc din punct de vedere al modului în care noxele, iarăși, indiferent că sunt chimice, electromagnetice sau sonore, ne afectează. Pe de altă parte, modul în care fiecare dintre noi înțelegem să ne protejăm. Sunt lucruri esențiale, pentru că, dacă nu investim suficient în aceste cercetări și dacă noi nu învățăm, nu ne obișnuim să ne protejăm singuri, lucrurile, evident, riscă, în fiecare moment, să derapeze. În timp ce, dacă acești doi factori merg în paralel, este de sperat să putem să trăim și în continuare fericiți și sănătoși.

Cecilia Caragea: Oricum, din ceea ce am văzut, se fac investiții continue și semnificative în această direcție.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Se fac, într-adevăr, investiții continue, dacă sunt semnificative sau nu… depinde pe cine întrebăm. Dacă îi întrebăm pe cei care fac investițiile, spun că mai mult de atât nici nu are sens să cheltuim inutil. Dacă îi întrebăm pe ceilalți, pe cei care încearcă să ne protejeze, o să spună că este cu totul insuficient ceea ce se face. Deci, ca de obicei, depinde pe cine întrebi.

Cecilia Caragea: Important este că mergem în direcția bună.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric!

Cecilia Caragea: Chiar dacă nu atât de repede cum și-ar dori unii.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da. Și, în primul rând, cum încercam să sugerez, este bine să învățăm să avem și noi grijă de noi înșine.

Cecilia Caragea: Da, trebuie să avem grijă de noi și să fim atenți și la poluarea chimică, și la cea electromagnetică, și la cea fonică! Vă mulțumim tare mult și nu uitați că vă așteptăm în continuare în Arena Ideilor, emisiune a canalului online ACC Media Channel, unde, așa cum știți, găsiți și o mulțime de emisiuni de sănătate, o mulțime de emisiuni care ne ajută să trăim mai sănătos, mai frumos, mai armonios. Și, bineînțeles, toate aceste emisiuni ne ajută să înțelegem ceva mai mult din lumea din jur. Vă mulțumim tare mult și vă invităm să vă abonați la canalul nostru de YouTube. Bineînțeles, ne găsiți și pe Facebook, și pe Instagram, și pe TikTok. Vă mulțumim tare mult și aveți grijă de voi!