Arena Ideilor – Criza din sistemul de învățământ. Cum ar trebui pregătite negocierile
Invitat: domnul prof. univ. dr. Dragoș Popa
Dialog realizat de Cecilia Caragea

Cecilia Caragea: Asistăm la mișcări revendicative ale sindicatelor din sistemul de învățământ, dureroase pentru întreaga societate. Avem nevoie, credem, de o limpezire a ideilor, de un dialog constructiv. Ar trebui să vedem cum ar putea să arate o comunicare de criză, pentru că traversăm o criză. Stăm de vorbă cu profesor universitar doctor Dragoș Popa. Ce părere aveți dumneavoastră despre toate acestea?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Sunt două probleme. Pe de o parte, va trebui să ajungem să discutăm și despre criză, pe de altă parte, trebuie să discutăm, din capul locului, ce înseamnă, totuși, o negociere. În momentul în care negociem, trebuie să știm ce negociem și în ce context și în ce condiții negociem. Dar să încep printr-un exemplu de negocieri cum se purtau mai demult în Germania – unde lumea știm că este mult mai exactă – într-o firmă privată. În momentul în care sindicatul venea să ceară o mărire de salariu, primul lucru pe care îl făcea, înainte de a începe discuțiile, era să se informeze, să studieze, să analizeze situația financiară economică a firmei. După ce analiza cu atenție, încerca să vadă care este procentul cu care poate să fie mărit salariul, fără a periclita viitorul firmei, pentru că, evident, nu voiau să-și transforme membrii de sindicat în șomeri. Ca atare, discuțiile erau discuții tehnice, în primul rând, pentru a verifica dacă datele erau, într-adevăr, corecte. Doi: dacă erau corect interpretate. Și, după aceea, erau argumentele pro și contra, ca să se mărească salariul cu 4,1%, cu 4,2% sau cu 4%. Cam aici era plaja de negociere.

Cecilia Caragea: Ținându-se cont, bineînțeles, că firma trebuia să aibă un profit într-o anumită marjă, pentru că firma trebuia să facă față, bineînțeles, și discuțiilor cu acționarii.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric. Discuțiilor cu acționarii, căci nici acționarii nu voiau să li se prăbușească, sub nicio formă, firma și, ca atare, valoarea acțiunilor. Iar, pe de altă parte, toată lumea era interesată – și acționari, și conducerea întreprinderii, și sindicatul – ca lucrurile să meargă constructiv, să meargă bine, pentru că o firmă care mergea bine însemna și stabilitatea locului de muncă, însemna și posibilitatea unor creșteri ulterioare. Ca atare, o discuție importantă, de obicei, se purta în jurul cuantumului necesar de investiții care să asigure dezvoltarea și viitorul firmei. Bun, trecând acum peste amănunte, ceea ce am vrut să subliniez aici constă în faptul că o negociere se pregătește tehnic.

Cecilia Caragea: Da, așa e. O negociere se pregătește din punct de vedere tehnic, dar, ca să poți să faci acest lucru, după cum spuneați foarte bine, trebuie să te informezi despre celălalt, despre cel cu care negociezi, să vezi, cât de cât, ce poate și ce nu poate, ce poate să-ți dea și ce nu poate să-ți dea.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Absolut corect. Și aici există două probleme de informare. Unu: în cazul nostru, este situația exercițiului bugetar, ca să vezi de unde, cum și în ce fel se pot aloca sume suplimentare, fără să dai bugetul țării peste cap, pentru că, dacă intri într-o inflație galopantă, n-ai făcut decât să crești salariul ca să-i anulezi cu totul valoarea. Iar, pe de altă parte, în cazul fabricii, trebuia să vezi foarte clar și cum poate să fie crescută productivitatea. În cazul negocierii cu guvernul, deci pentru salariații bugetari, întotdeauna trebuie să se pună problema modului în care a evoluat, s-a schimbat cerința socială din punctul de vedere al prestației pe care o are acea categorie profesională și în ce măsură a crescut complexitatea muncii, de exemplu, s-au realizat premisele pentru ca același lucru să poată să fie realizat cu un număr mai mare sau mai mic de funcționari și așa mai departe. În învățământ, lucrurile sunt mult mai complicate și, dacă ne ajunge timpul, vom ajunge să discutăm și această problemă.

Cecilia Caragea: Corect. Este nevoie de un dialog constructiv, dar, ca să ai un dialog constructiv, trebuie să ai, cât de cât, ideile clare și să cunoști și situația celeilalte părți, pentru că se prea poate… cealaltă parte să vrea să-ți onoreze solicitările, dar să nu poată și, atunci, tu trebuie să te informezi, cât poți, să ceri realist, ca să se poată ajunge la un numitor comun. Dar, pe lângă toate acestea, ar trebui ca, atunci când ceri ceva, să fii, totuși, într-o marjă acceptabilă și din punctul de vedere al mentalității sociale, în sensul în care fiecare breaslă, să spun așa, ar trebui să aibă anumite marje în care să se poată mișca din punct de vedere salarial. Ar fi de discutat acea grilă de salarizare.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, grila de salarizare reprezintă elementul fundamental. Această problemă a grilei salariale este, pe de o parte, o grilă în cadrul unei bresle, de exemplu, în cadrul profesorilor, pe de altă parte, în cadrul bugetarilor, de la polițiști la procurori, la profesori, la medici și așa mai departe. La noi, practic, cam o singură dată s-a realizat o încercare de genul acesta, acum vreo 6 ani sau ceva în genul acesta, când s-a negociat cu toate sindicatele, s-a ținut cont de factori total diferiți, cum era, de exemplu, faptul că medicii ridicau o problemă specială și trebuia să le crești salariul mai repede și mai mult, la profesori iarăși era o problemă din punctul de vedere al situației învățământului în țară, la polițiști sau în armată erau alte probleme… Și, atunci, s-a negociat ca să se vadă cum trebuie să se așeze salariile între bresle.

Cecilia Caragea: Da. Și acest lucru este foarte important și pentru tine, ca individ, pentru că, atunci când îți alegi o profesie, vrei să știi și cum este valorizată acea profesie inclusiv din punct de vedere financiar de către societate. Vrei să știi, dacă te faci medic, cât poți să câștigi, dacă te faci profesor, cât poți să câștigi, dacă te faci polițist, cât poți să câștigi. E o informare esențială pentru mine, ca individ.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric. Și, fiind vorba de bugetari, este în același timp o problemă care privește întreaga întreaga societate, pentru că întreaga societate suportă salariile bugetarilor. Pe de altă parte, este importantă nu numai așezarea salariilor de la o breaslă la alta, ci și în cadrul uneia, adică trebuie să văd cum cresc salariile de la new entry, de la profesorul stagiar până la cel care a ajuns cu gradul maxim în învățământ, înainte de pensie. Deci sunt multe lucruri care se negociază și, așa cum spuneam, în primul rând, trebuie să ai de unde să plătești salariile. În momentul în care, așa cum a fost atunci, reașezarea de salarii înseamnă și o creștere substanțială a efortului bugetar, se poate întâmpla ca în acel caz să se ajungă la o convenție de creștere etapizată a salariilor, numai că această creștere etapizată trebuie negociată corect cu sindicatele și studiat cu atenție în ce măsură este posibilă din punct de vedere bugetar. În momentul în care aceste lucruri nu se realizează, se ajunge la prorogări, la anulări, la schimbări care dău totul peste cap și nu fac nimic altceva decât să creeze nemulțumiri, frustrări, care se văd astăzi în negocierile profesorilor.

Cecilia Caragea: Din ceea ce știu eu, atunci când s-a discutat acea grilă de salarizare, s-a trecut la implementarea conform acelei grile pentru cadrele medicale, pentru că foarte mulți medici și foarte multe asistente plecau din țară și, atunci, s-a considerat că trebuie făcut ceva rapid, urgent, ca să rămână, totuși, în țară. Și așa continuă să plece foarte mulți în străinătate, dar, totuși, să rămână și în țară, pentru că salariile le-au fost mărite. Dar, la alte bresle, salariile n-au crescut atunci. A rămas să crească într-un viitor și asta nu s-a mai întâmplat. Ce se poate face acum?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Absolut corect, așa s-au întâmplat lucrurile. Problema este că, în momentul de față, din câte am văzut eu, nu s-a pus o problemă foarte clară nici din punct de vedere al renegocierii salariilor pentru toți bugetarii, pentru că nu pot fără să arunc totul în aer și să produc…

Cecilia Caragea: Alte dezechilibre, alte nemulțumiri.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Și să produc alte dezechilibre și un lanț întreg de revendicări cărora nu mai știi cum să le faci față, în momentul în care crești salariul într-o breaslă fără să ții cont de ceilalți. Deci, așa cum ne găsim astăzi, în mod normal, ar trebui reîncepută o negociere cu toate sindicatele, reașezată grila de salarii și stabilit din nou când și cum pot să intre în plată salariile negociate, pentru că, așa cum este de presupus că stă bugetul astăzi, este puțin probabil să se poată realiza o creștere masivă a salariilor tuturor. Dar, la fel ca atunci, se poate constata că în cadrul unei bresle…

Cecilia Caragea: De exemplu, în cadrul învățământului.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: De exemplu, în cazul învățământului, lucrurile să fie mult mai urgente decât în cazul altei bresle și, atunci, pornesc de la a stabili grila, după aceea, eșalonarea creșterii. Dacă lucrurile acestea se fac corect, după ce s-au realizat cele două etape, deci au crescut salariile din punctul de vedere al legii și, după aceea, al intrării în plată a acestor salarii, după aceea, păstrând grila, lucrurile merg automat, prin faptul că disponibilitățile bugetare îți permit anul acesta să crești salariul cu 2%, la anul cu 20%… și crești toate salariile respectând grila.

Cecilia Caragea: Corect, însă o asemenea punere de problemă, asemenea negocieri iau foarte mult timp.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Bun, tot ceea ce e bine făcut ia și timp și face apel și la un efort major de concentrare, de inteligență, de analiză. Pentru că trebuie să înțelegi foarte multe lucruri, trebuie să înțelegi mult mai bine evoluția bugetară, deci nu numai exercițiul de moment, iar asta este greu de făcut, mai ales în momentul în care străbați o perioadă atât de tulbure cum o reprezintă perioada prin care trecem acum, care ține cont de ce s-a întâmplat și de ce expectanță putem să avem acum pentru anii următori și, pe de altă parte, de complexitatea modificărilor cerințelor în cadrul fiecărei bresle în parte.

Cecilia Caragea: Și, odată făcute aceste grile de salarizare și odată implementate, cred că ar trebui văzut și cum sunt ele actualizate periodic, dar și care sunt solicitările pentru angajați.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric. Și această chestiune privește orice breaslă, în momentul de față, și învățământul probabil că în special, pentru că problema în învățământ este complicată în primul rând din cauza modului în care societatea, și în România, și în lume, se schimbă extrem de repede, ceea ce înseamnă și provocările pe care le ridică societatea, atât din punct de vedere al dezvoltării tehnice, cât și din punct de vedere al relațiilor interpersonale. Pe de altă parte, sunt și probleme strict în școala noastră. Și aici mă refer, în primul rând, la situația dramatică legată de analfabetismul funcțional, care este inadmisibil, în momentul în care tu te învârți în jur de 50%.

Cecilia Caragea: Peste!

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: În jur de sau peste 50% și, cu atât mai mult, de analfabetism funcțional, ceea ce este cumplit, pentru că e greu să duci economia țării și acuratețea relațiilor sociale înainte într-o asemenea situație. Pe de altă parte, este vorba de nivelul de dotare a învățământului și de mentalitatea care privește modul în care este normal să se desfășoare învățământul. Mă refer aici la faptul că nu cred că este normal să mergi cu clase cu un număr foarte mare de copii, pentru că, evident, profesorul, oricât de bun ar fi, nu poate să dea randament. Pe de altă parte, și din acest motiv, și din altele, în condițiile în care majoritatea familiilor care își permit financiar se bazează pe meditatori și chestiunea aceasta a devenit, practic, o concepție aproape generală. Pe de altă parte, este vorba de dotarea școlilor. Iar aici tragedia, pe care în mod normal ar fi trebuit să nu o uităm, a venit din pandemie, când a trebuit să trecem la învățământul la distanță, fără să avem niciun fel nici de pregătire a cadrelor didactice și a elevilor și nici dotarea necesară. În condițiile acestea, este evident că școala, în foarte multe momente, devine disfuncțională. În afară de aceste elemente, avem, tot din punct de vedere al pregătirii și al dotărilor, situația în care foarte puține școli au o dotare care să permită un învățământ modern, cu table interactive, cu copii care sunt în stare să folosească… și școala e în stare să le pună la dispoziție materialele de pregătire care pot să fie accesate pe calculator, pe laptop. Deci sunt foarte multe probleme. Școala trebuie regândită din temelii, pentru că lumea s-a schimbat, în mare măsură, și urmează să se schimbe din ce în ce mai repede. Și trebuie avut în vedere că un copil care intră la creșă sau unul care intră la liceu are în față 50-60 de ani de activitate, iar noi trebuie să-l pregătim astfel încât el să se poată acomoda, să poată învăța pe parcurs, să se poată schimba pe parcurs, ca să rămână tot timpul integrat în acea societate.

Cecilia Cargea: Și cred că ar trebui văzut și care ar putea să fie modul de evaluare a elevilor, pentru că acum pot să își facă temele cu ajutorul inteligenței artificiale, pot să pună inteligența artificială să le facă un referat. Profesorul nu va ști niciodată că este referatul făcut de inteligența artificială.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric, inteligența artificială schimbă radical modul în care ar trebui să ne raportăm la școală, pentru că orice temă poate să fie rezolvată, realizată cu ajutorul inteligenței artificiale și nu asta ne interesează. Pe de altă parte, întregul sistem care era la modă acum niște zeci de ani, cu testele grilă, a fost, de altfel, pus, pe parcurs, sub semnul întrebării și acum cu atât mai mult trebuie pus sub semnul întrebării. Dar, dincolo de modul de notare, problema este cum trebuie să vorbesc cu elevul, cu studentul, cu copilul mic? Pentru că… ce vreau să-l fac, să rețină informații sau să gândească? Aceasta este prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui. În măsura în care vrem să rețină informațiile, va reține câteva ore, câteva zile, câteva săptămâni și, după aceea, tot așa, va uita…

Cecilia Caragea: Bine, câteva lucruri trebuie să rețină!

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Nu trebuie să rețină informații. Trebuie să rețină structuri informaționale. Trebuie să deprindă structuri de gândire. Sunt lucruri total diferite și, din păcate, școala, nu numai la noi, ci și în străinătate, a rămas foarte mult în urmă față de cerințele la care școala ar trebui să răspundă. Și acestea sunt primele lucruri care trebuie discutate atât din punct de vedere al reciclării profesorilor, pentru că profesorul este pregătit el însuși în facultate într-un anumit mod, pe de altă parte, are deprinderi de 2 ani sau de 20 de ani în învățământ, în care a ținut orele într-un anumit fel, a cerut feedback-ul, a cerut răspunsul de la elev într-un anumit fel și nu de asta are nevoie societatea. Societatea are nevoie de oameni care să poată să gândească corelativ. Deci, de exemplu, în momentul în care discut de Africa, să știu și unde se găsește, și ce e pe acolo, și care sunt problemele politice, și care sunt problemele financiare, economice și care sunt legăturile cu restul lumii. Deci, dintr-odată, am o problematică în care trebuie să pătrund. Nu să știu să o desenez, să știu numele tuturor țărilor, capitalelor, cifrele care îmi dau…

Cecilia Caragea: Numărul populației…

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Numărul populației și PIB-ul fiecărei țări și așa mai departe. Acestea oricum se schimbă, oricum n-am să le rețin, pentru că nu pot să le rețin și le găsesc foarte ușor cu o simplă căutare pe Google sau întregul lucru îl pot găsi ca referat, în măsura în care pun o întrebare corect redactată către inteligența artificială și n-am nevoie de mai mult. Problema este, însă, să am o matrice în care răspunsul pe care mi-l dă Google sau mi-l dă inteligența artificială se așază pe această matrice, astăzi, cu răspunsul corespunzător situației de astăzi și mâine, când alianțele militaro-politice și starea economică se schimbă, să se așeze din nou pe o matrice clară, pe care să pot să o judec. Asta este ceea ce reprezintă, ca exemplu, dar același lucru îl avem din toate punctele de vedere. În momentul în care discutăm despre agricultură sau despre orice altceva, trebuie să avem tot timpul o structură cognitivă în care să ne plasăm informațiile de moment, pe care le obținem ușor, în momentul de față, și să vedem cum le judecăm. Problema este că noi continuăm să ne informăm și să judecăm ca acum 100 de ani, dar noi trebuie să trăim astăzi. Și, acolo unde un grup de oameni, o societate reușește să facă față progresului, schimbării, lucrurile pot să meargă bine. Unde nu, nu. Din cauza asta, problematica… care ține și de problematica salarială, dar care trebuie gândită simultan cu problematica investițională, ce investesc în școli, ce aparatură cumpăr și așa mai departe, cum schimb programele, în ce măsură mai au sens manualele așa cum le-am conceput și le concepem astăzi… acestea sunt întrebări fundamentale, care trebuie să vină deodată cu întrebările cu privire la corectitudinea grilei, pentru că grila salarială ar trebui gândită în același timp ca un mijloc de stimulare a reprofesionalizării, atât a cadrelor didactice, cât și a factorilor politico-economici, care împing mai departe, mai corect sau mai puțin corect, învățământul. Și la fel pentru toate celelalte direcții care sunt esențiale în societate.

Cecilia Caragea: Da, după ce ai intrat într-o profesie, vrei să știi foarte clar care sunt bornele, ce praguri ai tu de depășit ca să treci într-o altă categorie, ca să ai o altă creștere salarială.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Este absolut corect, pentru absolut orice categorie de angajați, de la privat sau de la stat.

Cecilia Caragea: Dar aceste lucruri sunt foarte importante și pentru firme, pentru că și eu, ca angajator privat, am nevoie de oameni pregătiți, de oameni competenți pe care să-i angajez. Pentru că nicio firmă nu își permite să stea să facă ea școală cu potențialii angajați. Ar trebui să aibă o pregătire atunci când vin să fie angajați.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, asta este o doleanță veche, imperativă din partea mediului privat. Chestiunea este că nici până astăzi lucrurile nu s-au rezolvat pe fond, chiar dacă din punct de vedere funcțional s-au făcut foarte mulți pași înainte. În mod normal, prin legea învățământului, ar trebui să fie foarte bine reglementate parteneriatele între sistemul de învățământ de stat și firme cu necesarul firmelor. Firmele fiind dispuse, în general, și au început să fie practicate aceste sisteme și la noi, firmele fiind interesate să participe și cu sprijin financiar, și cu locuri pentru pregătirea, pentru practica productivă, să spunem, deci unde să învețe exact ce au de făcut mai departe… și cu burse, și cu angajarea absolvenților.

Cecilia Caragea: Aceste lucruri, totuși, se practicau. Eu am făcut, de exemplu, un liceu de chimie industrială și din timpul liceului mergeam în fabrica de produse sodice, care era foarte aproape de liceu, și ni se explica, în timpul acelei practici, care sunt toate procedurile, care sunt tehnologiile utilizate, cum se face un produs, cum se face alt produs. Exista o colaborare.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, asta a fost una din caracteristicile școlii acum 30 de ani, să spunem… După aceea, a venit o revoluție intelectualistă, să spunem. Nu avem nevoie decât de intelectuali, n-avem nevoie de ingineri, ceea ce mi se pare o prostie.

Cecilia Caragea: Și cine mai face poduri?

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Da, n-avem nevoie să facem poduri, n-avem nevoie să facem strunguri, n-avem nevoie să facem nimic, ca atare, avem nevoie numai de un învățământ așa-zis cultural, ceea ce, din păcate, nu era. Dar asupra acestui aspect revenim, pentru că este esențial ceea ce se spunea să se facă, dar trebuie făcute împreună. Și tot ce înseamnă școală… erau pe vremuri școlile de maiștri, școlile industriale și așa mai departe… se considera că trag societatea în jos. Și o trăgeau în jos atunci când erau prost făcute. Dacă ele reprezintă, însă, formarea de competențe, înseamnă că, evident, o trag în sus, pentru că ridică productivitatea, ca atare, PIB-ul, ca atare, disponibilitatea de a plăti mai bine oamenii și așa mai departe. Ce se întâmplă, în momentul în care eu de la bun început pornesc cu un învățământ care să fie unilateral și o fac și prost, cu analfabeți funcțional sau cu oameni care știu să învârtească o manivelă, dar nu înțeleg nimic din societate, din relațiile interumane, din ce înseamnă dialogul etc…

Cecilia Caragea: Și, până acolo, nici nu înțeleg întregul mecanism care are acea manivelă.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Exact… societatea n-are cum să fie o societate funcțională. Din cauza aceasta, analizele legate de ce ar trebui să fie învățământul, ce e prost în învățământ… Deci, încă o dată, eu nu critic învățământul cum este, dar n-a existat niciodată în istorie și nici nu cred că va exista o formă perfectă, ideală, ci trebuie să mergem tot timpul pe îmbunătățirea ei. Și, atunci, trebuie să analizăm ce e bun, ce e rău, trebuie să vedem ce schimbăm. Iar, și asta merită să o discutăm, odată, de sine stătător, cum a evoluat învățământul și ce este necesar, nu numai la noi, peste tot în lume, să se schimbe. Avem foarte multe probleme de crize între generații, de crize dramatice din punct de vedere al modului în care înțelegem relațiile sociale sau valorile culturale, valorile istorice, care n-au cum să ne ducă mai departe. Vreau să spun să ne ducă mai departe pe un drum câștigător, nu pe care să mergem din poticneală-n poticneală, mai ales că, lucrurile schimbându-se din ce în ce mai repede, timpul pentru…

Cecilia Caragea: A face experiențe…

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Timpul pentru a face experiențe și pentru a repara ce se strică e din ce în ce mai scurt și, atunci, greșelile se pot plăti mai scump decât se plăteau acum zeci de ani.

Cecilia Caragea: Deci n-avem timp de pierdut, nici cu această grevă. Ar trebui găsite soluții mult mai repede.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Categoric. Este o problemă majoră, care trebuie rezolvată cât mai repede. Dificultatea este, însă, serioasă, pentru faptul că, așa cum spuneam mai devreme, dacă aduci schimbări semnificative în salarizarea cadrelor didactice, vei avea revendicări majore din partea celorlalte sindicate. Și… pe bună dreptate! Iar, dacă nu crești salariile suficient, evident că profesorii vor fi foarte nemulțumiți, pentru că, din cauza lipsei de majorări de salariu de până acum, ei au acumulat frustrări semnificative. Pe de altă parte, trebuind să rezolvi aceste probleme pe moment, nu ai timp să faci o analiză reală, de fond cu privire la provocările care apar astăzi din punct de vedere al evoluției generale a societății, științei, a economiei, deci ce se cere din acest punct de vedere pentru reformarea învățământului, unde iarăși reașezăm niște lucruri, dar fără a discuta măcar miezul problemei. Ca atare, ne găsim într-un moment în care ar trebui să avem abilitatea de a propune, de a ajunge la un rezultat de moment condiționat de repunerea serioasă a problemei pe parcursul anului viitor, care repunere de problemă trebuie să pornească în primul rând de la o analiză a stadiului școlii, a cerințelor sociale, economice, științifice, tehnice cu privire la ce trebuie să livreze școala și, după aceea de-abia, la încercarea de rezolvare reală, pe fond, a acestei probleme. În momentul de față, ar trebui găsită doar o formă paleativă, care să ne permită să câștigăm timpul necesar pentru a aborda problema în întreaga ei complexitate și pentru a deschide o perspectivă…

Cecilia Caragea: Corectă și stabilă pentru viitor. Corect! Ar trebui, însă, să se ajungă la un echilibru, la o grilă de salarizare corectă, să spunem așa, astfel încât să nu asistăm foarte repede, după ce se calmează lucrurile cu sindicatele din sistemul de învățământ, la revolte și nemulțumiri din partea sindicatelor altor bresle și, apoi, când lucrurile se vor mai liniști, să discutăm exact ce vrem de la școală.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Absolut corect. Deci, în măsura în care se poate câștiga acest delay de timp pentru o analiză serioasă, această analiză trebuie să se facă simultan atât din punct de vedere al cerințelor de reînnoire, de repunere a problemei în învățământ, ca și în administrația financiară, care și ea ridică destul de multe probleme, în cadrul poliției, unde avem deja dificultăți majore pentru a găsi oameni dornici să se angajeze și, mă rog, nu mi-aș dori să trăiesc într-o țară unde să nu existe ordine publică… După cum merg lucrurile în lume, cred că e destul de clar că nici armata nu putem să o desființăm… Și, atunci, peste tot este necesar de făcut o analiză clară, după care, așa cum subliniam și mai devreme, trebuie făcută o analiză simultană a modului în care se condiționează aceste sectoare între ele și care este ponderea corectă pe care ele și-o pot găsi în cadrul PIB-ului, în cadrul bugetului național.

Cecilia Caragea: Și cred că ar trebui să înțelegem și faptul că trebuie să vedem lucrurile în perspectivă și că trebuie să ne pregătim ziua de mâine și de poimâine. Nu trebuie să lăsăm lucrurile să explodeze.

Prof. univ. dr. Dragoș Popa: Deci este esențial ca, în cadrul acestor negocieri, să vedem și instrumentele de urmărire, de analiză care să tragă semnalul de alarmă în momentul în care se acumulează tensiuni, se acumulează nemulțumiri, ca să preîntâmpinăm astfel de crize cu o analiză care vine din timp și are soluțiile deja pregătite.

Cecilia Caragea: Corect! Și, ca să nu mai trecem și prin asemenea crize, ar trebui să analizăm mult mai profund lucruri din trecut. Și asta vă propun să facem în Arena Ideilor! Vă mulțumim tare mult și nu uitați că pe accmediachannel.ro găsiți emisiuni de calitate, spunem noi, emisiuni utile și interesante!