Dialoguri pentru sanatate – Tratamentele stomatologice adresate copiilor
Invitata: Doamna doctor Silvia Per, medic pedodont. 
Dialog realizat de Cecilia Caragea.
Multumim Clinicii DentalMed Luxury Dental Clinic pentru realizarea acestui dialog pentru sanatate.

Cecilia Caragea: La Dialoguri pentru Sanatate, ne-am gandit sa vorbim despre tratamentele stomatologice pentru copii. Stam de vorba cu doamna doctor Silvia Per, medic pedodont. Inainte de toate, as vrea sa va intreb: cand ar trebui sa ne aducem pentru prima data copiii la dentist?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Intr-o lume ideala, prima vizita a copilului ar trebui sa fie in burta mamicii! Parintii ar trebui sa vina la medicul stomatolog, iar acesta sa ii sfatuiasca cum sa aiba grija de cavitatea bucala, de gura copilului lor nou-nascut.

Cecilia Caragea: Asadar, este vorba de niste vizite educative pentru viitorii parinti.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Exact… in care parintii sa primeasca niste sfaturi despre cum sa inceapa sa curete cavitatea bucala, ce sa se astepte in momentul in care incep sa erupa dintii de lapte, pentru ca evenimentele acestea sa nu vina pe nepusa masa si sa stie cum sa le gestioneze.

Cecilia Caragea: Sa nu-i ia prin suprindere, sa nu stie ce sa faca… Si le dati niste sfaturi, inteleg.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Exact! Niste sfaturi.

Cecilia Caragea: Care ar fi aceste sfaturi pentru parinti atunci cand apar dintisorii, primii dintisori ai copilului lor?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Inainte de eruptia primilor dinti, parintii o sa observe ca copilul va saliva mai abundent, va incepe sa-si bage mai mult mainile in gurita… Iar aceste evenimente se leaga de eruptia primilor dinti. E bine ca parintele, cu un tifon, sa curete gurita copilului, chiar daca nu au aparut inca primii dinti, pentru a-l obisnui, practic, cu acest gest de igienizare a cavitatii bucale. E adevarat ca, pana in 6 luni, moomentul in care ar trebui sa apara primul dinte, copilul nu mananca altceva decat lapte, dar asta nu inseamna ca laptele nu poate sa ramana in gurita, lipit de zona in care vor erupe ceilalti dinti si sa-l deranjeze. De aceea, incepem, inainte de aparitia primilor dinti, sa curatam gurita cu un tifon imbibat in apa. Nu neaparat abundent – sa fie bine exprimat si sa ii curete gingiile acolo unde o sa apara dintii.

Cecilia Caragea: Si… in momentul in care incep sa ii apara dintisorii?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Momentul aparitiei dintisorilor de obicei se asociaza, pe langa hipersalivatia de care vorbeam mai inainte, si cu mici dureri, jene, pe care parintele le poate calma cu niste comprese mai reci sau cu niste obiecte special facute pentru ca copilul sa le bage in gura, sa fie tinute la frigider… Recele calmeaza inflamatia care apare in momentul in care dintii vor strapunge gingia. Deci, practic, copilul are nevoie de ceva mai rece si mai tare, sa bage in gurita, ca sa-i aline aceasta jena pe care o are in momentul in care-i erup dintii.

Cecilia Caragea: Si, in afara de ceva rece si ceva mai tare, se mai poate face ceva, exista niste geluri, niste solutii care sa se poata aplica local?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Exista geluri si solutii, dar nu le recomandam… nu luate dupa ureche, ca sa spunem asa! De aceea, ar fi bine, in cazul in care problemele sunt, cumva, mai mari si parintele se simte depasit de situatie, sa vina la medicul stomatolog si el sa-i prescrie, in functie de nevoile pe care le are copilul, gelul necesar alinarii acestor probleme.

Cecilia Caragea: Adica… daca parintele simte ca nu se descurca, plange copilul prea mult, nu mai stie ce sa faca, vine cu copilul la medicul pedodont si acesta ii prescrie cum, cand, ce solutii locale se pot aplica.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Da, exact! In legatura cu igiena dentara: avem parintii care vin cu copiii la un an si jumatate, cu carii, care n-au stiut pana in momentul acela ca ei trebuie sa fie spalati, copiii trebuie sa fie spalati pe dinti! De aceea, e bine, cum spuneam, chiar inainte de aparitia dintilor (si parintii sa fie sfatuiti inainte de aparitia copilului, ca sa ia lucrurile din timp!), sa spele cavitatea bucala a copilului si primii dintisori odata cu aparitia lor.

Cecilia Caragea: Deci: in momentul in care apar primii dintisori, copilul trebuie invatat sa-si spele acei dintisori.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: El, nu! Sa fie ajutat, sa i-i spele parintii! Exact!

Cecilia Caragea: Si ii invatati pe parinti cum sa spele acesti dintisori?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Da, normal!

Cecilia Caragea: Si cum se spala?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: In primele faze, dintii nu sunt obligatoriu spalati cu periuta. Este suficient cu o compresa imbibata in apa (nu rece, nu calda si de obicei nu de la robinet, ci apa imbuteliata) sa stearga dintii copiilor. Ei mananca, in primele lor luni de viata, alimente moi, asadar, nu e nevoie de o periuta cu peri extraduri ca sa poata indeparta mancarea pe care o mananca bebelusul. Si, atunci, o compresa este absolut suficienta, cu atingeri moi, pornind de la gingie catre dinte, sa curete aceste depozite.

Cecilia Caragea: Si cand se face trecerea la periuta de dinti?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Nu exista o perioada clara in care ar trebui sa treaca la periuta de dinti. E in functie de parinte si de obisnuinta copilului. Daca l-am obisnuit cu degetul, cu compresa… sau exista si degetare, iar lucrurile merg OK, copilul accepta acest tip de igienizare, atunci putem trece si la periuta. Periuta e considerata de copil mai invaziva si, atunci, daca noi nu ne descurcam cu periajul cu compresa, sa trecem direct la periuta… o sa fie dificil. Asa ca, abia in momentul in care copilul e obisnuit cu aceasta rutina si cu compresele moi trecem si la periuta.

Cecilia Caragea: Cam la ce varsta se intampla acest lucru? Sau cum ar fi recomandat?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Depinde de la copil la copil. Un an, un an si ceva…

Cecilia Caragea: Deci pe la un an si jumatate sa se foloseasca prima periuta de dinti…

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Da, in cazul in care lucrurile merg bine si copilul accepta. Nu incercam sa fortam periajul cu periuta, pentru ca copilul isi va forma un scut de aparare si, de fiecare data cand ne vom apropia de gura lui sa ii curatam dintii cu periuta, el se va retrage si ne va face foarte dificila aceasta manevra. Parintii vin, de multe ori, disperati: „Nu ma lasa, nu ma lasa, nu ma lasa!” Nu trebuie sa ajungem in acest punct. De aceea, lucrurile trebuie sa fie luate de la inceput, ca copilul sa se obisnuiasca si sa inteleaga ca asta este o rutina si ca va trece prin ea. Nu este nimic dureros, nimic traumatizant sa speli dintii copilului tau, asa ca, daca in prima zi, a doua zi, a treia, intampinam respingere, nu trebuie sa ne lasam coplesiti si sa renuntam pentru o perioada, zicand ca… o lasam asa, ca nu vrea… Pentru ca apoi ajungem in cabinetul medicului dentist la o varsta foarte frageda si, daca noi, ca parinti, n-am putut sa ii spalam dintii copilului, cum am putea noi, ca dentisti, sa ii tratam si copilul sa ne si lase?

Cecilia Caragea: Asadar, parintii, spalandu-si pe dinti copilul, il si pregatesc pentru viitoarele vizite la medicul dentist, in privinta comportamentului pe care ar trebui sa-l aiba copilul.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Practic, primele vizite ale copilului la dentist sunt pregatite de catre parinte, tot de catre parinte!

Cecilia Caragea: Si… in privinta pastei de dinti?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Pasta de dinti se indica peste varsta de un an. E bine ca, in primii doi ani de viata, pasta de dinti sa nu contina fluor. Copilul inghite cam tot ce baga in gura, nu va scuipa nimic si, atunci, primii doi ani pasta de dinti e bine sa nu contina fluor. Nu avem o recomandare de marca – parintii de obicei asta ne intreaba. Nu conteaza acest lucru. Conteaza sa fie o pasta de dinti de copii, pe care sa scrie 0 – 2 ani si asta este singurul lucru care ne ghideaza atunci cand alegem o pasta de dinti pentru copilul nostru. De la 2 ani in sus putem introduce fluorul, care este un element ce protejeaza dintii, dar, si aici, e important sa ne uitam pe prospectul pastei si sa vedem cantitatea de fluor pe care o are acea pasta. Sa scrie ca e o pasta specifica copiilor intre 2 si 6 ani sau, daca avem copii mai mari de 6 ani, de la 6 ani in sus.

Cecilia Caragea: Este in regula, avem grija de copil, il spalam pe dinti, cumparam periuta adecvata, pasta de dinti adecvata s-a.m.d. Totusi, apar probleme dentare. Care sunt problemele dentare cu care va confruntati cel mai mult in cazul copiilor mici?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Evident, cele mai dese probleme, la fel ca si la adulti, sunt cariile. De multe ori ne intreaba parintii: „Carii? Dar are doar 2 ani!” Sau: „Are doar 3 ani! Carii la un copil atat de mic?” Caria nu face discriminari! Caria este o boala microbiana. Un microb, daca are cum sa se inmulteasca, un teren specific si o alimentatie corespunzatoare, el se inmulteste si poate sa atace dintii copilului. Nu conteaza ca sunt dinti de lapte sau dinti permanenti!

Cecilia Caragea: Si, cand parintele afla ca dintisorii copilului sunt cariati, ce spune? Ii scoatem si gata! Sunt, oricum, dinti de lapte si vor creste altii!

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Aveti dreptate! Asta este prima idee cu care vin majoritatea parintilor. „Ei, trebuie tratati? Ei, n-are sens, oricum o sa cada!” Ce nu stiu parintii este ca dintii de lapte… ultimul dinte de lapte se schimba in jurul varstei de 11 ani! Daca am un dinte in gura de la 2 ani pana la 11 ani si el se cariaza la 3 ani, ne inhamam, daca nu tratam acel dinte de lapte, la 6, 7, 8 ani de carie complicata, care aduce dupa ea dureri, dureri noaptea, sangerari ale gingiilor, chiar si abcese dentare si imposibilitatea copilului de a mesteca si de a marunti mancarea asa cum trebuie.

Cecilia Caragea: Si de ce nu scoateti acel dinte, la sugestia unui parinte, sa spunem?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Parintii vin, de multe ori, cu sugestii. Noi incercam sa le explicam, pentru ca ei sa inteleaga motivul pentru care extragerea acestor dinti inainte de vremea lor de a se schimba este una gresita. De ce? Prin extractia dintilor inainte de vreme se poate pierde spatiul necesar eruptiei dintilor permanenti. Si atunci apar probleme de ocluzie, de muscatura – un dinte mai in fata, un dinte mai in spate… Astea sunt lucruri pe care, de obicei, daca le explici parintilor, ii sperie. Nu isi doresc ca copilul lor sa aiba dintii inghesuiti, sa aiba probleme cu ei. Si atunci inteleg nevoia de a trata dintii de lapte, care, pana la urma, sunt la noi in gura, iar gura noastra face parte din corpul nostru, si e necesar ca ei sa fie sanatosi, pentru a ne putea folosi de ei corespunzator.

Cecilia Caragea: Si ce alte recomandari ati face parintilor? Ma refer aici la sigilari si la alte lucruri de acest gen.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Sigilarea este o metoda de preventie. Ea de obicei se practica la dintii permanenti. Si nu e vorba de sigilarea tuturor dintilor din gura. Daca s-ar putea face asta, ar insemna ca nimeni sa nu mai aiba, niciodata, nicio carie! Ar fi bine! Sa speram ca anii viitori vor aduce si aceasta metoda. Dar sigilarea se face doar pe molari sau premolari, in termeni populari, pe masele. Doar maselele sunt cele pe care le sigilam. Si sigilam santurile adanci ale acestor masele, care reprezinta, de fapt, capcane de mancare. Mancarea ramane in aceste santuri adanci, specifice primilor ani de viata ai maselelor, si se intareste. Mancarea intarita este cea care duce la carie, pentru ca mancarea intarita lipita de dinte este mediul propice pentru microbul care face carie sa se inmulteasca si sa actioneze. Acele santuri retentive le sigilam, adica punem un material fluid, care intra in profunzimea acestor santuri, il intarim si, dintr-un relief retentiv, unde ramane mancarea, avem un relief mai domol, ca sa zic asa, usor de curatat.

Cecilia Caragea: Dar nu se face sigilarea si in cazul maselelor de lapte, in cazul dintilor de lapte?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Se poate face, doar ca nu este indicata in aceeasi masura ca la dintii permanenti, datorita reliefului diferit pe care il au dintii de lapte. Ei nu au acelasi tip de relief retentiv, care sa necesite aceasta sigilare sau, in cazul in care il au, dintii de lapte se tocesc mai repede si, atunci, de la sine se pierde… nu mai e cazul. Daca incercam, pentru ca avem un risc de carie crescut, mult mai usor se pierd sigilarile pe dintii de lapte. Deci nu sunt o indicatie in sine, ci doar in cazuri speciale.

Cecilia Caragea: Asadar, sigilarea pentru dintii de lapte se aplica doar in cazuri speciale. Atunci, ce putem face ca sa minimizam riscul de a face carii in cazul copiilor nostri?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Cel mai important lucru este sa-i spalam pe dinti. Sa-i spalam pe dinti dimineata si seara. Mai exista o metoda prin care fluorizam dintii copiilor: le aplicam un lac sau un gel cu fluor la un interval de 6 luni – 1 an, dar asta in functie de riscul de carie al copilului. Daca are un risc de carie crescut, facem acest lucru. Daca riscul de carie este scazut, parintele spala eficient copilul pe dinti, nu e nevoie sa facem nimic in plus. In afara de aceasta fluorizare, periajele profesionale sunt o alta metoda de a preveni aparitia placii, care duce la cresterea riscului de carie. Placa dentara este, de fapt, mancarea intarita si lipita pe dinte. Este indicat ca micul copil sa vina din 6 in 6 luni la medicul stomatolog, sa fie verificat, iar in cazul in care consideram ca igiena nu este suficient de satisfacatoare, sa ajutam parintele si copilul prin periajul in cabinet.

Cecilia Caragea: Intelegem, asadar, ca trebuie sa aducem copilul periodic la dentist, la 6 luni. Dar stim cu totii ca, in cazul copiilor, exista niste procese care se intampla foarte rapid. 6 luni s-ar putea sa fie, totusi, prea mult. Adica dupa 6 luni copilul sa aiba nu stiu cati dinti cariati… Ce se intampla in aceasta situatie: daca venim cu copilul periodic la medicul pedodont, dar totusi la sedinta urmatoare il aducem cu carii? Cum il tratati astfel incat sa nu=-l traumatizati?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: In primul rand, termenul acesta de 6 luni este unul generic. In cazul in care observam ca nu avem o igiena satisfacatoare, ca riscul de carie al copilului respectiv este mai mare, din 6 luni vom face 4 sau vom face 3. Deci este un termen pe care-l putem schimba in functie de fiecare copil in parte.

Cecilia Caragea: Si le recomandati parintilor: „Uite, data viitoare sa veniti la 3 luni”…

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Un copil la care observam ca evolueaza foarte repede caria va fi in cabinetul de medicina dentara la control mai repede decat un copil caruia parintii ii pot face igienizarea asa cum trebuie, nu consuma foarte multe alimente cariogene si asa mai departe… In cazul in care copiii apar cu carii la noi in cabinet, este foarte important modul de abordare. Cum spuneati dumneavoastra, sa nu ajungem sa traumatizam copilul. De aceea, e important ca, in momentul in care avem o carie, sa ajungem cu copilul la un medic specializat pe copii, care sa stie cum sa abordeze copilul, in functie de varsta lui, cu rabdare si cu tehnici speciale de abordare, care sa-l faca sa coopereze.

Cecilia Caragea: Care sunt aceste tehnici speciale?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Sunt multe metode prin care noi incercam sa ne apropiem de copil si sa-i castigam increderea. Asta este cel mai important lucru. Asta este punctul catre care tindem in momentul in care avem un copil in cabinet: sa-i castigam increderea. Iar pentru asta e foarte important sa-i aratam dinainte, sa fie pregatit dinainte cu tot ceea ce facem. Ii aratam si ii demonstram, pentru ca el sa inteleaga, pe limba lui, ce urmeaza sa i se faca si de ce. Deci avem nevoie de multa rabdare, prin care sa ajungem la copil, iar el sa aiba incredere sa-si lase dintisorii pe mana noastra.

Cecilia Caragea: Totusi, atunci cand faceti diferite tratamente, presupun ca exista si riscul sa-l doara. Cum il sedati, cum ii schimbati pragul de receptare a durerii?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: In cazul in care e vorba de carii mai profunde, care ar fi dureroase in momentul in care se indeparteaza, se face anestezie locala, la fel ca la un adult. Daca adultii vin si spun: „Fara anestezie nu putem face nimic”, la fel si copilul ar trebui sa beneficieze de metodele de anestezie. Practic, sa il amorteasca, sa amorteasca zona si dintele si sa putem lucra fara ca el sa simta durere.

Cecilia Caragea: Vorbiti de o anestezie locala. Cum se face? Cu un gel, cu o injectie?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Se face cu un gel, initial. Si, pentru ca ma feresc de acest termen, „injectie”, care n-ar tebui sa apara niciodata in gura parintelui de fata cu copilul, cand vine vorba de stomatolog, indiferent de cat de mult credem ca copilul nostru este cooperant si intelegator, si cu… acest tip de anestezie locala, da, facem si cu acest tip de anestezie locala.

Cecilia Caragea: Asadar, anestezie locala, copilul va sta linistit pe scaun si-i veti putea face tratamentul de rigoare. Exista si alte metode de sedare pe care le aplicati? Si cand?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Exista si alte metode de sedare, cum ar fi inhalosedarea cu protoxid de azot, care il linisteste pe copil, sa nu fie atat de alert, sa nu-si mute capul dintr-o parte in alta… Il relaxeaza pe copil, astfel incat noi sa putem sa ne ducem la bun sfarsit tratamentul, sa zic asa.

Cecilia Caragea: Poate sa ajunga doar inhalosedarea si sa nu fie nevoie si de o anestezie locala?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: De cele mai multe ori, este nevoie de amandoua. Inhalosedarea nu presupune amortirea zonei in care noi vom lucra. Deci, de cele mai multe ori, ele vin impreuna. Inhalosedarea scade, e adevarat, pragul durerii, dar nu amorteste dintele pe care vom lucra. Asadar, e nevoie de amandoua.

Cecilia Caragea: Poate in cazul copiilor putin mai agitati… sa stea mai linistiti?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Exact! Sa stea mai linistiti si, cumva, sa ii relaxeze. Exista si situatii in care nici aceasta metoda nu functioneaza suficient. Copilul este foarte speriat, e temator… n-a ajuns sa aiba incredere in tine, ca medic, in tot ce inseamna cabinetul stomatologic… Si, atunci, putem trece la un alt nivel de sedare, o sedare cu un sirop care sa il lase mai relaxat decat ar face-o inhalosedarea. Sau, mergand cate o etapa mai avansata, anestezia generala, in care copilul doarme si i se trateaza toate cariile din gura.

Cecilia Caragea: In cazul acelei sedari medicamentoase de care vorbiti, se mai face si anestezia locala?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Da, se face si anestezia locala!

Cecilia Caragea: Deci inhalosedare simpla daca copilul este agitat, inhalosedare cu anestezie locala, daca nu se poate rezolva problema asa, se trece la sedare medicamentoasa si anestezie locala si, daca nu se poate rezolva nici asa, se incearca anestezia generala.

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Anestezia generala nu este ceva care se incearca! Daca se ajunge acolo, se trateaza totul. In momentul in care copilul doarme, se trateaza complet toata cavitatea bucala, cu toate problemele aparute pe dintii copilului. Nu facem anestezie generala pentru un dinte! Daca am ajuns sa adormim copilul, rezolvam complet toate problemele de ordin dentar ale copilului.

Cecilia Caragea: M-am referit la „incearca” in sensul in care parintii sa fie de acord, pentru ca am inteles ca exista foarte multi parinti care sunt reticenti fata de aceasta procedura…

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Trebuie mentionat, in legatura cu inhalosedarea si cu sedarea prin sirop, ca ambele sunt metode de sedare constienta. Copilul este cu ochii deschisi, coopereaza, vorbeste cu noi, deci nu este adormit.

Cecilia Caragea: Asadar, tot trebuie sa interactionati cu copilul, este foarte importanta experienta pe care o are copilul cu medicul pedodont, ca sa nu fie, dupa aceea, cum spuneam, traumatizat pe viata de medicul dentist si „Au, mi-e frica de dentist!”… Trebuie sa vina cu placere, cu incredere…

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Trebuie mentionat faptul ca o relatie a copilului cu medicul dentist se construieste in timp. Avem multi parinti care vin cu copilul prima data in cabinet cu o problema si sunt foarte grabiti sa treaca la rezolvarea acelei carii, de exemplu. Nu este indicat sa faci asta in prima sedinta, pentru ca copilul trebuie sa te cunoasca, tu trebuie sa cunosti copilul, sa vezi cum sa-l abordezi, care sunt metodele prin care el va coopera…

Cecilia Caragea: Si increderea se castiga in timp!

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Exact!

Cecilia Caragea: Si copilul are incredere in medicul pedodont, vine fara nicio problema… Dar daca apar alte probleme, sa trebuiasca sa fie trimis la un ortodont… sau, apoi, creste si trebuie sa mearga la o alta specializare medicala… Cum se intampla aceasta trecere?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: In general, este o trecere lina. Medicul pedodont ii explica copilului de ce il trimite in alta parte pentru o anumita manopera. Poate sa fie, de exemplu, vorba de un tratament pe canal, pe care il face un medic specialist. Atunci, inainte de a-l trimite acolo, copilul trebuie sa primeasca de la tine, medicul lui pedodont, toate asigurarile ca acel medic la care tu il trimiti ii va face cel mai bun lucru pentru el si se va comporta astfel incat copilul sa aiba incredere si in medicul respectiv. Deci, practic, tot noi facem trecerea catre celelalte specialitati.

Cecilia Caragea: O ultima intrebare: cum ati ales aceasta specializare, sa lucrati cu copiii in stomatologie?

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Mi-am dorit de cand eram mica sa fiu medic de copii. Initial, credeam ca o sa aleg pediatria, dar, in ultimii ani de liceu, mama mea fiind tot medic stomatolog, am ales sa urmez cariera ei, dar cu specializare copii. Deci, practic, de cand am intrat in facultate, am stiut ca o sa fiu un medic specializat pe dintii copiilor!

Cecilia Caragea: Asadar, tine de pasiune, tine de vocatie!

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Eu cred ca da!

Cecilia Caragea: Multumim tare mult!

Dr. Silvia Per, medic pedodont: Multumesc si eu!