IN ARENA – In Gradina Maicii Domnului, sa mergem impreuna

Cecilia Caragea: Acum 20 de ani, in data de 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea săruta pământul României, țară pe care a numit-o Grădina Maicii Domnului. Era inceputul primei calatorii apostolice a unui Suveran Pontif într-o ţară majoritar ortodoxă. Într-un fel, vizita Suveranului Pontif a schimbat definitiv relațiile dintre Biserica Catolica și Biserica Ortodoxa, iar dialogul frățesc dintre cele două culte creștine a intrat într-o nouă epocă istorică. Acum, dupa exact 20 de ani, Papa Francisc vine in Romania, din 31 mai pana in 2 iunie, intr-o calatorie apostolica de 3 zile, sub genericul, “Sa mergem impreuna”, vizitand toate cele trei provincii istorice romanesti. Iar un moment de o insemnatate cu totul deosebita o prezinta ceremonia de beatificare a sapte episcopi greco-catolici martiri, ceremonie ce se află în centrul agendei celei de-a treia și ultimei zile a călătoriei apostolice în România, ceremonie ce se va desfasura la Blaj, acest centru al emanciparii romanilor transilvaneni, centrul bisericii Greco-Catolice romane, aflat, geografic, practic, in centrul tarii.

Atestat documentar inca din 1252 si devenit oras la 19 mai 1737, Blajul, cunoscut si ca “Mica Roma”, a fost unul dintre putinele orase transilvanene locuite majoritar de romani inainte de Marea Unire, unde in 1754 au fost deschise primele scoli romanesti. Asadar, Blajul ar trebui sa reprezinte un adevarat loc de pelerinaj, asa cum s-a raportat la el si adevaratul fauritor al limbii romane moderne – Mihail Eminescu.

Blajul este cu adevarat un loc al continuitatii, de la primele asezari documentate arheologic, cu 2 – 3.000 de ani inaintea erei noastre, apoi in secolele VI – V î.e.n., in secolele I-III e.n. si continuand cu asezarile romanesti din secolele VII – IX, pentru ca in 1252 sa apara si prima atestare documentara a Blajului. Iar Blajul este si astazi un oras prosper, cu o economie dinamica ce imbina valorile inaintasilor cu cele ale prezentului, Apidava, cetatea albinelor din inima Transilvaniei, fiind emblematica in acest sens. Albina este direct legata, atat simbolic, cat si prin particularitatile stupului, ale muncii ei, de comunitate, comunicare, familie, ingrijire, intelepciune, frumusete, ordine, ce sunt atat de direct legate de morala crestina si ne-ar placea sa credem ca si de trasaturile fundamentale ale sufletului nostru.

Astfel, vizita Papei Francisc, dincolo de insemnatatea istorica majora, dincolo de importanta recunoasterii puterii de credinta a martirilor inchisorilor comuniste, aduce un plus de bucurie pentru toti cei ce simt ca, acum, urmand indemnul sfantului pontif, “Sa mergem impreuna”, avem poate o sansa in plus sa ne uitam fiecare la cei din jurul nostru cu dragoste, sa redescoperim puterea si frumusetea pe care candva inaintasii nostri stiau sa o descopere in unire, la fel cum si albinele stiu ca nu pot supravietui decat impreuna, prin comunicare, iar confruntarea, asa cum atat de frumos spunea Jaspers, ar trebui sa fie animata de iubire.